Cat de personal trebuie sa fie facebook-ul? ianuarie 9, 2012
Posted by laurentiu balcan in Sa bata clopotul..., Suparari.trackback
Sunt de moda veche!
Recunosc si nu mi-e rusine.
Depun eforturi substantiale ca sa tin pasul cu evolutia si sa fiu cat de cat relevant pentru generatia actuala. Dumnezeu m-a chemat si pentru generatia de astazi nu doar pentru cea de ieri, care venea cu Biblia sub brat la Biserica si socializa in jurul unei cani de ceai si al unui borcan cu dulceata de cirese.
Ca trebuie sa socializam este un dat, un imperativ, dar nu cred ca trebuie sa mai argumentam ca, in ciuda cailor nebanuite de socializare virtuala, generatia de azi este profund nesocializata. Avem multi prieteni, dar nu-i cunoastem, avem multe evenimente la care dam like, dar nu participam la ele, afisam multe poze, dar nu transmitem nimic, publicam citate care mai de care mai interesante, dar nu credem in ele, cautam si nu gasim, zambim, dar de fapt plangem si strigam dupa prieteni, dar nimeni nu ne asculta pentru ca astazi toti vorbesc, dar prea putini asculta.
Facebook-ul este revolutionar, ce mai la deal la vale. Pentru unii, facebook este, probabil, singurul mod prin care pot fi vizibili si se pot face auziti. Este casa lor. Sunt dependenti de el. Adorm pe facebook si se trezesc pe facebook pentru ca sunt prinsi intr-o goana nebuna dupa sens si implinire personala. Daca facebook ar fi un duh, numarul posedatilor ar fi inimaginabil. Impactul comunicarii virtuale, golita de interactiune personala este devastator pentru omul creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
NU cred ca facebook-ul trebuie sa fie prea personal. Este drept ca suntem intre “prieteni”, dar totusi. Sunt anumite lucruri care ar trebui sa ramana personale, ale mele. Nu orice poza poate fi postata pe facebook si nu orice ne trece prin minte poate fi afisat pe wall. Azi, de exemplu, o iubesti pe Maria si afisezi poze sarutandu-te cu ea, peste o luna o iubesti pe Marta si, dupa ce stergi pozele in care o saruti pe Maria – ca sa nu se bata cele doua surori - afisezi pozele in care o saruti pe Marta. Dincolo de chestiunea morala a permisivitatii sarutului, care este una foarte serioasa (v-am spus ca sunt de moda veche…) , mi se pare penibil pentru un pocait sa-si afiseze colectia in care si-a exersat arta fireasca a sarutului.
Pentru pastori, facebook-ul poate fi ca o emisiune de stiri. Cred ca trebuie sa profitam de asta. Fara sa vrei afli ce le trece prin cap enoriasilor si iti vine sa-ti faci cruce, dar discret ca sa nu te ia in colimator Ionescu. Te crucesti de pozele pe care si le afiseaza uneori la avatar “fratii”. Muschi la vedere, masini lustruite bine, zambete lascive si freze cat mai gelate. Fara nicio jena se afiseaza in public – pardon, intre prieteni – strangand in brate fete cu care nu se vor casatori, dar strigand in gura mare ca ei, de fapt, fac lucrarea Domnului … sa-l iubeti pe aproapele tau ca pe tine insuti, nu? Ce sa mai spun de unele “surori”? Daca merg la coafor pun poze de la coafor, daca merg la pedichiura ne fac o poza cu unghia de la piciorul mare, daca merg la plaja se asigura ca lumea – scuze, prietenii – ii vad costumul de baie si conditia fizica buna, iar daca merg la Biserica, neaparat trebuie fotografiata in corul de tineri, ca sa li se dea tag si like.
Nu mai zic nimic de status-uri ca ai impresia ca Cioran la puterea a doua a inviat si un duh de sinucidere pluteste pe tastaura. Atata tristete, dezamagire, ratacire si intuneric nu iti este dat sa vezi nici intr-un azil de batrani. Si cand ma gandesc ca tineri de 15 ani isi pierd cheful de a trai si isi afiseaza lehamitea de viata pe wall nu ma pot intreba – enervat la culme – unde Doamne iarta-ma este Biserica?
Facebook-ul este si un camp de vanatoare, eu nu ma indoiesc de asta. Aici isi cauta masculii partenerele si tot aici isi desfasoara femelele jocul. In jocul acesta, vechi de cand e omul, este drept ca se mai strecoara si intrusi – foarte multi pedofili isi agata vanatul de pe facebook si foarte multi curvari isi aleg partenerii tot de pe facebook – pentru ca semnalele sunt prea personale. Vanatorii sunt antrenati to seek and kill, este drept, dar vanatul trebuie antrenat sa se ascunda. De ce sa iesim in public cu lucruri care ar trebui sa stea in spatele monitorului?
Facebook-ul nu ar trebui sa fie prea personal pentru ca, in realitate, nu este asa. Oricine se pricepe cat de cat la calculatore poate accesa poze sau fishiere despre care noi credem ca sunt personale. Se pare ca datele noastre personale nu sunt chiar asa de personale cum avem impresia si nu exista la ora actuala niciun sistem care sa-ti garanteze protectia totala a datelor personale.
Raman, totusi, la parerea ca cea mai buna metoda de socializare ramane tot ceaiul si borcanul cu dulceata … de cirese.
tot la ceai si dulceata e mai bine!,
[...] Laurențiu Balcan a scris pe blogul lui, în 9 ianuarie 2012, un articol intitulat Cât de personal trebuie să fie facebook-ul?. [...]
Laurențiu, dacă consideri că cea mai bună metodă de socializare rămîne tot ceaiul și borcanul cu dulceață de cireșe nu înseamnă că ai fi de modă veche.
Vrei să socializezi cu mine astfel? Ia borcanul și hai pe Facebook! De ce nu pe Messenger?
Cu Marius Cruceru am socializat cîndva la el acasă la ceai. Mi-a servit ceai de trandafiri. A cărui aromă mi-a adus aminte de dulceața de trandafiri pe care o degustam în copilărie la o mătușă din Constanța. Așa că am luat și eu ceai de trandafiri, numai ca să mai am parte de aroma respectivă. După un timp m-am deșteptat și am căutat dulceață de trandafiri de-a binelea…
Și la ce ne-a folosit socializarea?…
Discuția despre socializare nu este referitoare la LOCUL unde o facem. Ci dacă înțelegem rostul socializării și dacă sîntem creativi, onești, dacă ne purtăm cu naturalețe în fluxul acesta al socializării care ne cuprinde de cele mai multe ori fără voie.
De asemenea, orice creștin prins în fluxul socializării, fie pe la conferințe, colocvii, tabere și Penieluri, fie pe Facebook, Messenger, Twitter și liste de discuții, trebuie, la un moment dat, să recunoască că socializarea nu face parte din eșalonul de vîrf al conceptelor creștine.
A plînge cu cei ce plîng și a te bucura cu cei care se bucură e mai mult – ACESTA este un concept creștin fundamental – reprezintă mult mai mult decît socializare. Chiar dacă nu oferim informații prea multe din viața personală în acest mod în care sîntem alături de alții, în astfel de momente sîntem… PERSONALI.
Dacă atunci cînd plîngem și cînd ne bucurăm cu alții nu sîntem personali, atunci sîntem… IPOCRIȚI.
Nu cît de personali ar fi problema pe Facebook – deși trebuie să o luăm în calcul -, ci cît sîntem de ipocriți.
În anumite momente cînd sîntem personali, s-ar putea să fim în mod dezinteresat, dar, în anumite momente cînd sîntem ipocriți, ÎNTOTDEAUNA există interese pentru alegem, mai mult sau mai puțin conștient, să fim ipocriți.
De asemenea, trebuie să luăm în considerare faptul că ființele umane se recunosc unele pe celelalte mai întîi după exterioritate, avem nevoie de o anumită formă în care ne prezentăm unii către alții, nu putem să ne prezentăm în nuditatea noastră fizică sau psihică.
Pînă și faptul de a purta barbă (care ține de naturalul pielii) sau ochelari (care nu mai ține de naturalul pielii, dar este necesar) reprezintă, în anumite contexte cultural-religioase, un pretext pentru pervertirea… socializării.
Felul în care definim socializarea are de a face cu felul în care definim relația dintre oameni.
Felul în care ne definim relația dintre oameni duce la la manifestările noastre pe Facebook (sau oriunde altundeva, pînă și într-o navetă spațială într-o croazieră în jurul Pămîntului).
Nu Facebook (sau naveta spațială) ne definește conceptul de socializare. Facebook doar augmentează conceptul nostru deja format cu încă cîteva nuanțe (importante) sau îl pervertește într-un mod mai mult sau mai puțin profund.
Să nu dăm vina pe Facebook sau pe orice altceva pentru ceea ce ne aparține nouă: decizia de a asculta sau nu de porunca Domnului. Așa a făcut Adam: “Femeia…” Și femeia: “Șarpele…”
Desigur, din cîte știm, în cazul femeii există o atitudine în plus: A VĂZUT că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea.
Ar fi interesantă o analiză a modului în care persoanele feminine se relaționează la Facebook / Internet și a modului în care persoanele masculine se relaționează la Facebook / Internet.
Nu mă refer la productivitatea muncii pe Facebook (trăim într-o vreme în care femeile par a genera multă productivitate în multe domenii, inclusiv în politică și în religie), ci la motivațiile și reflexele feminine pe Facebook, respectiv motivațiile și reflexele masculine pe Facebook.
Iti multumesc pentru comentariu, Alin. Ai atins cateva chestiuni la care ma voi gandi mai serios….
[...] DezinteresaȚi (popaspentrusuflet) 12. Nu-i singur… Piersic vinovat! (lascaupetru) 15. Cat de personal trebuie sa fie facebook-ul? (penticostalul) 16. Toți membii unei biserici penticostale arestați (crestintotal.ro) 35. LA [...]
Sunt 100% de acord cu tine. In plus, nevrozele si isteriile create de facebook duc la depresii mari si la obsesie, dupa cum ai zis si tu, unii se culca cu facebook si se trezesc tot cu el. E trist sa ai o viata legata de un site, si sa uiti sa mai fii tu insuti. Nu-L poti gasi pe Isus pe facebook…
Ceea ce spui tu e doar jumatate de adevar. De fapt, discutia asta e veche de cand televizorul. S-a transpus apoi pe subiectul internetului, in general, si se acutizeaza pe subiectul Facebook.
Daca nu va exista o abordare pozitiva din partea voastra, a formatorilor de opinie, nu se va schimba nimic in bine. E foarte usor sa spui ca esti de moda veche si preferi un ceai. Dar s-ar putea sa ramai sa-l bei singur. Pentru ca societatea noastra nu traieste dupa o moda veche, ci inventeaza cate o moda noua pe semestru.
Asadar, televizorul, Internetul, Facebookul si alte platforme asemanatoare au un imens potential constructiv pentru societatea noastra. De ce sa-l refuzam doar pentru ca multi au invatat sa se foloseasca gresit de ele? De ce sa nu fim noi cei care dau tonul la o alta abordare in mijlocul lumii?
Ai dreptate, putem schimba perspectiva.
Eu nu am spus ca Facebook-ul e rau, ci doar ca sunt metode mai bune de socializare la care nu trebuie sa renuntam.
fffffffffffffffffffffffffffffffffff bun articolul, si adevarat. SUBSCRIU 100%, chiar daca sunt mult pe facebook. Imi place sa urmaresc gandirea oamenilor, ce fac ce pun pe FB si ma doare vazand cum unii se inseala intr-adevar, traind in relatii iluzorii. NIMIC NU POATE INLOCUI PREZENTA PERSOANEI INTR-O RELATIE!
[...] RomÂnii CointeresaȚi Și RomÂnii DezinteresaȚi (popaspentrusuflet) 11. Cat de personal trebuie sa fie facebook-ul? (penticostalul) 25. Toți membii unei biserici penticostale arestați (crestintotal.ro) 26. Pr. [...]
Buna tuturor , facebook ….bun sau rau , depinde cum il folosesti ! Pot spune ca eu am gasit latura buna in folosirea lui ,ma ajutat mult si am crescut spiritual ….deasemenea am putut si pot trimete prietenilor mei sfaturi ,mesaje , predici, ginduri , poze cu lucrarea Domnului. .. ba am intilnit prieteni pe care nu ii vazusem de 15-20 ani…si ce surprize placute au fost …etc , deasemenea am putut aduna bani pt cei nevoiasi din America Latina , tot aici ma bucur vazind familia mea care este departe de mine prin pozele si video. Am cunoscut diferiti pastori , am impartasit ginduri ,rugaciuni ,intrebari si raspunsuri….nu vad rau in asta. Ca mine sunt multii cei ce au luat in serios partea buna ,aici in facebook, acum cei ce se ocupa cu prostiile de ele au parte. De pacatuit pot pacatui nu numai aici , pe strada de mergi si vezi ceva ” nesanatos ” ochiul tau a vazut ,gindul sa murdarit si in inima ai poftit…..ai si pacatuit asa zice CUVINTUL DOMNULUI ! Cne vrea sa se mentina in sfintenie o face oriunde si in orice imprejurare…sa nu dam vina pe facebook. Asta e opinia mea si imi cer scuze daca nu sunt pe placul tuturor…….va binecuvintez pe cei intelepti ,caci intelepciunea este inceputul frici de DOMNUL….asa spune in proverbe! AMIN
Viața poate fi înțeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte. (Kirkegaard)
Eu am privit inapoi si am analizat un document emis de Filiala Arad a Cultului Penticostal. Cititi, ingroziti-va si cruciti-va… Dar fara cruci… clar!
Eu am dezactivat contul pe facebook. Abia acum inteleg de ce ma simt mai bine. Pur si simplu facebook ma “otravea”. Posibil ca eu sa nu fi stiut sa gestionez bine acest site, insa pana nu “ma fac mare” nu mai intru acolo.
“status-uri ca ai impresia ca Cioran la puterea a doua a inviat si un duh de sinucidere pluteste pe tastaura.” asta e tare!
)
Haha! Foarte bun si real articolul. Intr-adevar, Facebook este un portal de socializare care creeaza dependenta. Dar poti sa il stapanesti tu si sa nu te stapaneasca el pe tine
. Depinde foarte mult de modul in care navighezi si pui informnatii pe wall 
. Dar ij ultimul timp mi-am dat si eu seama ca cel mai bun mod de a socializa, este in viata reala si nu cea virtuala 
fii binecuvantat si la mai multe articole cu mesaj si de bun gust!
De bine ce se spune ca lumea virtuala duce la tot mai multa socializare, oamenii devin tot mai inhibati, mai indepartati de realitate si… de o carte sau vorba buna…
[...] Laurentiu Balcan scrie pe blogul personal: [...]
[...] Laurentiu Balcan scrie pe blogul lui: [...]
[...] Cat de personal trebuie sa fie facebook-ul? (penticostalul) 25. Vizitați Biserica Creștină Agape pe Facebook (lascaupetru) 28. Portocale [...]
[...] 38. Voi ați văzut? (deliafilip) 43. Nu ma tem de tine, ma tem de Dumnezeu! (petricamoisuc) 55. Cat de personal trebuie sa fie facebook-ul? (penticostalul) 71. Tezaurul naţional de sănătate. Casa cu puii de aur (rasvancristian) 73. [...]