Laurentiu Balcan


69 comentarii

Pocaiti cu mintea creața

Indivizii cu mintea creața sunt peste tot, iar fenomenul care produce minti crețe a devenit viral.

Desi m-au avertizat mai multi amici ca nu exista in mediul evanghelic romanesc maturitatea dezbaterilor serioase on-line, am tot sperat ca lucrurile sa se schimbe. Am tot sperat ca mediul evanghelic on-line sa dezvolte si idei, nu doar elucrubratii si emanatii ale mintilor crețofoline.

Nu tot ce-ti trece prin cap trebuie spus si in public, pocait cu mintea creața, mai ales cand te ascunzi sub anonimat. Sa ejectezi tot felul de cuvinte nu este o dovada de inteligenta. Mai trebuie si sa gandim inainte de a vorbi si sa citim ceea ce este scris, nu ceea ce vrem noi sa citim.

Am tot fost acuzat zilele astea ca, la mine pe blog, il judec pe Pustan si ca il ponegresc. Eu imi asum responsabilitatea tuturor lucrurilor pe care le spun – le spun la lumina si incerc, pe cat posibil, sa le argumentez – dar nu veti gasi la mine pe blog acuzatii directe fata de Pustan. Nici macar nu am permis retransmiterea acuzatiilor care circulau deja on-line despre el si nu mai vorbesc de zecile de comentarii – pe care le-am sters – care incercau sa prezinte cate si mai cate despre cazul Pustan. Dar indivizii cu mintea creața citesc doar ce vor ei sa citeasca si arunca in public ce le trece lor prin cap, crezand, pe deasupra, ca sunt si inteligenti.

In postarea mea “Sindromul Rasputin. Cum poti trai in pacat si sa predici despre neprihanire” lansez o teorie care cred ca se merita sa fie discutata. In afara de cateva comentarii pertinente – sunt printre cititorii mei si multi oameni de bun simt si le multumesc pentru asta – am primit alte zeci de comentarii (raman la termenul asta) total paralele cu subiectul. Pe unele le-am lasat pe blog doar ca sa se vada nivelul de argumentare existent, pe altele a trebuit sa le sterg imediat. Miroseau prea urat. Mintile crețe produc idei puturoase.

Prea putini au indraznit sa-si puna intrebari, sa analizeze, sa vina cu argumente. Altii, crezand ca-s tare pocaiti, au tot indemnat la evlavie, la post si la pocainta, ca si cum ei au inventat pocainta. Nu exista, la ora actuala, un minim bun simt cand se dezbat idei contradictorii. Unii nu stiu decat sa se lege de barba omului, de ochelarii lui, de grasimea lui, de pozitia corpului si de multe alte chestiuni pe care doar o minte creața le poate nascoci. Ce treaba are barba omului cu ideile lui ? Ce treaba au ochelarii cuiva cu ceea ce spune acea persoana ?

Acuzatiile de genul ca vreau sa fac rating si sa ajung celebru – pe seama lui Pustan, va sa zica – sunt o dovada a gandirii ridicole pe care doar o minte creața o poate avea. Pai nicio postare despre Pustan din ultimile saptamani, care se afla in top wordpress – si nu sunt putine! – nu imi apartine. Si desi as fi avut multe de spus despre acest subiect – mai ales ca ce s-a intamplat s-a intamplat in ograda penticostalilor – nu am spus nimic. As fi putut detine monopolul subiectului despre Pustan inca din toamna lui 2013, dar nu am scris nimic in mod direct. Asta pentru ca m-a interesat ratingul, nu ? Si nu as fi scris nimic despre acest subiect daca nu as fi fost provocat de mintile crețe care au inceput sa-l aduleze pe Pustan si sa-i dedice sufletul, ratiunea si tastatura. Recunosc, lucrul acesta m-a iritat la culme, pentru ca l-am perceput ca pe o idolatrie murdara si periculoasa. Nu le-a cerut Pustan sa faca asta, dar au sarit ei din proprie initiativa, ca asa le-a dictat mintea lor creața.

In singura mea postare unde aduc in discutie subiectul Pustan – Unda de soc in mediul evanghelic – nu fac altceva decat sa echilibrez balanta si sa-mi determin cititorii sa-si puna intrebari. Nu eu il judec pe Pustan si nici nu-l acuz in public. L-au judecat cei din Comitetul Executiv si l-au sanctionat pe baza unor marturii pe care nu le mai puteau ignora. Caci problema aceasta cu Pustan nu e nici de ieri si nici de anul asta. Mai multi membri ai Comitetului Executiv stiau despre acuzatiile aduse lui Pustan cu mult inainte de a deveni publice, dar nu au facut nimic pana acum. Probabil l-au indragit prea mult, Dumnezeu stie ! Acum nu au mai putut sta nepasatori fata de acuzatiile aduse, pentru ca ele au devenit publice si repercursiunile ar fi fost catastrofale daca nu ar fi luat masuri. Mie mai mult nu imi trebuie. A fost datoria lor sa ia o decizie si au luat-o. Daca e buna sau rea vom vedea.

In ultima mea postare, desi pare ca bat niste apropouri, incerc sa dovedesc ca se poate sa traiesti in pacat si sa predici despre neprihanire. Asta-i teza mea. Este drept ca in situatia de fata postarea mea a fost aplicata de catre multi la cazul Pustan – si stiam ca va fi asa – dar asta nu schimba cu nimic teza prezentata. Cazul Pustan ne determina sa ne punem multe intrebari si sa abordam subiecte extrem de delicate pe care nu le-am fi abordat in alta situatie. Pacat ca mintile crețe nu pot discuta idei si nu pot sa prezinte cel putin un argument serios. Nu stiu decat sa jigneasca si sa bata campii.

Noi nu trebuie sa judecam persoana Pustan Ioan, dar trebuie sa judecam situatia pe care a creat-o Pustan Ioan si sa dezbatem cu maturitate intrebarile pe care o astfel de situatie le ridica si care nu sunt putine. Dar intr-o lumea plina de minti crețe – iertati-mi generalizarea, dar asta e ! – oare cu cine mai poti discuta si idei ?


23 comentarii

Papa Francisc le face curte penticostalilor

De ce, oare, e interesat Papa Francisc atat de mult de fenomenul penticostal ?

Dupa ce in 2013 Vaticanul a luat in discutie fenomenul penticostal (AICI), de data aceasta, Papa Francisc face un gest istoric adresandu-se unei adunari de penticostali si carismatici, reuniti intr-o conventie in Texas (AICI). Acesta, intr-un limbaj simplu – pe care il numeste « limbajul inimii » – ii cheama la unitate si le solicita sprijin personal in rugaciune. Spun ca gestul lui este istoric pentru ca modul in care actualul Papa se apropie de comunitatea penticostal – carismatica este  fara precedent.

Nu stiu cum a fost perceput gestul acesta in cadrul comunitatilor de penticostali dar, la cat de divizata este comunitatea penticostala in lume, ma indoiesc ca vom afla vreodata. Probabil ca unii lideri mai tineri, influentati de tendintele ecumenice actuale, vor fi profund impresionati de deschiderea Papei – vezi Doamne ! – si dornici de unitate. Pe de alta parte, nu am nicio indoiala ca penticostalii conservatori – si nu sunt putini – vor vedea in gestul Papei o cursa diabolica.

Personal nu-mi imaginez o deschidere spre unitate – de genul celei propuse de Papa Francisc – in cadrul bisericii penticostale din Romania. Noi deja ne-am delimitat de comunitatea mondiala a penticostalilor – prin vocea actualului Presedinte ne-am autodefinit ca fiind ’autohtoni si autocefali – si nu cred ca se pune problema de a ne uni cu catolicii, nici macar in scop misionar, daramite sa ne rugam impreuna pentru primirea Duhului si pentru extinderea Imparatiei lui Dumnezeu.

Nu voi discuta aici argumentatia care sta in spatele acestei respingeri, care este una de natura teologica, dar si istorica. Cert este ca multi lideri penticostali abia daca se unesc cu cei cu care impartasesc acelasi crez, deaceea nu cred ca se va lua in calcul colaborarea cu Papa. Alianta Evanghelica din Romania, din punct de vedere spiritual, abia daca misca o frunza.

Penticostalii – in practica – inca se mai sicaneaza cu baptistii. Din pacate sunt inca destui predicatori penticostali care se indoiesc de mantuirea celor ce nu sunt botezati cu Duhul Sfant (vezi AICI), iar crestinii dupa evanghelie inca se mai lupta din greu cu doctrina botezului in Duhul, predicata de penticostali. Abia daca avem niste tardive intalniri de tatonare si rar gasesti pastori – din cele trei Culte care formeaza Alianta Evanghelica – care sa colaboreze cu adevarat intre ei si sa lupte impreuna pentru extinderea Imparatiei. Si chiar si asa, colaborarea tine cu adevarat pana la impartirea celor ce se pocaiesc. Spiritul sectar ne face sa tragem plasa cu ‘’pesti’’ in barca noastra, ca doar n-o sa le dam lor ‘’pestii’’ pentru care am muncit noi, nu ? Recunosc, sunt si exceptii, dar ele nu inlatura imaginea de ansamblu. Colaboram intre noi – cum sa nu ! – dar colaboram cu garda sus si cu glontul pe teava !

Gestul Papei este, intr-adevar, o adevarata provocare. Acum este timpul sa hotaram cat de ecumenici putem fi si cum raspundem invitatiei de a experimenta « minunea unitatii » care, spune Papa, deja a inceput. Sunt foarte curios daca initiativa Papei Francisc va fi luata in serios de liderii penticostali din Romania si daca organizatia noastra va lua vreo pozitie oficiala. Asta asa, ca sa se vada ca avem si noi un departament de relatii cu publicul si un purtator de cuvant.

Este posibil ca Papa sa doreasca sincer unitatea si sa incerce sa-i adune pe copiii Bisericii in acelasi corp comun – o singura Biserica Crestina. Dar nu este exclus ca Papa sa se teama de modul exploziv in care se extinde miscarea penticostalo – carismatica mondiala si sa incerce blocarea fenomenului. Se pare ca pana in anul 2050 (AICI)cei mai multi crestini vor fi de orientare penticostalo-carismatica. Posibiliatea ca cea mai mare Biserica crestina actuala – Biserica Catolica – sa fie depasita numeric intr-un timp relativ scurt este cat se poate de serioasa. Sa fie aceasta ingrijorarea Papei ?

Oare va zice ceva Consiliul Bisericesc al Cultului Penticostal despre propunerea Papei Francisc ? Oh, am uitat ! Acum e perioada evanghelizarilor si nu cred ca au timp sa analizeze astfel de fenomene (para)normale.


30 comentarii

La bal, cu Rotary Club si penticostalii

Cu cativa ani in urma, un amic pastor (I.C.) imi spunea ca are informatii despre lideri penticostali implicati in masonerie. I-am spus ca eu nu cred asta, pentru ca din informatiile mele, masoneria este o societate secreta ultra-elitista si nu aveam cunostinta – la momentul acela – de lideri penticostali care sa se califice pentru o asemenea pozitie. O societate care trage sforile istoriei mondiale nu poate fi compusa decat din elitele societatii, din aristocrati care au acces la resurse inimaginabile pentru oamenii de rand. Sunt lideri penticostali implicati in masonerie? Habar n-am si chiar daca sunt vor plati cu varf si indesat, pentru ca Cel care tine cu adevarat fraiele istoriei nu se va impiedica in niste cioturi elitiste. Ca si diavolul, masoneria mondiala nu poate face mai mult decat ii ingaduie Dumnezeu. Masonii sunt doar niste vase de ocara pe care le foloseste Dumnezeu pentru a-si duce la indeplinire planurile.

Azi dimineata am citit o stire care mi-a starnit curiozitatea: “Evanghelici suceveni la Balul Vienez” (AICI). Nu discut acum despre moralitatea de a participa la baluri – in acceptiunea mea un fel de discoteca selecta – si nici despre scopul caritabil al evenimentului, care, din punctul meu de vedere este laudabil. Bravo lor pentru asta! Ce m-a frapat, insa, a fost asocierea dintre evanghelici si Rotary Club: “Asociaţia „ Ajută şi vei fi ajutat” a organizat evenimentul cu sprijinul Rotary Suceava (anul acesta sigla celor de la Rotary nu mai apare pe afiş).”

Mi-am adus aminte ca, organizand  o conferinta la un Hotel din Onesti, amicul despre care v-am vorbit la inceput,  mi-a aratat sigla celor de la Rotary Club si mi-a spus ca Hotelul apartine masonilor si ca Rotary Club a fost infiintata de un mason.  Dupa aceea m-am documentat si, ca in orice teorie conspirationista, parerile sunt pro si contra. Sunt multi care spun ca Rotary Club apartine masonilor, dar sunt altii care spun ca nu au nicio treaba cu masoneria. O simpla cautare pe Google va va edifica in aceasta privinta si veti avea posibilitatea de a va convinge singuri. Ce cred eu? Din informatiile pe care le-am citit  pana acum, treaba nu este prea curata cu Rotary Club si cred ca acuzatia de apartenenta la masonerie este justificata. Nu cred ca toti cei ce fac parte din Rotary Club sunt masoni – nu poti lua un cizmar si sa-l faci mason –  dar cred ca liderii si persoanele cu influenta in organizatie sunt masoni.

Cand vad ca evanghelicii (rectificare – o parte dintre ei) sunt in stranse legaturi cu o organizatie ca Rotary Club, ajung sa ma intreb ce Dumnezeu slujim. Pericolul de a fi atrasi in anumite proiecte prin mirajul “ajutorarii” este real. Insa nu orice fapta caritabila are in spate si intentii onorabile, stimabililor! Ca evanghelicii sunt creduli nu este o noutate, dar naivitatea nu poate fi scuzata in aceasta situatie. Orice evanghelic influent ar trebui sa-si cantareasca bine faptele publice. Cel putin trei firme enumerate in articolul mentionat apartin unor penticostali, care, prin educatia primita in Biserica Penticostala nu fac nimic pana nu il intreaba pe Domnul. Este voia Domnului sa va aliati cu Rotary Club, o organizatie despre care se spune ca apartine masonilor?

Cand duhul cel rau vine la un penticostal ii vinde acestuia gogosile puterii. Ideea ca poti fi influent, puternic, respectabil, aristocrat este asa de atragatoare incat ajungi sa negi realitatea si sa uiti un principiu fundamental al crestinismului: oamenii cu caracter schimba lumea, nu oamenii cu bani.


88 comentarii

Și cu foștii divorțați ce să facem?

Nu sunt un adept al divorțului. Nu am îndemnat pe nimeni sa divorțeze, până acum. Consider divorțul un păcat și regret amarnic când doi credincioși divorțează. Dar divorțul este o componenta importantă a societății moderne și Biserica trebuie sa găsească mijloace de a-i integra pe cei divorțați. Oamenii divorțează în fiecare zi și, din păcate, în tot mai multe biserici credincioșii apelează la divorț ca la o soluție pentru rezolvarea problemelor. Se pare că uneori este o soluție, poate singura soluție pe care o pot găsi doi oameni care nu mai pot sta împreună, dar, evident, divorțul nu este cea mai buna soluție.

Ce face Biserica cu cei divorțați?

Păi daca cei ce divorțează sunt credincioși, o să-i punem să facă o penitență amarnică, asta după ce îi vom excomunica și îi vom face de râs în fața Bisericii. Să se pocăiască! Își vor pierde drepturile de slujire, drepturile de a li se administra actele de cult și de a participa la viața Bisericii. Păcatul acesta va fi așa de înfierat încât sufletul unui divorțat cu greu se va mai vindeca. După ce copiii, rudele, prietenii, vecinii și amicii i-au aruncat pietre în cap pentru gestul nebunesc de a divorța, a venit acum rândul Bisericii să-i aplice lovitura finală. Biserica îi va arăta celui divorțat drumul spre iad, îl va lăsa să creadă ca șansa lui la Împărăție e una foarte mică – și asta dacă se pocăiește în sac și cenușă în acord cu învățăturile bisericii noastre – și că, pentru Biserică, el va fi un proscris toată viața.

Biserica este gata – e drept, exagerez puțin, dar asta e – să-l reabiliteze pe curvar, pe hoț, pe talhar, pe mincinos, pe un fost colaborator și turnător, chiar și pe un ucigaș, dar nu și pe cel divorțat. Și cu sufletul celui divorțat ce facem?

Am ajuns, neavând ce face, să aplicam retroactiv sancțiuni. Dacă cineva a divorțat pe când era NEcredincios nu va mai avea nicio șansă la slujire publică, oficială. Dar de ce să-i sancționăm numai pe cei divorțați? De ce să nu-i sancționam și pe ceilalți păcătoși: pe hoți, pe curvari, pe traficanți de droguri, pe bătăuși etc? Acceptând o astfel de gândire, ridicolă din punct de vedere biblic, nu facem altceva decât să declarăm că: “Sfânta noastră Biserică te primește, că dacă te mântuiește Dumnezeu nu ne putem pune cu Atotputernicul, dar cât privește slujirea, i-ați gândul, locurile sunt ocupate de cei ce au stat în sfințenie de când erau prunci. Zi merci ca te primim ca membru, dar nu cumva să râvnești la mai mult, caci avem articole pentru toți.” Ce aberant sună! Dar, din păcate, acesta este mesajul pe care Cultul Penticostal îl transmite în aceste zile.

Eu nu zic să-i ordinam pe cei divorțați. Nu cred ca “foștii divorțați”, dacă există cumva printre cei dornici de a fi ordinați, se vor coaliza pentru a pune mana pe puterea bisericească. Nu știu de unde aceasta fobie ciudata și anti-biblica. Fiecare caz trebuie abordat separat și cu multa ințelepciune, dar aici e vorba de un principiu biblic esențial: darurile de slujire nu sunt ale noastre, ci ale lui Dumnezeu. Când Cultul îi spune lui Dumnezeu  cine e vrednic și cine nu pentru a fi promovat în slujire, personal cred că idolatria a atins cote apoteotice. Feriți-vă de idoli!

Și ce să facem cu cei divorțați?

Să-i ajutăm să se pocăiască, dar cu smerenie, caci noi nu suntem mai buni decât ei. Să le arătăm dragoste și acceptare, așa cum ne-a arătat și nouă Hristos. Să-i ajutăm să-și vindece rănile adânci care le-au răvășit sufletul, ca să ne strângem o comoara în ceruri. Să-i apropiem de Biserică, pentru că Biserica – în opinia lui Petre Țuțea- este locul unde afli ca exiști. Dar nu putem noi să ne punem  în locul lui Dumnezeu și să deschidem robinetul cu daruri când vrem noi. Darurile sunt ale Lui și dacă Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiința nu avem dreptul să-i condamnăm pe oameni pentru ceea ce au făcut când aveau mintea întunecată.

Hristos lucrează cu oameni noi și, în Hristos, chiar și un fost divorțat este un om nou, că ne place nouă asta sau că nu ne place.


72 comentarii

Ciocu’ mic pe toate fronturile! – despre așchiile Congresului de la Sovata

Mi-am început ziua prost. Colegul meu de slujire Ioan Joldes ne-a ținut la curent cu ceea ce se întâmpla la Congresul Cultului Penticostal de la Sovata. Din ceea ce relatează el, Cultul Penticostal din România – prin votarea unor articole aberante în Statut – se îndreaptă cu pași repezi spre Evul Mediu Întunecat. Fără să-și dea seama, CCPR îi forțează pe unii pastori sa devina un fel de haiduci anonimi și, cu buna știința, Cultul ajunge sa măcelăreasca conștiințe și spirite valoroase.

Protejarea organizației a devenit un scop în sine și o lupta fățișa s-a declanșat împotriva celor ce știrbesc imaginea organizației. Motto-ul viitorului va fi: “ciocul mic pe toate fronturile!” sau: “penticostali din România, capul la cutie!” Nu scrieți, nu vorbiți, nu publicați si nu gândiți nimic fără acordul forurilor superioare.

Deși am anticipat mai multe hotărâri aberante care se vor lua de către CCPR, nu am crezut vreodată ca absurditatea va deveni canon și va fi votata de o majoritate covârșitoare. Este incredibil ce se întâmpla și îmi pare nespus de rău pentru generațiile de pastori de după Revoluție care s-au ridicat cu capul în cutie, fara cioc și fără verticalitate. Cineva îl definea pe “omul politic” drept “omul care anticipează”. Oare pot pastorii din România sa anticipeze rezultatele pe termen lung ale unor aberații pe care le votează?

Sa luam trei exemple…

1) art 29, al 4, lit b :”În situații excepționale, disciplinarea unui membru poate fi hotărâtă de către un for ierarhic superior, atunci când se constata în mod nemijlocit un comportament injurios și abuziv fata de forul respectiv“. Deci dacă eu, membru în biserica X – implicat cu trup și suflet în biserica locala care ma iubește și ma dorește – supăr cu buna știință “forul superior” – sa spunem ca nu am ce face și îl întreb pe vice care-i treaba cu securitatea, pe un membru al Consiliului Bisericesc care-i treaba cu averea pe care nu o poate justifica și alte nimicuri de genul acesta – forul superior ma poate disciplina fără acordul bisericii locale. În situația data, biserica locala încetează sa existe – șah-mat din doua mutări – pastorul local devine doar un pion ușor de sacrificat, iar membrii bisericii niște nebuni care merg pe diagonala, fără importanță. Prin tehnici de manipulare seculare, anti-creștinești, forul ierarhic superior preia, cu votul majorității, întreaga autoritate.  Iar unde exista tiranie – treziți-vă, fraților! – nu poate exista unitate în același Duh. Problema, pe de alta parte, este una profund teologica; însăși doctrina despre Biserica este compromisă, din moment ce în teologia Noului Testament nu exista “for ierarhic  superior”. Iar când mai spui ca “jignirea unui for ierarhic superior este un păcat” (Gurău) nu faci altceva decât sa spui: “ciocu’ mic pe toate fronturile!”

2) art.29 lit.c : ”…săvârșirea unor fapte menite sa prejudicieze mărturia Evangheliei, imaginea bisericii și a slujitorilor ei, prin acțiuni în instanță, nejustificate și intervenții în spațiul public- televiziune, publicații, blog, serviciu divin etc.” Sunt putini bloggeri care au avut curajul sa spună deschis ceea ce cred despre acțiunile Cultului Penticostal. Unii au plătit pentru curajul lor. Alții au luat calea anonimatului și au spus ce au vrut, când au vrut, cum au vrut. Un blog care apare în top destul de des si care se încadrează în aceasta categorie este penticostalismul azi. Anonimatul are un avantaj: spui ce vrei fără sa suporți consecințele și cu toate ca este o cale ușoara, o consider străina de spiritul creștin, unde trebuie sa avem curajul sa fim onești și sa spunem ce gândim. Articolul 29 va bloca și mai mult avântul celor ce au mai îndrăznit, pe ici pe colo, sa mai spună cate ceva despre acțiunile greșite ale forului superior și va stârni râvna anonimilor. Nu putem distruge libertatea de exprimare pentru ca vrem noi sa dam bine în spațiul public. Păi fă binele și vei fi lăudat de cei ce scriu în spațiul public, asta spune Pavel.  Problema cea mai mare este ca cei criticați în spațiul public  pentru prostiile lor își vor dezvolta tehnici din ce în ce mai performante de înșelare, pentru a se ascunde de anonimii care ii vor vâna.

3) art.36 al.1 lit.h: ”dacă un slujitor propus spre ordinare a divorțat  când era necredincios, nu poate fi ordinat” Articolul acesta este bestial. Organizația nu poate ierta ceea ce Dumnezeu iartă și “păcatele tinereții” te vor urmări toată viata. Bineînțeles ca divorțul este o problema serioasa, dar sunt atât de multe necunoscute în ecuația aceasta încât votarea unui astfel de articol este o prostie. Pavel a fost complice la crima și totuși a fost ales de Dumnezeu. Petru putea ușor sa fie condamnat pentru abuz fizic și tentativa de omor și totuși a fost folosit de Dumnezeu. Sunt mulți oameni ai lui Dumnezeu care au avut un trecut murdar, dar au fost recuperați prin har și folosiți pentru gloria lui Dumnezeu.

Puterea harului și frumusețea Evangheliei se vede în miracolul schimbării. Dumnezeu folosește oameni înnoiți prin Duhul, nu oameni imaculați în firea pamânteasca. Darul lui Dumnezeu este împarțit după cum vrea El, Stăpânul darului, nu după cum hotărăsc forurile superioare…


10 comentarii

Cat de penticostal a fost regele Cioaba?

Ieri, la biserica, ma abordeaza doi gardieni: “Fiti amabil, am dori sa stim daca de la dumneavoastra se vor organiza plecari la Sibiu.” Nu am inteles la ce se refereau, asa ca mi-am exprimat nedumerirea, dar  mi-au explicat ca vor sa stie daca se va merge la inmormantarea regelui Cioaba. Le-am raspuns ca, desi avem si la noi in oras o comunitate destul de mare de pocaiti rromi nu va merge nimeni pentru ca rromii nostri s-au lasat de obiceiurile tiganesti dupa ce s-au pocait. Mare valva a starnit in tara moartea regelui Cioaba. Peste tot auzim ca Cioaba a fost “penticostal” si ca slujba va fi oficiata dupa ritul penticostal … mai putin focul de la miezul noptii, asa ca eu intreb: cat de penticostal a fost regele Cioaba?

Regele Cioaba a fost afiliat multa vreme la Adunarile lui Dumnezeu din Romania, o formatiune penticostala dar care nu apartine Cultului Penticostal din Romania. De fapt, prin ’96 – sper sa nu ma insel – l-am auzit pe Ioan Cioaba, tatal lui Florin Cioaba, depunandu-si marturia in Bucuresti, la Apaca, intr-o biserica pe care o pastorea Ioan Ceuta. Slujba de inmormantare a fostului rege  Ioan Cioaba a fost coordonata de Ioan Ceuta, presedintele Adunarilor lui Dumnezeu din Romania. Florin Cioaba nu a apartinut unei biserici din cadrul Cultului Penticostal, daca ma insel sper sa ma corecteze cineva care are informatii mai recente, dar asta e doar o discutie de fond.

Mi se pare limpede ca, in Romania,  oricine se poate intitula penticostal, mai ales ca termenul nu este un brand pe care sa fim nevoiti sa-l aparam. Totusi, in calitate de crestin penticostal consider ca asocierea abuziva a regelui Florin Cioaba cu penticostalii din Romania reprezinta un prejudiciu de imagine. Dincolo de lucrurile pozitive pe care le-a realizat pentru etnia rroma – si nu e loc de un pomelnic acum – omul acesta a avut si manifestari pe care penticostalii de buna credinta le resping. Dar despre morti numai de bine.

Este bie de stiut ca, in Romania, comunitatea penticostala de rromi este foarte diversificata. Sunt multe asociatii religioase, centre crestine si formatiuni de origine penticostala care opereza printre ei. Sunt centre de influenta la Bucuresti, Brasov, Targu Mures, Arad, Toflea si in alte zone mai putin cunoscute mie. Este evident, din observatiile mele, ca in cadrul comunitatilor de rromi se intampla ceva: un fenomen religios care duce la expansiunea bisericilor de etnie rroma. Un exemplu in acest sens este Toflea, o biserica de rromi care si-a deschis cel putin cinci centre zonale in tara si in strainatate, O puternica comunitate de penticostali  rromi – plecati din Romania –  se afla in Irlanda si Anglia, unde se pare ca prospera.

Realitatea este ca multe comunitati de rromi nu au nicio treaba cu regele Cioaba si cu “regatul” lui. Niste prieteni de-ai mei rromi imi spuneau ca asa zisa domnie a regelui este o bazaconie, ca rromi tineri s-au desteptat si au parasit multe dintre obiceiurile tiganesti.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 164 other followers