INSCRIE-TE si vei putea participa la taberele Peniel din aceasta vara!

TABARA 1:  18-25 iulie - BARU-MARE (HD)

Titlul: 832 - ALIATUL

Tema: CUM SA FIM BIRUITORI IN LUPTA VIETII

Motto: IOAN 8:32

Ne vor conduce in inchinare: PENIEL band si DECEAN

Predicatori: Daniel BUJENITA (Petrosani), Nancy CUCHERAN (Bucuresti), Rick CUNNINGHAM (Bucuresti), Mircea DEMEAN (Hateg), J. J. FERRELL (Bucuresti), Florin IANOVICI (Bucuresti), Moise LUCACI (Orastie), Razvan MIHAILESCU (Bucuresti), Dumitrita MILITARU (Bucuresti), Nelu MURESAN (Turda), Daniel RADUCANU (Baru-Mare), Anca SOFRONIE (Bucuresti), Cristi SOIMARU (Bucuresti), Samy TUTAC (Timisoara), Ionut UNGUREANU (Suceava). 

TABARA 2:  8-15 august - SUNCUIUS (BH).

Titlul: 832 - ALIATUL

Tema: CUM SA FIM BIRUITORI IN LUPTA VIETII

Motto: IOAN 8:32

Ne vor conduce in inchinare: EKKLESIA, ELIM si CRISTOCENTRIC

Predicatori: Iosif si Ema  BELEA (Brasov), Daniel BUJENITA (Petrosani), Iuliu CENTEA (Oradea), Rick CUNNINGHAM (Bucuresti), J. J. FERRELL (Bucuresti), Adi FISCA (Tg. Mures), George GAVRUS (Cluj), Radu MARIS (Oradea), Adi MOCAN (Oradea), Nelu MURESAN (Dej),  Anca SOFRONIE (Bucuresti), Adi SOPORAN (Oradea), Samy TUTAC (Timisoara), Ionut UNGUREANU (Suceava).

Daca doresti sa participi la aceste tabere va trebui sa indeplinesti urmatoarele CONDITII:

1. Inscrie-te pe internet la www.peniel.ro pana la DATA LIMITA de 11 IULIE pt. prima tabara, respectiv 1 AUGUST pt. tabara 2 (se cere un lider la maxim 20 persoane!); locurile sunt limitate la 800 pentru fiecare tabara!

2. Achita in avans contributia pentru participare (25 lei) in contul Fundatiei Peniel - RO40BRDE445SV75185024450 deschis la BRD, sucursala Stefan cel Mare, Bucuresti (validarea inscrierii pentru tabara se va face dupa achitarea contributiei)!

3. Respecta regulamentul de ordine interioara (vezi regulamentul pe site)!

4. Asigura-ti cazarea si masa pe toata perioada taberei (la locul taberei vor fi si chioscuri ambulante cu diverse produse alimentare)!

Nu uitati sa aduceti cu voi: cort, folie de cort, sac de dormit, pelerina de ploaie, haine groase, lanterna, Biblie, caiet de notite, etc.

Va asteptam cu drag!

Echipa Peniel

“…Prin pacatele noastre il rastignim pe Hristos, prin gandurile noastre necurate il batjocorim.

Intr-un anume sens, pacatul cu gandul e si mai abject decat cel cu fapta pentru ca - nevazut - il insoteste necesarmente fatarnicia, impostura. Esti in privilegiata situatie a escrocului fata de spargator, care-si risca, el, viata, a hotului din casa (de care nu te poti feri) fata de talharul la drumul mare, cu tot pitorescul sau alai: calul, pistoalele la brau, caciula pe-o ureche.

Cu fiecare fapta rea batem un cui in crucea Sa.

….

Iar la vremea de soroc

Il intind din nou pe cruce

Si-i bat cuiele la loc.”

(Nicolaie Steinhardt - Jurnalul Fericirii)

Timp de cateva decenii, un apelativ aproape universal al crestinilor implicati in lucrarea spirituala era acesta: “robul Domnului”, adica sluga/sclavul Domnului. Noi am uitat, aproape complet, de aceasta caracteristica esentiala a slujitorului crestin. Si spun: “aproape complet”, pentru ca, de fapt, exista o situatie in care aproape toti crestinii, de voie sau de nevoie, se vor numi cu acest apelativ. Stiti cand? Dupa moarte. Cele mai multe placi funerare incep cu: “Aici odihneste robul lui Dumnezeu…” Se pare ca pentru noi  denumirea de “robul  Domnului” e strans legata de “tarana usoara si locuri de verdeata”, din moment ce il folosim asa de rar.

Nu cred ca se poate obserava mai bine renuntarea noastra la acest apelativ ca atunci cand sunt prezentati invitatii intr-o biserica:

- “Suntem onorati sa-l avem astazi cu noi pe pastorul, doctor in teologie si autor al multor carti, etc etc… XYZ.”

- “E un privilegiu sa-l avem astazi in mijlocul noastru pe reverend, profesor universitar si presedinte al Fundatiei “Z”, fratele X-ulescu.”

- “Fratilor, astazi ne va sluji din Cuvant un mare om al lui Dumnezeu, un titan spiritual al secolului 21, pastorul evanghelist ABC.”

E mai simplu, e mai modern, e mai impresionant sa-ti prezinti functiile si statutul social, decat statutul spiritual. Realitate e ca, in cele din urma, nu suntem altceva decat niste robi netrebnici. Acesta e numele nostru de cod: “robul Domului”.

“Tot asa si voi, dupa ce veti face tot ce vi s-a poruncit, sa ziceti: suntem niste robi netrebnici; am facut ce eram datori sa facem.” Luca 17:10

“Pentru penticostali, botezul cu Duhul Sfant este o experienta separata de convertire si ulterioara acesteia. Pentru ca este a doua experienta a credinciosului cu Duhul, prima fiind lucrarea launtrica a Duhului la nasterea din nou, botezul cu Duhul Sfant mai este cunoscut si ca “a doua binecuvantarea” sau ca donum superadditum, “dar suplimentar”.

Botezul cu Duhul Sfant se primeste de regula in contextul rugaciunii si este pus in evindenta de vorbirea in limbi. Credinciosul primeste Duhul Sfant ca pe o imputernicire pentru a fi un martor eficient al lui Isus Hristos, dar, in conformitatea cu invatatura epistolelor pauline, umplerea cu Duhul asigura si putere de sfintire pentru cel botezat, iar pentru biserica daruri spirituale prin care aceasta se zideste.

Botezul cu Duhul Sfant nu este legat de vreun ritual omenesc ci, in suveranitatea Lui, Duhul Isi alege propriul mod de a veni peste cei care Il primesc. Privitor la relatia temporala dintre botezul in apa si botezul cu Duhul Sfant, Duhul Sfant Se primeste de regula dupa botezul in apa (F.A. 2:38), dar poate fi primit si inainte de botez (F.A. 10:44), sau chiar in timpul botezului”.

(John F Tipei, Duhul Sfant - o teologie biblica din perspectiva penticostala, pag 183-184)

“Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei 22:21).

Fraza e clara si regimurilor totalitare, adaugandu-i si Rom.13, cer credinciosilor sa le dea ascultare oarba si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: “e text!”

Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului - se talmaceste: Statului -ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurior, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci cand Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziune sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la spalarea creierului, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). <…> Cu Mamaona nici o legatura, oricat de mica - nici asupra punctelor comune…

(Diavolul: sa incheem un pact. - Nu. -Atunci hai sa semnam un document prin care recunoastem si tu si eu ca doi plus doi fac patru. - Nu. - De ce? Nu admiti ca doi plus doi fac patru? De ce n-ai subscrie un adevar incontestabil? - Nu-mi pun semnatura alaturi de a ta nici pentru a recunoaste ca exista Dumnezeu.) “

(N. Steinhardt - Jurnalul Fericirii, pag.197)

Sarbatoarea pogorarii Duhului Sfant este o sarbatoare  cu o semnificatie deosebita pentru penticostalii de pretutindeni, circa 600.000 de credinciosi declarati. Numele noastru, de “penticostal”, vine de la aceasta sarbatoare a “Pentacostului”, adica a Cincizecimii. Penticostalul e crestinul care crede si experimenteaza “botezul cu Duhul Sfant”, asa cum este el descris in Faptele Apostolilor, dar nu numai.

Nu sunt dintre aceia care cred ca penticostalii sunt cei mai vechi crestini, din moment ce apostolii si cei din camera de sus au vorbit in alte limbi.  Nu cred ca argumentul “vechimii” va da vreodata  autoritate crezului nostru. Dar cred ca experienta “botezului cu Duhul Sfant” este cat se poate de reala si de necesara astazi.

Ceea ce pierdem noi din vedere este ca botezul cu Duhul Sfat nu este doar o notiune teologica, ci este o experienta practica, care urmeaza mantuirii. Luca, in Fapte 2: 38 -39, stabileste principiile in care credeau crestinii la inceput: intai pocainta, apoi botezul in apa si apoi botezul cu Duhul Sfant. Biserica are nevoie de botezul Duhului Sfant, mai mult ca oricand.

Botezul cu Duhul Sfant este un botez al puterii: “veti primi o putere cand se va pogori Duhul Sfant peste voi”; este implinirea unei promisiuni prin care Dumnezeu se angajeaza sa intre in om si sa locuiasca acolo: Isaia 44:1-8; este o experienta miraculoasa care pune in uimire si-l determina pe om sa: “declare lucrurile minunate ale lui Dumnezeu”.

Botezul cu Duhul Sfant este experienta prin care Dumnezeu isi investeste ambasadorii cu autoritate si putere de sus. Evanghelia trebuie propovaduita pana la marginile lumii. Pentru asta avem nevoie de putere de sus.

Indiferenta si nepasarea romanului s-au vazut, mai bine ca oricand, cu prilejul alegerilor locale. Aproape jumatate dintre romani au stat acasa, comozi, nepasatori, satui de atatea promisiuni neimplinite si fiindu-le lehamite de viitorul care nu suna deloc asa de bine cum li-l promit cei dornici de a fi alesi.

Bineinteles ca politicienii se reintorc la aceleasi discursuri ieftine, fariseice si smecheresti: “Stimati cetateni, iesiti la vot. Odata la patru ani voi aveti puterea. Nu lasati puterea in mana lor (adica a adversarilor). Schimbati ceva. Votati pentru viitorul vostru si al copiilor vostri.”

Iar romanul, din fotoliul lui ros de timp, imbatat de vise si mahmur de dezamagire, pufaie in sine si-si zice: “S-o credeti voi. N-am sa ma deranjez eu pentru niste oportunisti si parveniti. Am puterea sa nu va votez. Am puterea sa protestez si sa strig declinul clasei politice romanesti prin refuzul de a va vota.”

Vor iesi mai multi romani la vot in turul doi? Ma indoiesc. Dar ma indoiesc si de faptul ca absenteismul masiv va fi tratat cu seriozitate de clasa politica romaneasca. Nu cred ca ii intereseaza, din moment ce acelasi absenteism “strigator la cer” era si in urma cu patru ani.

Indiferenta aceasta este caracteristica si pocaitilor. Nu ne place sa ne schimbam. Chiar daca stim ca ceva nu merge bine, pentru ca e mai comod sa nu facem nimic, spunem, sub masca unui fals spiritualism: “lasa frate ca merge si asa. Domnul ne va purta de grija.” Ups, de cand pana cand robii lenesi si neroditori sunt binecuvantati de Dumnezeu? Dumnezeu nu poarta de grija trantorilor, somnambulilor spirituali, lenesilor si profitorilor. Si sub nici o forma nu binecuvanteaza prostia si nepasarea.

Nepasarea ne face complici. Suntem complici raului pentru ca nu vrem sa promovam binele.

Ce mai la deal la vale, suntem o natie de nepasatori. Iar nepasarea asta ne va ucide.