Laurentiu Balcan - visez, ca sa n-adorm…

“Pentru penticostali, botezul cu Duhul Sfant este o experienta separata de convertire si ulterioara acesteia. Pentru ca este a doua experienta a credinciosului cu Duhul, prima fiind lucrarea launtrica a Duhului la nasterea din nou, botezul cu Duhul Sfant mai este cunoscut si ca “a doua binecuvantarea” sau ca donum superadditum, “dar suplimentar”.

Botezul cu Duhul Sfant se primeste de regula in contextul rugaciunii si este pus in evindenta de vorbirea in limbi. Credinciosul primeste Duhul Sfant ca pe o imputernicire pentru a fi un martor eficient al lui Isus Hristos, dar, in conformitatea cu invatatura epistolelor pauline, umplerea cu Duhul asigura si putere de sfintire pentru cel botezat, iar pentru biserica daruri spirituale prin care aceasta se zideste.

Botezul cu Duhul Sfant nu este legat de vreun ritual omenesc ci, in suveranitatea Lui, Duhul Isi alege propriul mod de a veni peste cei care Il primesc. Privitor la relatia temporala dintre botezul in apa si botezul cu Duhul Sfant, Duhul Sfant Se primeste de regula dupa botezul in apa (F.A. 2:38), dar poate fi primit si inainte de botez (F.A. 10:44), sau chiar in timpul botezului”.

(John F Tipei, Duhul Sfant - o teologie biblica din perspectiva penticostala, pag 183-184)

Sarbatoarea pogorarii Duhului Sfant este o sarbatoare  cu o semnificatie deosebita pentru penticostalii de pretutindeni, circa 600.000 de credinciosi declarati. Numele noastru, de “penticostal”, vine de la aceasta sarbatoare a “Pentacostului”, adica a Cincizecimii. Penticostalul e crestinul care crede si experimenteaza “botezul cu Duhul Sfant”, asa cum este el descris in Faptele Apostolilor, dar nu numai.

Nu sunt dintre aceia care cred ca penticostalii sunt cei mai vechi crestini, din moment ce apostolii si cei din camera de sus au vorbit in alte limbi.  Nu cred ca argumentul “vechimii” va da vreodata  autoritate crezului nostru. Dar cred ca experienta “botezului cu Duhul Sfant” este cat se poate de reala si de necesara astazi.

Ceea ce pierdem noi din vedere este ca botezul cu Duhul Sfat nu este doar o notiune teologica, ci este o experienta practica, care urmeaza mantuirii. Luca, in Fapte 2: 38 -39, stabileste principiile in care credeau crestinii la inceput: intai pocainta, apoi botezul in apa si apoi botezul cu Duhul Sfant. Biserica are nevoie de botezul Duhului Sfant, mai mult ca oricand.

Botezul cu Duhul Sfant este un botez al puterii: “veti primi o putere cand se va pogori Duhul Sfant peste voi”; este implinirea unei promisiuni prin care Dumnezeu se angajeaza sa intre in om si sa locuiasca acolo: Isaia 44:1-8; este o experienta miraculoasa care pune in uimire si-l determina pe om sa: “declare lucrurile minunate ale lui Dumnezeu”.

Botezul cu Duhul Sfant este experienta prin care Dumnezeu isi investeste ambasadorii cu autoritate si putere de sus. Evanghelia trebuie propovaduita pana la marginile lumii. Pentru asta avem nevoie de putere de sus.

In perioada 28 - 30 Mai, Dale Yerton a fost prezent la Onesti. Circa 40 de slujitori ai Evangheliei s-au delectat si s-au “infruptat” din Cuvantul lui Dumnezeu,  intr-o atmosfera plina de prezenta Duhului Sfant.

Rar intalnesti oameni care sa iubeasca Cuvantul lui Dumnezeu cu fiecare particica a fiintei lor. Dale Yerton este unul dintre invatatorii cei mai biblici pe care i-am intalnit. Seamana foarte mult cu Piper, unul dintre cei mai biblici scriitori pe care i-am citit. 

Tema Conferintei a fost “Ungerea Duhului”.

Imi este greu sa concentrez mesajul pe care l-a prezentat. Dar voi enumera patru afirmatii care m-au marcat intr-un mod deosebit:

- a fi smerit nu inseamna a avea o parere proasta despre tine. A fi smerit inseamna sa nu te gandesti deloc la tine.

- daca slujirea ta nu-i aduce slava lui Dumnezeu, atunci ai esuat ca slujitor.

- nu poti sluji astazi cu ungerea de ieri. Ai nevoie de o ungere proaspata in fiecare zi.

- omul lui Dumnezeu de astazi trebuie sa fie mereu in cautarea omului lui Dumnezeu de maine.

Folosindu-se de exemplul lui Saul (ungerea de ieri), al lui Samuel (ungerea de azi) si al lui David (ungerea de maine), doctorul Dale Yerton ne-a convins de cel putin doua lucruri. In primul rand, fiecare lider trebuie sa aiba un mentor spiritual pe care sa-l urmeze si care sa-l ajute sa creasca spiritual, iar in al doilea rand, fiecare lider trebuie sa-l “unga” pe liderul de maine.

Un adevarat lider trebuie sa devina un apostol. Apostolii de astazi nu sunt doar misionarii, ci fiecare parinte spiritual este un apostol. Darul de “apostol” inca exista. Apostol e fiecare persoana care naste “fii si fiice”. E drept ca in sensul strict tehnic, apostol inseamna “trimis”, dar, in contextul Noului Testament, apostolul e mai mult decat un trimis al Domnului, el este un tata sau o mama spirituala. Avem nevoie astazi, mai mult ca oricand, de apostoli aflati sub ungerea Domnului.

Trei zile de har si de partasie….Aleluia!

.

.

Rasaritul soarelui ma trezeste cu zgomot cald, pregatindu-ma pentru o zi plina, mult asteptata de tinerii crestini din Romania. Urmeaza prima zi din Conferinta Peniel “Viata la Maxim”, conferinta mult asteptata si controversata. Multe reclame au fost facute, oamenii au vorbit, cei “de sus” au incercat cenzuri si tinerii au ales sa vina, nu 5000 cati erau asteptati, dar numarul a fost undeva la 3000, inscrisi pe pagina web a Penielului.

Rabdarea celor veniti a fost testata la usa salii, unde au fost invitati sa astepte, ca niste crestini destoinici, sa le vina randul la primirea bratarilor cu V.I.P. Nu au lipsit si razvratitii, care au pus nervii celor de la receptie la teste maxime.

Formatia Plus a deschis cu muzica lor placuta inimile participantilor, apoi trupa Decean ne-a condus in inchinare si lauda la adresa unicului Dumnezeu, mort si inviat, Isus Hristos. Aplauze si multe strigate de bucurie au fost inaltate in momentul in care Duhul Sfant s-a coborat, inundand sala de prezenta Sa. In stanga, la “tribuna oficiala”, multi ochi au scrutat cu foame miscarile si aplauzele tinerilor, indosariind orice manifestare ciudata.

Lucian Oniga, presedintele fundatiei Peniel, a avut primul mesaj, lovind crunt in traditie si libertinaj, cerand tinerilor o viata la maxim, dar dupa felul de umblare a lui Isus. Cei razvratiti s-au bucurat cand traditia a fost desfiintata, dar au fost nevoiti sa plece capul cand Dumnezeu le-a cerut smerenie si o viata curata, libera, dar ca limita a libertatii avandu-l pe Hristos.

Tineri multi au ales sa isi predea viciile in mainile lui Dumnezeu, cerand clementa Divinului si putere pentru o viata la maxim.

Transmisia Live a cazut, siteul AlfaOmega suferind o usoara eroare, dar vom pune in curand la dispozitia voastra conferinta online in reluare.

Spre seara, in ultima sesiune a zilei, invitatii surpriza au fost cei de la Nolklon, trupa controversata si neinteleasa. Desi Petrica Bistran a fost foarte natural, fara exagerari, pe chipul fr. Moise Lucaci s-au vazut usoare cute, starnite, probabil, de ravna pentru “puritatea muzicii”. Aplauzele au fost auzite  pentru originalitate, pentru poemul placut si indemnul lor de a fi legati de Hristos, si chiar Pastorul Cristian Barbos a citat din textele lor de doua ori in timpul predicii. Unii au iesit din sala, nedorind sa isi profaneze intelectul cu aceste cuvinte “vulgar rostite”, nedorind sa accepte, inca, ca Hristos vorbeste cum doreste si prin cine voieste.

Prima zi s-a incheiat in inchinare si cu suflu nou, urmand a doua parte a conferintei, Joi 1 Mai. Tinerii au depasit 3500 la prima sesiune, Vitamina C deschizand drumul. Peniel Band ne-au condus in inchinare si iarasi Dumnezeu a fost in mijlocul laudelor poporului Sau (spre durerea unora). Dimineata a culminat cu predica fratelui Ianovici, in care tinerii au fost provocati sa ceara Duhul Sfant si puterea acestuia. Tinerii au raspuns provocarii in numar mare.

Seara mult asteptata a sosit curand, sala plina a rasunat de cantare, iar cei 5000 de participanti au asteptat sa le vorbeasca Dumnezeu prin Tony Anthony, un miracol, un om schimbat din temelii de puterea nemarginita a Creatorului.

Desi Basescu si Videanu nu au fost prezenti, tinerii nu s-au intristat nici pe departe de aceasta, ba unii chiar au spus un “multumim, Doamne”!

Tony a povestit din viata lui, esecurile multiple, lamentatiile si pacatele comise cu o parere de rau, dar a adus un suflu nou, spunand ca Dumnezeu cel mort si inviat poate inca sa ierte si sa ne mantuiasca. La sfarsitul predicii, tinerii inlacrimati au iesit sa-l aleaga pe Dumnezeu ca singura solutie a lor de salvare. Sute si sute de tineri au primit iertare, altii au plecat la fel, umani, prea umani si fara o motivatie noua, fara ca macar sa isi plece genunchii in fata unui Dumnezeu Atotputernic.

Au fost doua zile, dar aceste zile au fost suficiente ca tinerii sa poata vedea Fata lui Dumnezeu din nou si sa poate alege Viata, dar nu o viata de crestini banali, ci una la maxim.

Tineri, ati plecat spre libertatile voastre, spre viata traita zilnic, lipiti inca de traditii si libertati, uniti cu viata, cu esecurile, suferinzi, urand inca Divinul, sau poate liberi in realitate. Ati plecat, dar va las un gand, ceva din versurile trupei Nolklon: “Liberi in vise si sclavi in realitate”.

Libertatea are o singura limita: Hristos.

Nu stiu daca l-ati ascultat vreodata pe T.D.Jakes, dar daca nu ati facut-o grabiti-va! Acest penticostal infocat are un dar extraordinar, e un predicator unic si unul dintre cei mai celebri lideri crestini ai momentului.

Oare in Romania avem pe cineva ca el? De ce predicatorii nostri considera monotonia drept reverenta, iar pasiunea, bucuria, exaltarea,  drept “purtare fireasca si pacatoasa”?

In seara asta ne-am bucurat la slujba impreuna cu fratele pastor Moise Ardelean, presedintele C.R. Arad si membru al Comitetului Executiv al Cultului Penticostal.

Fratele ne-a predicat din Fapte 3: 1-9, despre vindecarea ologului, accentuand faptul ca toata lucrarea s-a facut in  Numele lui Isus Hristos din Nazaret - cel mai inalt Nume.

De mult n-am mai auzit un predicator care sa nu se scoata pe sine insusi in evidenata, ci sa ne concentreze toata atentia asupra lui Hristos. Hristos a stralucit asa de frumos ca nu-l mai vedeai pe Moise Ardelean! E inaltator cand mesagerul e doar mesager, iar subiectul  predicii e Hristos. Mi-am adus aminte de o replica pe care i-a spus-o cineva lui Iosif Ton, dupa terminarea unei slujbe: “frate astazi l-am vazut pe Hristos nu pe Iosif Ton.” In seara asta Moise Ardelean ni l-a prezentat pe Hristos, al Carui Nume e mai presus de orice nume. In Numele lui Isus: 1) rugaciunile ne sunt ascultate; 2) avem iertarea de pacate, mantuirea si statutul de copil al lui Dumnezeu; 3) putem primi vindecarea bolilor; 4) au loc eliberari spirituale.

Ni s-a prezentat un mesaj biblic, plin de autoritate, penticostal in orientare, un mesaj practic si revolutionar. Ni s-a reamintit ca Isus este acelasi, ca El nu se schimba si ca in Numele Lui si astazi au loc miracole, semne, minuni etc.

Penticostalii, ne spunea fratele, au aparut pentru a confirma ca Dumnezeu nu se schimba. “Cand au aparut penticostalii ei au propovaduit ca Isus este: 1) Mantuitor; 2) Sfintitor; 3) Cel ce boteaza cu Duhul Sfant; 4) Medicul Divin si 5) Imparatul care se va intoarce sa-si ia Biserica.”

Iar omul care-l face pe Hristos sa straluceasca nu putea sa-si inchee mesajul decat indreptandu-ne atentia tot spre Hristos: “Uitati-va la El cu ochii inimii! AMIN“

Am fost impresionat. Ma bucur ca l-am cunoscut personal pe unul dintre marii oameni ai Cultului Penticostal… dar si mai mult ma bucur de cat de frumos a stralucit Hristos in seara asta!

 

Intalnirea programata la ora noua incepe, cum e obiceiul la romani, cu o intarziere considerabila. Intarzierea a fost justificata de nevoia unei intalniri a membrilor Consiliului Bisericesc, pentru a-si stabili strategia. Noi, semnatarii scrisorii, am asteptat intr-o atmosfera destul de tensionata sosirea Consiliului Bisericesc.

La ora 10:50, fratele Tipei incepe sesiunea de discutii, asa cum se cade unor buni crestini, cu rugaciune.

La ora 10:55,  fratele Nelu Filip citeste scrisoarea deschisa in auzul tuturor celor prezenti in sala. Dupa ce fratele se aseaza,  incep discutiile…

Inca de la inceput, am stabilit clar ca nu suntem “un grup de revolutionari“, ca nu vrem sa dam pe nimeni jos si ca nu avem intentia de a rupe unitatea Cultului, ci , dimpotiva,  vrem sa luptam pentru binele miscarii penticostale. Fratele Ghita Ritisan a declarat ferm: “scrisorea e sincera, vrem ca lucrurile sa mearga bine, daca nu exista nici o criza, spuneti-ne. Noi nu vrem functii de conducere, nu vrem sa-i dam jos pe frati,  dar nici nu vrem sa fim denigrati pentru faptul ca am semnat o scrisoare deschisa.“

Probabil cei care abia asteapta o samanta de scandal, sau niste informatii compromitatoare, vor fi profund dezamagiti. Spre mirarea tuturor, discutia a decurs, cu unele exceptii, intr-o nota constructiva. Ma asteptam sa se incinga spiritele, pentru ca dupa informatiile (zvonurile) pe care le-am primit, eram avertizati ca vom fi “desfiintati fara drept de apel“. Ei bine, nu  a fost deloc asa. S-au batut niste apropo-uri subtile ca “minoritatea se supune majoritatii“, dar, pana la urma, am stabilit ca in Cultul Penticostal fiecare pastor are un cuvant de spus, cuvant care, de dragul Domnului Isus, trebuie luat in considerare.

Au fost analizate crizele pe care semnatarii Scrisorii le-au semnalat si ni s-au cerut explicatii concrete vis-a-vis de crizele pe care le-am semnalat. O parte dintre semnatari au luat cuvantul si au adus exemple concrete pentru a argumenta crizele mentionate. Sentimentul general a fost ca “semnatarii au dreptate“. De fapt, prin luarile de cuvant, o parte a membrilor Consiliului Bisericesc au declarat: “90% dintre ceea ce spun semnatarii e corect, ceva trebuie facut pentru a schimba situatia actuala.”

Am fost impresionat de curajul si verticalitatea fratelui Moise Ardelean, care, la propunerea noastra de a se infiinta o comisie de onoare, care sa analizeze acuzatiile aduse unor lideri penticostali, a declarat ferm: “sunt de acord. Fiti voi comisia de onoare. Analizati-ma primul. Am curajul sa stau inaintea voastra…” Cred ca aceasta atitudine de transparenta si  sinceritate ar trebui sa ne caracterizeze pe toti. Daca nu avem nimic de ascuns, nu vom fi deranjati de nici un demers care vrea sa scoata la lumina adevarul.

La un moment dat am deviat de la scopul nostru si am discutat aproape doua ore despre Hotararea din August. Nu intru in detalii pentru ca, asa cum era si (a)normal, discutia nu a dus la nici un rezultat. Totusi tin se mentionez declaratia fratelui Tipei: “hotararea are valoare de recomandare.” Afirmatia aceasta clarifica importanta pe care trebuie sa o acordam hotararii. Asa cum am declarat in protestul meu, daca ar fi aparut macar o data aceasta afirmatie in Hotarare, nu ar fi existat nici un protest. Este dreptul statutar al Consiliului Bisericesc sa faca recomandari bisericilor. Ma astept totusi ca membrii Consiliului Executiv sa ceara reeditarea scrisorii, cu modificarile de rigoare. Ar fi o dovada de maturitate si de asumare a unor greseli comise, asumare care ar dovedi ca sunt cu adevarat niste oameni de caracter. In cazul in care Hotararea va fi reeditata (desi nu cred) si transformata intr-o RECOMANDARE, imi voi retrage protestul de pe internet.

Apreciez modul in care fratele Rivis Tipei a gestionat discutia. Cu finetea-i caracteristica de politician si de pastor cu experienta, a stiut sa opreasca iesirile aproape hazardate ale unora (batand in pahar), dar si sa evite strategic anumite raspunsuri, care, probabil, ar fi creeat si mai multe tensiuni intre participantii la discutie.

Mihai Dumitarscu (semnatar) a fost la inaltime. Interventiile lui ferme, pline de pasiune, dar si de durere, i-au determinat pe cei din Executiv sa promita o decizie (schimbare?!)urgenta. El a facut ca vocea noastra sa se auda clar si incontestabil. Am reusit sa tragem un semnal de alarma: “ceva nu merge bine, faceti-va treaba, fratilor!”

Emil Mestereaga a accentuat, daca mai era nevoie, importanta descentralizarii. Institutionalizarea rigida si felul greoi in care decurg ordinarile, necesita o reorganizare institutionala urgenta. Mi-a placut afirmatia lui: “n-am venit sa trag la socoteala pe nimeni si nici sa dau socoteala de ceea ce am semnat“

La incheierea discutiilor noastre, aproape de ora 16:00, ni s-a facut urmatoarea promisiune: “toate problemele au fost consemnate si va vom comunica public decizia noastra.”

Am promis ca nu voi publica pe net lucrurile negative pe care le-am observat. Si am sa ma tin de promisiune, desi recunosc ca imi este greu.  Nu vreau sa se creada ca batjocoresc Cultul, sau ca stirbesc marturia Bisericii Penticostale. Am sa acord credibilitate promisiunilor facute de catre frati si am sa astept raspunsul lor, care sper sa duca la propasirea miscarii penticostale. Conform legii corespondentei, fratii din Executiv  au obligatia ca in termen de 30 de zile sa dea raspuns oricarei scrisori deschise. Pana pe data de 21 Aprilie voi astepta raspunsul fratilor din Executiv….

(va urma…)