Capcana dependentelor religioase (3) ianuarie 20, 2012
Posted by laurentiu balcan in Legalism, Reforma crestina.Tags: dependenta religioasa
trackback
Cu totii suntem predispusi dependentelor. De fapt, in anumite momente ale vietii, constatam ca depindem de anumite lucruri care ne departeaza de scopul pentru care am fost creati. Pascal ne spunea ca suntem extraordinari si netrebnici in acelasi timp sau, cum ar spune Pavel, “frati sfinti eu sunt cel dintai dintre pacatosi.”
In esenta ei, dependenta religioasa este o lucrare impotriva harului, dusmanul din interiorul inimii noastre, calea smechereasca prin care ne amagim constiinta si prin care ne (auto)rezervam biletul care duce in cer … la clasa I, clasa sfintilor.
Dependentul isi construieste o realitate proprie pe care, la un moment dat, ajunge s-o confunde cu adevarata Realitate. Este foarte dificil sa-l convingi pe un dependent ca are probleme si ca trebuie sa se trateze de urgenta, pentru ca prima linie de aparare pe care si-o construieste se bazeaza pe negare.
Sunt convins ca eliberarea de dependetele noastre este o lucrare miraculoasa a harului. Am incercat de multe ori sa initiez discutii profunde cu oameni despre care eram sigur ca au probleme cu religiozitatea falsa si, de fiecare data, am fost respins. Sentimentul ca sunt un fel de martiri ai zilelor de pe urma le este infipt ca un steag in inima. Dependentii sunt experti cand vine vorba sa-si justifice actiunile si au un profund sentiment ca sunt privilegiati datorita sfinteniei proprii. Aceasta este cauza dispretului si defaimarii pe care le manifesta fata de ceilalti … pacatosii.
(Caz 3)
Sora Ana este o femeie credincioasa. Se poarta ca o pocaita, se tine de traditiile penticostale clasice, se roaga cu foc, slujeste Domnului si primeste diverse descoperiri din partea Duhului, ba uneori chiar prooroceste. Merge prin case si le invata pe surorile mai tinere cum sa se imbrace, sa dea drumul la nasterile de copii, sa nu se uite la TV si Domnul mai stie ce le spune. Sora si-a castigat o imagine de femeie credincioasa in biserica si stie ca unii se uita la ea ca la vasul Domnului. Ii place asta. Se simte bine. O stare de euforie o cuprinde atunci cand cei din jur o trateaza ca pe un mentor si apeleaza la tot felul de subterfugii pentru a-si dezvolta imaginea de sfanta. Inevitabil cade in capcana dependentei religioase si va face tot ce-i sta in putinta pentru a nu fie privata de starea de bine pe care i-o ofera propria neprihanire.
Intr-o zi primeste o veste socanta. Una dintre fetele ei – adusa de mica la biserica – se trezeste a fi insarcinata. Cum fata nu avea barbat isi intreaba mama ce sa faca cu copilul. Vestea aceasta cade ca un tunet peste “vasul Domnului”. Prima reactie pe care o are e “ce vor zice fratii?”Pe ea o intereseaza mai putin ce se va intampla cu fata si cu copilul, pe ea o intereseaza imaginea. Daca o va indeamna sa pastreze copilul va intra in sevraj, nu va mai putea sa simta placerea de a fi apreciata si respectata de cei din jur, ba, dimpotriva, va trebui sa suporte rusinea si batjocura celor pe care, la randul ei, i-a batjocorit. Ce vor spunea fratii?
In disperare, ii sugereaza propriei fete sa renunte la copil, sa avorteze. Nu era gata sa renunte la drogul neprihanirii proprii. Ca un drogat autentic va fi gata sa ucida, daca va fi cazul, pentru a-si procura doza zilnica de euforie.
Ce fel de vas al Domnului poate reactiona astfel? Cum sa sugerezi o crima pentru a nu-ti strica imaginea? Eu am am un singur raspuns: dependenta iti ia mintile si iti otraveste sufletul.
Multi dintre noi avem impresia ca, cu cat ne vom apropia mai mult de Dumnezeu, cu atat vom fi mai sfinti. Tehnic asa este, cu o mica remarca. A fi sfant nu implica si increderea in sfintenia proprie ci, dimpotriva, inseamna o recunoastere puternica a pacatoseniei personale. Cu cat te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atat iti dai seama ca esti mai pacatos. Lumina lui Dumnezeu va scoate la iveala chiar si cele mai intunecate ganduri pe care le ai si cele mai nesemnificative pacate ti se vor parea de netolerat. Isaia este un exemplu perfect in acest sens, ca si Ioan, de altfel, care lesina in prezenta sfinteniei lui Hristos.
Nu poti sa te apropii de Dumnezeu fara sa fii patruns de sentimentul nevredniciei si neputintei personale. Dependentul nu-si vede nevrednicia si nici neputinta, pentru ca dependentul crede ca le poate face pe toate.
Foarte, foarte, foarte bun textul si exemplul dat si observatiile care indica dependenta.
Of, of, dar nici cu adunarea gata s-o mazileasca pe biata femeie nu e in regula, stii bine.
ai dreptate…
Stau si ma gandesc, cine nu este dependent religios?! cred ca toti suntem, macar un pic… Ma gandesc la David, un om chiar deosebit de spiritual si f nereligios,dar si el a recurs la crima ca sa.si acopere pacatul….
PS… Ai ilustrat excelent
Buna postarea si adevarat ai grait. Sa ne fereasca Domnul de dependentele de orice fel, si de cele religioase!
PS – Iacov 1:26
Frate Laurentiu.
O intrebare ( sa fiu inteles nu fac glume) :Cum se cheama Biserica Domnului, ce denumire ar avea ? Baptista, Penticostala ori Crestini de dupa Evanghelie ?
Am citit si eu un pic si am ramas asa oarecumva curios si totodata nu stiu cum sa o iau din cele ce ai scris. In legatura cu aceasta dependenta religioasa , sa te laud si eu ca cei din fata mea nu am sa o fac ca nu mia placut niciodata periala sau lingusirea, dar as vrea sa spun ca nu sunt un om invatat in ceia ce priveste inaltimile sunt un om de rind, caut si eu sa ma mintuiesc, nu sint nici in comitet ,nu imi doresc acest lucru, sint destui care vor si ii las pe eii.
am mai vorbit si cind mai este ocazie mai vorbesc din Cuvintul Domnului, ce am observat si aceasta cam peste tot in lume , in adunarile fratilor, a ajuns acel flagel sau cadran (chenar) care incepe cu 25 dec. nasterea domnului, 6 ian. botezul domnului, 25 mart. buna vestire cu dezlegare la peste ,floriile ,pastele, invierea ,toma, rusaliile, 29 iunie sf.pavel si petru, iulie sf. ilie si asa mai departe,acest calendar ortodoxo-catolic, mai lipseste din el 15 august cu fecioara maria si va fi complet si la penticostali, cam cum vedeti lucrul acesta ,nu este si acesta o forma de religie ca la cei de afara. As dori sa intreb unde mai sunt acele MARI PRINCIPII BIBLICE:1- ei staruiau in invatatura apostolica ,2-in legatura frateasca,3-fringerea piini(nu in sf. cina Domnului) ,4-in rugaciuni, si mai sunt dar asa mai usor.Sunt si eu penticostal nascut dar nu as vrea sa fiu inteles gresit , ca unul din acei care doreste sa arate afara pocait si acasa si in ascuns cu totul altul.Eu sint in Austria si aici unde lucrez sint la un loc cu mai multi fr. unii pastori alti prezbiteri,diaconi si la o mica pauza le-am pus o intrebare , vedeti si voi ca si mine ca :adunarea aceasta penticostala se duce la vale? si imi raspunde unul care de fapt este si (tov.)presedinte a cultului si zice, ce crezi noi nu avem ochi ba da vedem si noi ca asa e, dar? si atunci am luat din nou cuvintul si am zis numai o intrebare sa nu fiu obraznic . daca ar fi vre-o solutie nu sa o urcam napoi sus ci doar sa o oprim din aceasta cadere sau alunecare tot mai mult inspre lume, stiti ce raspuns am primit , orcine ar fi el pastor, prezbiter ori cine altcineva ar fi va fi aruncat afara din acest sistem, orcare ar fi nu se mai poate inpotrivi nimeni (inca a facut o glumita ca pe o masea stricata) vedeti si voi le-am zis suntem cu totii neputinciosi in fata acestui sistem de aici din valea dura toti se inchina la el. Asa fr. te rog frumos si respectuos dami un raspuns. multumesc Domnul sa va binecuvinteze
1. Sa vorbim si noi despre sarbatori crestine nu este gresit. Multi au incercat sa profite de aceste sarbatori pentru a le folosi in scop evanghelistic. Altii, din nefericire, sunt asa de prinsi de aceste sarbatori de zici ca-s preoti ortodocsi. Trebuie sa existe un echilibru intre ocazie, sarbatoare si voia lui Dumnezeu.
2. Sistemul are limitarile si defectele lui. Este greu sa schimbi un sistem care se bazeaza pe control, dar nu este imposibil. Orice sistem este format din oameni. Cand oamenii se vor schimba atunci se va schimba si sistemul.
Intrebati unde sunt marile principii biblice si vreau sa va raspund … in viata noastra. Fiti, impreuna cu alti slujitori, unul dintre cei ce traiesc si practica principiile biblice. Scopul nostru nu este sa luptam cu sistemul, scopul nostru este sa-i ajutam pe oameni sa-l cunoasca pe Dumnezeu. S-ar putea sa nu vedem mari rezultate aici, dar nu si in ziua aceea…
Fr. Balcan -va rog sa-mi dati raspuns la prima intrebare
Biserica urmasilor lui Hristos…
Mai intii nu as vrea sa par altfel decit ce e real, hai sa citim Evrei 12-22,23,24.si vom descoperi , De fapt tocmai ceia ce vorbea Domnul ISUS cu Nicodim Ioan 3-1 in jos, Eu tin sa cred ca tocmai aici trebuie sa revina biserica :La invatatura apostolica ,de aceia sa ajuns unde sa ajuns ,sa umplut adunarile cu oameni nenascuti din nou . Daca Domnul ISUS spunea ca nimeni nu poate sa intre in Imparatia Lui Dumnezeu , numai cei ce-s nascuti din apa (cuvint) si din duh. au patruns tot felul de oameni printre noi ,ca si atunci cu Israel cind au iesit din Egipt au iesit si egipteni cu ei care mai tirziu iau tras in curse sa cirteasca sa pofteasca samd. cam asa se intimpla si azi , cei ce -s in fruntea poporului nu sunt atenti si iata ce sa ajuns. va multumesc
Fr. Balcan sa nu va suparati de unde sunteti cumv din zona Pascaniului
nu, sunt din Onesti, Bacau
Sunt curios care e originea expresiei “vasul Domnului”. Este comuna la penticostali dar aproape necunoscuta la alti evanghelici, ca sa nu pomenesc de credinciosii ortodocsi. Citeodata “vasele Domnului” tind sa fie o categorie speciala in biserica.
Expresia aceasta, impreuna cu “a avea o lucrare”, constituie o particularitate a limbajului la penticostali. Relatati unui baptist ca cineva “a avut o lucrare prin vasul Domnului” si observati ce figura face
nu stiu exact originea expresie dar am sa ma interesez…
din Fapt 9:15, probabil, desi aici nu e folosit referindu.se la slujba de proroc
sau poate din Timotei unde Pavel vorbeste despre “vasele de cinste”….
Astept episodul (4) din Cacana dependetelor religioase
l-am scris si pe 4 , cel cu solutia….
Scuzati, am vrut sa scriu “capcana”