Capcana dependentelor religioase – SOLUTII ianuarie 23, 2012
Posted by laurentiu balcan in Legalism, Reforma crestina, Trezire spirituala.Tags: dependenta religioasa
trackback
Sunt atat de multe forme de dependenta religioasa, ca imi este aproape imposibil sa tratez exhaustiv subiectul acesta. Dependenta religioasa are o putere colosala de a se adapta la noul context – ca virusul la noile modificari genetice – si, ca un cameleon, uneori capata nuante atat de spirituale incat iti este aproape imposibil sa faci diferenta dintre un dependent si un crestin liber. Singurul care poate face diferenta este Cel ce cerceteaza inimile noastre, Dumnezeu.
Dependenta religioasa nu este periculoasa doar pentru ca ataca frontal harul si lucrarea lui Hristos, ea este periculoasa si pentru ca se transmite. Fiecare dintre noi este liber sa creada ce vrea, nu neg asta, pentru ca noi insine vom raspunde pentru faptele si conceptiile noaste, nu altcineva si noi insine vom suporta consecintele alegerilor facute. Problema cu dependenta, in schimb, este ca ea are o putere fantastica de a-si face culcus in mintile si inimile oamenilor din generatie in generatie. Am observat ca anumite pacate ale parintilor se transmit intr-un mod ciudat si asupra copiilor. Ma intrebam mirat, la un moment dat, ce se intampla cu fetele dintr-o familie pe care o cunosc de li se aprind calcaiele asa de repede dupa baieti. Am aflat ca in tinerete mama lor a avut aceleasi probleme amoroase si fratii au fost nevoiti s-o puna deoparte disciplinar. Nu vreau sa generalizez, cu siguranta ca in multe familii legaturile dependentelor pacatoase au fost rupte prin pocainta, dar nu trebuie sa neglijam puterea de influenta a dependentelor. Fara pocainta vom transmite generatiilor viitoare o povara pe care nu o vor putea purta si vom secatui o intreaga generatie pentru ca nu am vrut sa renuntam la dependentele noastre.
Sunt dependenti religiosi care raman ancorati in trecut. Mesajul lor este obsedant, enervant si la un moment dat de-a dreptul ridicol. Nu contest experientele pe care inaintasii nostri le-au avut. De fiecare data sunt incantat sa aud marturii ale celor ce au trait cu Dumnezeu intr-un mod autentic. Dar ce ii impiedica sa traiasca si astazi aceleasi experiente? Ce te impiedica sa aduci trecutul in prezent? Va spun eu ce: lipsa transformarii interioare. Experientele avute in trecut nu au schimbat inimile lor intr-un mod autentic si radical. Ei inca spera sa obtina rezultate in prezent prin pomenirea experientelor trecute. Asa ceva nu se va intampla! O solutie de rezolvare a problemei este sa incepi sa traiesti cu Dumnezeu intr-un mod real aici si acum. Nu te ajuta cu nimic sa fredonezi “pusca si cureaua lata, ce fecior am fost odata” si sa plangi dupa vremurile de mult apuse. Problema dependentilor este ca si-au creat un Dumnezeu al trecutului si lasa prezentul sa treaca pe langa ei fara sa faca nimic.
De cele mai multe ori, dependetii religiosi nu vor sa dea socoteala nimanui. Viata lor este un seif plin de secrete, unele dintre ele atat de grozave incat le este si lor frica sa deschida seiful. Dependentii religiosi nu vorbesc de problemele lor – ei nu au probleme, Doamne fereste! – ei vorbesc de problemele altora. O alta solutie de a rezolva dependentele noastre este de a ne supune pe noi insine unei autoritati spirituale. Stiu ca este greu daca te crezi buricul targului si centrul Universului, dar nu il poti face de rusine pe diavol daca nu te supui pe tine insuti unei autoritati spirituale. Daca nu te poti supune unei autoritati spirituale este evident ca te confrunti cu dependente religioase. Incapacitatea de a-ti marturisi pacatele si lipsa de transparenta in relatiile in care esti implicat sunt semne clare de dependenta. Disciplina marturisirii pacatelor – una dintre cele mai dificle si mai neglijate discipline spirituale – este, probabil, cea mai puternica solutie de a ne elibera pe noi insine de dependentele care ne cuprind inima.
Dependentii nu sunt invatati sa lucreze in echipa, pentru ca nu se pot bucura de slujirea altora. Lucrul in echipa ii predispune la transparenta si ei nu vor ca ceilalti sa vada cum sunt ei cu adevarat pentru ca si-ar pierde sursa de satisfactie – neprihanirea proprie. Trebuie sa invatam sa ne integram in comunitatea din care facem parte si sa nu ne fie teama sa fim asa cum suntem cu adevarat. Impartasirea darurilor, poverilor, greselilor, dezamagirilor si secretelor noastre sunt modalitati de a ne smeri pe noi insine. Smerenia este medicament forte anti-dependenta. Rezultatele sunt garantate!
Se spune ca orice dependenta poate fi biruita printr-o dependenta superioara. Fericitul Augustin biruieste “adancimea frumusetilor inferioare” (placerile carnale) cu ajutorul frumusetilor superioare, iubirea de Dumnezeu. El a inteles ca raul din om nu va iesi decat atunci cand binele va umple viata omului. Cred ca Toma de Kempis a spus ca “obiceiul invinge obiceiul” si, personal, sunt convins ca fara o experienta reala a plinatatii Duhului nu vom reusi sa traim asa cum doreste Dumnezeu. Dependentele superioare sunt: dependenta de Hristos, dependenta de Harul lui Dumnezeu, dependenta de Cuvantul lui Dumnezeu si dependenta de Duhul Sfant. Acestea sunt singurele dependente care elibereaza sufletul omului, ii inoiesc mintea si ii sfintesc trupul.
Eliberarea de dependenta religioasa este un miracol, o forma autentica de manifestare a harului divin.
De ce am scris aceasta serie? Din doua motive. In primul rand cred ca dependentii religiosi sunt un mare pericol pentru Biserica si, in al doilea rand, imi este teama ca la randul meu sa nu devin un dependent religios. Am vrut sa ma verific si sa gasesc un tratament. Sper sa fi reusit ca, macar partial, sa fi oferit solutii si unora dintre voi.
Fiti liberi!





Și… libertatea poate fi o (in)dependență religioasă! Poate chiar mai periculoasă decât toate celelalte la un loc…
Corect!
Formele dependentei religioase sunt foarte variate…
libertatea in sensul de “atotsuficienta”?
M-a ajutat mult sa citesc aceste articole! Numai ca nu inteleg inca cum se materializeaza”dependenta de har”? :d
primul pas spre eliberare cred ca e onestitatea, sa recunosc cum sunt, in primul rand fata de mine si Dumnezeu si sa nu ma prefac in fata altora.
Domnul Isus spunea despre Natanael, “Iata un israelit in care nu este viclesug”. Natanael era onest, nu credea ca ceva bun poate iesi din Nazaret.
Multi l-ar critica pe Natanael azi pentru o asa afirmatie. Nu si Domnul Isus. El apreciaza onestitatea mai mult decat toate diplomele teologice.
Problema e mai mare atunci cand ajung “cineva” in biserica… e greu sa recunosc ca in realitate nu sunt la nivelul la care am fost sau la care i-am lasat pe altii sa creada ca am fost.
Felicitari, frate. Mai adauga la dependenta si autosuficienta si obtii o imagine “actualizata” a bisericilor noastre. Fii binecuvantat si roaga-te impreuna cu noi pentru schimbare. (Nu spun ca nu o faci deja…)
[...] Capcana dependentelor religioase – SOLUTII [...]
La prima parte, frate Laurentiu, am postat un comentariu cerind solutii la problema, si am primit asigurarea ca vor fi date.
Dar, solutiile date sunt arhicunoscute si multe intelese gresit!
Am spus si data trecuta ca o cauza principala este ca enoriasii nostri nu sunt ucenici, iar pastorii nu fac ucenici ci dependenti religiosi. Nimic despre toate acestea! Solutia ar fi predare deplina, 100 %, si re-ucenicizare, iar asta cade in sarcina pastorului. Sunt uimit ca nu ati mentionat nimic despre vina pastorilor si lipsa lor de chemare la ucenicie!
Soiul asta de boala necesitata o medicatie asistata de catre medic, nu trebuie aruncate pastilele si spus: “na vindecati-va, si cat mai repede va rog”! Prea usor este tratata vina si victimile!
frate,
Eu nu mi-am propus sa dezvolt exhaustiv subiectul. Aveti dreptate in ceea ce spuneti, pastorii au o mare parte din vina, nu neg asta, dar nu era locul acum sa ma ocup de acest aspect. Eu am scris de mai multe ori despre “UCENICIZARE”, am avut o serie lunga despre disciplinele spirituale si, in general, nu exonerez pastorii de vina pe care o au.
Am observat ca ati tratat mai mult dependenta de pacat, decit dependenta religioasa. Cea din urma este la fel de periculoasa ca si prima. Am sa va arat o dependenta, care cu adevarat, cum ati mentionat si dv.: “loveste frontal harul,, si priveaza crestinul de mari binecuvintari.
Cunosc persoane care sunt dependente de unii predicatori (pastori) intr-o asa masura, incit la noi in tara merg aproape in toate locurile unde predica persoana respectiva, ridiculizind ori ce alt predicator.
Nu este rau sa urmezi invatatura unui predicator, daca ea este in conformitate cu Biblia, dar dupa ce cunosti adevarul, dependenta trebuie sa fie fata de Domnul Hristos si nu fata de oameni. Asta ar insemna ca persoana dependenta de oameni nu a ajuns la maturitate.