My Fair Lady decembrie 20, 2011
Posted by laurentiu balcan in Recomandari, Reforma crestina.trackback
” In filmul muzical My Fair Lady, profesorul britanic de fonetica Henry Higgins face pariu cu un prieten ca poate transforma o florareasa saraca, Eliza Doolittle, care vorbea cu dialect londonez, intr-o femeie rafinata din inalta societate. Pentru a-si asigura succesul, profesorul nu numai ca slefuieste manierele fetei, vorbirea si felul de a se imbraca, dar raspandeste zvonul ca va insoti o frumoasa si rafinata printesa la cel mai vestit bal londonez al anului. El cunostea puterea asteptarilor!
Cateva saptamani mai tarziu, cand usa trasurii aurite a lui Higgins se deschise, un murmur de surpriza se aude din multime cand acestia vad ce se asteptau sa vada: o printesa eleganta si gratioasa. Toata seara, accentul si manierele Elizei sunt determinate de asteptarile pe care intregul oras le are de la ea. La un moment dat, profesorul ii cere dirijorului orchestrei parerea despre “printesa”.
- Am fost la sute de baluri in toata Europa, spuse batranul si inteleptul dirijor, dar vad ca ea a fost educata in cele mai rafinate palate.
La mijlocul piesei, Eliza face o afirmatie profunda. Ea spune ca, de fapt, nu conteaza cum actioneaza ea, ci conteaza ce asteapta oamenii de la ea si ca asteptarile profesorului Higgins au ajutat-o cel mai mult sa se schimbe. Astfel, o fata care statea mai mult pe strada a devenit o “fair lady”.
Asteptarile noastre au foarte multa forta – folosita spre bine sau spre rau.”
(Bruce Wilkinson, Cele 7 legi ale invatarii, Editura Logos, pag.82-83)
Comentarii»
No comments yet — be the first.