La multi ani, dragi cititori decembrie 31, 2011
Posted by laurentiu balcan in Diverse....2 comments
“… ceea ce dorim sa cunoastem contureaza ceea ce ajungem sa iubim, iar ceea ce iubim influenteaza ceea ce ajungem sa cunoastem.” (Bernard de Clairvaux)
Va doresc tuturor un an binecuvantat in care dragostea lui Dumnezeu si cunostinta lui Hristos sa va inunde vietile…
Despre Adevarul Absolut … fara manipulare sau control decembrie 30, 2011
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina, Sa bata clopotul..., Trezire spirituala.9 comments
Grupurile religioase, indiferent de marimea lor, se bazeaza in promovarea crezurilor proprii pe monopol si pe control.
Fiecare grup religios pretinde ca detine adevarul si ca monopolizeaza metodele de a intelege acel adevar. In afara grupului, adevarul se pierde, pentru ca unde nu exista monopol nu exista control si nicio organizatie nu poate functiona daca nu-si controleaza, intr-un fel sau altul, membrii. Acesta este motivul pentru care, in Noul Testament, Biserica este privita ca un organism viu – unde puterea vietii Duhului se manifesta spontan, autonom si impotriva rigorilor impuse de regulile omului – si nu ca o organizatie rigida si fara viata.
Pentru a monopoliza adevarul, liderii grupului vor folosi un discurs exclusivist, radical si transant. Vor (re)inventa un fel de totalitarism teologic periculos, o dictatura doctrinara protejata de un aparat represiv extrem de eficient. Vor folosi pana la paroxism expresii ca: adevar absolut, adevar suveran, adevar unic, credinta cea adevarata s.a.m.d si isi vor ataca concurentii folosind clisee invechite, dar care au un numitor comun: relativismul liberal. Adica cine nu e de acord cu noi, cei ce detinem adevarul absolut, este liberal, postmodernist, eretic. Toleranta ideologica, fara de care Omul nu poate dialoga, va fi privita ca o renuntare la doctrina adevarata si lupta pentru absolutul lor (si accentuez, al lor!) va fi considerata jihad – razboi sfant!
Despre monopol…
In afara de Domnul Isus nu cunosc niciun personaj biblic care sa fi spus ca el detine Adevarul Absolut. Isus a putut sa faca asta pentru ca era Cuvantul intrupat, Logosul vesnic. El era Adevarul si ceea ce rostea si facea El era Adevar. Desi Pavel isi indeamna enoriasii sa calce pe urmele lui, pentru ca el, la randul lui, calca pe urmele lui Hristos, afirma de asemenea ca acum “cunoastem in parte”. Pavel nu avea pretentii de monopol, desi actiona in Adevar. Asa se face ca a putut colabora cu Apolo, cu Marcu, cu Dima, cu Petru pe care, la un moment dat, il acuza de fatarnicie – si face asta pentru ca Petru actiona ca si cum nu ar mai fi fost in har si atunci credinta in Hristos ar fi fost zadarnica (vezi Galateni 2) – dar fara sa-l dispretuiasca.
Este un lucru genial sa-ti cunosti limitele si acest fantastic “in parte”. Bineinteles ca exista Adevar Absolut – Pavel a crezut in El – dar Adevarul Absolut nu era privit ca pe o lista de principii si de reguli – noi pe liste de reguli ne pierdem timpul, nu pe discutii despre Adevar - asa cum il privim noi astazi, ci ca fiind Logosul intrupat. Isus Hristos este Adevarul Absolut! Modul in care ne raportam la aceasta Persoana este modul in care vom intelege si vom trai Adevarul. Poti sa fii corect doctrinar, sa ai o forma de evlavie pe care altii s-o aprecieze si totusi sa nu cunosti Adevarul, pe Isus Hristos.
Despre control…
Nu poti controla grupul religios daca nu pretinzi ca tu cunosti “totul”. NEcunoasterea te face vulnerabil. Daca oferi prea multa libertate celor din grupul tau s-ar putea sa risti prea mult, iti poti pierde rolul de guru spiritual care ofera raspunsuri absolute. Nu este de mirare de ce multi dintre liderii actuali isi concentreaza atentia pe control si de ce bisericile noastre sunt orice altceva dar nu o comunitate care sa-si impartaseasca darurile in dragoste, in functie de masura de credinta pe care o imparte Dumnezeu fiecaruia.
Provocarea liderilor secolului nostru este de a determina Biserica sa (RE)devina o comunitate reala, un organism viu care sa functioneze prin viata Duhului si nu o organizatie in care liderul sa controleze tot ce se face in Biserica.
Dorinta de control, de putere Absoluta este una dintre dorintele originare ale omului firesc. Ea exista in fiecare dintre noi, evident. Ceea ce ma mira, in schimb, este modul smecheresc prin care convertim aceasta dorinta pacatoasa folosind termeni teologici radicali. Este incredibil cum poate fi imbracata ea in notiuni biblice, intr-o forma de evlavie care nu are niciun efect impotriva firii pamantesti.
Provocarea pe care eu o vad aici este una fantastica. Pe de o parte suntem chemati sa proclamam Adevarul Absolut, in functie de lumina pe care o avem de la Domnul – asta ne va face sa parem radicali, fara doar si poate - iar pe de alta parte suntem chemati sa ne acceptam limitele – acel “cunoastem in parte” la care se refera Pavel.
Cunoscandu-L pe Hristos vom cunoaste, de fapt, Adevarul … fara manipulare si fara control!
Cand ţanţarul devine armăsar decembrie 21, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Suparari.2 comments
Nu cred ca exista grupare organizata pe pamantul acesta care sa transforme un tantar in armasar mai repede decat o fac pocaitii. La noi “tantarul” creste miraculos, ca doar credem in minuni si avem o credinta mare … cat un tantar.
Tantarul poate fi o cruce, de exemplu, ca in cazul lui Pustan, sau poate fi orice altceva ce ni se pare noua ca nu se conformeaza radicalismului pe care il adoptam. Printr-o magie doar de noi stiuta transformam “tantarii” in absoluturi evidente si urlam ca navalesc armasarii liberalismului peste noi. Ne este teama sa capitulam si sa renuntam la dependenta de a controla mediul care ne inconjoara. Eu cred in Absolut, dar nu in tantarii care galopeaza si se dau drept armasari.
Exageram pentru ca suntem rai. Divagam pentru ca suntem fatarnici. Dam cu bota’n balta pentru ca ne face placere sa provocam suferinta. Si toti trebuie sa suportam consecintele tortionarilor neprihaniti. E culpa noastra comuna!
Zilele acestea am fost profund afectat de stirile care au circulat despre Ionica Buia. Nici nu mai conteaza daca e vinovat sau nu, pocaitii (nu toti, e drept) s-au si grabit sa-l execute si sa rosteasca peste el fel de fel de binecuvantari. Au uitat tot ce-a facut omul acesta. Intr-o clipa! Au rupt cu dintii din carnea lui si a slujitorilor in general. Abia au asteptat un astfel de caz pentru a ranji satisfacuti si pentru a-si ascuti ghearele. Nu stiu daca Ionica Buia e vinovat, el sustine ca nu. Nu stiu care va fi verdictul in cazul acesta. Daca e vinovat isi va merita pedeapsa. Sa plateasca daca acuzatiile se vor adeveri. Dar daca nu e vinovat? Vor avea pocaitii maturitatea de a trece peste acest caz? Eu cred ca nu. Nu cred ca Ionica Buia isi va mai putea reabilita imaginea.
Nu trebuie sa acoperim astfel de cazuri si nici sa musamalizam adevarul, dar nici nu ne putem grabi sa acuzam un om pana nu va fi emisa o judecata abilitata asupra lui. Sa asteptam verdictul si apoi sa ne pronuntam … cu duhul blandetii.
Avem o tendinta malefica de a transforma tantarii in armasari si de a ne aminti doar raul pe care il face cineva. Ma intreb ce s-ar alege de Biblie daca am scoate din ea ce au scris oamenii Domnului care, la un moment dat, au facut ceva rau. Cu siguranta ar trebui sa ciopartim Biblia. Lui Solomon ii trecem cu vederea escapadele si idolatria si ne delectam citindu-i Proverbele. Lui ii repetam rugaciunea la fiecare inaugurare de Biserica, dar pe fratii nostri ii ingropam de vii cu tot ce au facut. Asta asa, ca sa vada lumea ca la noi deratizarea e deratizare, nu gluma.
Numai ca roata se invarte si va veni momentul cand tantarii vietii noastre vor deveni armasari, iar armasarii vor deveni, la randul lor, tantari si tot asa pana va veni Domnul sa-si cheme acasa robii care au stiu ca tantarul e tantar iar armasarul e armasar.
My Fair Lady decembrie 20, 2011
Posted by laurentiu balcan in Recomandari, Reforma crestina.add a comment
” In filmul muzical My Fair Lady, profesorul britanic de fonetica Henry Higgins face pariu cu un prieten ca poate transforma o florareasa saraca, Eliza Doolittle, care vorbea cu dialect londonez, intr-o femeie rafinata din inalta societate. Pentru a-si asigura succesul, profesorul nu numai ca slefuieste manierele fetei, vorbirea si felul de a se imbraca, dar raspandeste zvonul ca va insoti o frumoasa si rafinata printesa la cel mai vestit bal londonez al anului. El cunostea puterea asteptarilor!
Cateva saptamani mai tarziu, cand usa trasurii aurite a lui Higgins se deschise, un murmur de surpriza se aude din multime cand acestia vad ce se asteptau sa vada: o printesa eleganta si gratioasa. Toata seara, accentul si manierele Elizei sunt determinate de asteptarile pe care intregul oras le are de la ea. La un moment dat, profesorul ii cere dirijorului orchestrei parerea despre “printesa”.
- Am fost la sute de baluri in toata Europa, spuse batranul si inteleptul dirijor, dar vad ca ea a fost educata in cele mai rafinate palate.
La mijlocul piesei, Eliza face o afirmatie profunda. Ea spune ca, de fapt, nu conteaza cum actioneaza ea, ci conteaza ce asteapta oamenii de la ea si ca asteptarile profesorului Higgins au ajutat-o cel mai mult sa se schimbe. Astfel, o fata care statea mai mult pe strada a devenit o “fair lady”.
Asteptarile noastre au foarte multa forta – folosita spre bine sau spre rau.”
(Bruce Wilkinson, Cele 7 legi ale invatarii, Editura Logos, pag.82-83)
“Noi” si “ei”, dupa Cristian Ionescu decembrie 18, 2011
Posted by laurentiu balcan in Legalism, Penticostalism, Reforma crestina, Sa bata clopotul....13 comments
Cristian Ionescu (AICI) desparte lumea evanghelica in doua: “NOI”, referindu-se la cei care apara adevarata credinta si adevaratele principii ale vietii neprihanite – sau cel putin asa cred dansii – si “EI”, adica restul, toti ceilalti: liberalii, penielistii, modernistii, postmodernistii, ofensatii, urmasii lui Balaam, ecumenistii, crucitii, barbosii, ereticii si asa mai departe.
Ca ii desparte pe unii de altii, treaba lui, fiecare da ce are. Complexul Mesia de care – asa se pare – sufera din plin, printre altele, implica si o despartire a oilor de capre si o biciuire a talharilor din Templu si primirea unor osanale si laude mesianice si descoperirea lui Iuda si impresia ca Hristos a venit sa judece pamantul inainte de vreme. Cristian Ionescu a uitat ca Singurul Mesia a venit pe pamant ca sa-i caute si sa-i mantuiasca pe cei pacatosi, adica pe golanii de cartier, pe drogatii din baruri, pe fiii risipitori care parasesc biserica si se arunca in bratele lumii, adica tocmai pe cei pe care Cristian Ionescu ii dispretuieste (AICI).
De cand e lumea, oamenii au fost separati in categorii superioare si categorii inferioare. Doar ca la Hristos nu vedem asa ceva. Hristos arata har chiar si celor mai mari pacatosi. Cristian Ionescu sustine (AICI) ca nu se poate ca Michael Jackson sa fie in cer. Intr-o discutie avuta cu Anne Gustavsen, redactor sef la publicatia penticostala Korset Seir din Norvegia, aceasta mi-a relatat marturia unui prieten apropiat al lui Michael, care spunea ca cu trei zile inainte de moartea lui Michael, prietenul i-a predicat Evanghelia si s-a rugat impreuna cu el ca Isus sa-l mantuiasca. Sa nu ma intelegeti gresit! Eu nu spun ca Michael Jackson e mantuit. Nu cred ca mantuirea e simpla. Nu cred ca o ridicare de mana sau simpla rugaciune a pacatosului te mantuieste automat. Mantuirea de tip fast-food este periculoasa. Dar de unde stiu eu ca Michael Jackson, ca si talharul de pe cruce, de altfel, nu s-a pocait sincer? Sunt eu Dumnezeu sa decid cine e mantuit si cine nu e mantuit? Daca marturia acestui om este adevarata si Michael a fost mantuit? Stiu ca pare socant si ca ne este greu sa acceptam ideea aceasta, dar exista, cel putin teoretic, o sansa de mantuire pentru orice pacatos. Cine ii da dreptul lui Cristian Ionescu sa spuna ca “X nu este in cer”? Cine imi da mie dreptul sa decid destinul vesnic al oamenilor?
Problema pe care eu o vad aici este modul fals prin care Cristian Ionescu isi construieste argumentatia. El spune la un moment dat: “Faceți o comparație și veți vedea că atitudinile noastre trădează supărare și durere, ale oponenților noștri batjocură și nervi. La noi veți găsi întristarea care ne face să strigăm, la ei frustrarea care le provoacă disprețul epitetelor și insinuărilor.” (AICI). Hai sa fim seriosi! Cica: “Nu ne-am legat de viața personală a nimănui ci de gesturile lor publice.” Cu siguranta cineva are o barna in ochi si nu vede bine. Ori “noi” ori “ei”. Iata spre exemplificare un comentariu – calm, linistit, plin de spiritualitate si de dragoste jertfitoare, unde “NOI”, adica ei, nu se leaga de viata personala a nimanui – aparut pe blogul lui Cristian Ionescu:
pop alexandru Răspunde 1 decembrie 2011 la 10:34 AM
Cand de la discutii pur teoretice – un fel de box ideologic – recurgem la atacuri la persoana, direct sau indirect, granita dintre bun simt si badaranie dispare complet. Nu te poti lega de starea de sanatate a interlocutorului tau pentru a-ti sustine argumentatia. Cu vreo doi ani in urma, cineva mi-a trimis un comentariu mizerabil despre Moise Lucaci. Cei care mi-ati urmarit blogul stiti ca au fost situatii cand m-am aflat in conflict cu Moise Lucaci. Dar cum sa te legi de starea lui de sanatate – pentru care si eu, ca multi alti pastori, dealtfel, m-am rugat – doar pentru ca nu esti de acord cu ceea ce spune el? Indiferent de ceea ce a spus, Moise Lucaci ramane fratele meu in Domnul, cu care s-ar putea sa ma aflu inca in opozitie pe anumite subiecte – pana ne va lumina Domnul – dar sub nicio forma nu voi accepta ca la mine pe blog sa fie judecat pentru starea lui de sanatate. Sunt chemat sa sufar impreuna cu el cand trece prin suferinta. A ma bucura ca fratelui meu in Domnul Isus Hristos ii merge rau este de-a dreptul diabolic. Nu asa L-am invatat pe Hristos!
Suparat pentru comentariul suburban pe care l-a acceptat (si este doar un exemplu ca nu are rost sa le adunam pe toate) si l-a incurajat, m-am vazut nevoit sa-i raspund direct proprietarului casei de injurii:
Comentariul acesta este josnic, domnule Pop. Sa te legi de starea de sanatate a unui om – daca o fi asa cum spuneti – doar pentru a incerca sa demonstrati ceva mi se pare malefic, necrestinesc, urat si obraznic. Discutiile pro si contra pot avea loc si fara jigniri si ofense.
Sunteti complicele acestui comentator, frate Ionescu. Incercati sa tineti cainii in lesa, macar asa … de ochii lumii.
Ti-ai gasit sa reactioneze corect, dar o tine in continuare ca “NOI” suntem aia linistiti care spunem adevarul si nu ne legam de viata nimanui. Cine citeste sa inteleaga!
Dacă ne-ar durea de sănătatea spirituală a bisericilor noastre pe cât ne doare de sănătatea fizică am fi departe…
I-aș dori pastorului Pustan să-i meargă sănătatea trupului ca cea a sufletului (Ioan 3) dar (deocamdată) mă tem. Îi vreau realmente binele și se pare că ultima lui șansă este o terapie de șoc. Sper să îl tempereze și pe el și pe voi care faceți ce faceți și nici din greșeală nu gândiți bine…
Ma mir si eu de ultimele afirmatii ale pastorului american si ma intreb, ca tot omul: oare care-s oile si care-s caprele in ecuatia data? “NOI” sau “EI”?
Cineva trebuie sa-si schimbe paradigmele. Indiscutabil! Este nevoie de un nou cadru de referinta, de un nou tipar de gandire, caci nu asa L-am invatat pe Hristos, fratilor!
O carte pentru biblioteca ITP Bucuresti decembrie 17, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Recomandari, Sa bata clopotul....2 comments
(SURSA: vaisamar )
După cum bine ştiţi, fondul de carte actual al bibliotecii ITP nu este foarte bogat. Actualmente, în ciuda creşterii de care a avut parte bugetul bibliotecii, încă nu ne permitem să achiziţionăm numeroasele cărţi de referinţă necesare studiului teologic şi cu tristeţe constatăm că nu reuşim să venim în întâmpinarea nevoilor studenţilor care doresc să-şi finalizeze lucrările de seminar şi tezele de licenţă în condiţii optime.
În ultimele două luni am început să căutăm în mod sistematic susţinere financiară şi să atragem donaţii de carte. Prin aceste acţiuni dorim să umplem golurile din anumite secţiuni ale bibliotecii noastre. De pildă, un domeniu cu mari deficienţe este cel al teologiei biblice. Pentru a remedia situaţia, ne vom concentra atenţia, în anul care vine, asupra unor comentarii biblice ale Noului Testament, pe care dorim să le achiziţionăm prin bunăvoinţa şi generozitatea absolvenţilor ITP.
Cu ocazia sărbătorii naşterii Mântuitorului, sperăm că fiecare absolvent ITP va găsi de bine să ajute biblioteca ITP cu banii necesari achiziţionării unei cărţi de referinţă, chiar dacă preţul nu este mic (35-40 $). Desigur, nu dorim să punem poveri pe umerii nimănui, de aceea fiecare poate dărui cât consideră necesar. Orice ajutor, oricât de mic, este bine-venit. Prin acest dar pe care îl faceţi bibliotecii ITP veţi contribui la formarea academică şi pastorală armonioasă a viitorilor slujitori ai Bisericii lui Hristos.
Vă mulţumim şi, în aşteptarea Anului Nou care bate la uşă, vă încredinţăm în mâna puternică a Mântuitorului nostru, Isus Hristos.
Dumnezeu să vă binecuvânteze cu sănătate, bucurie şi multe împliniri.
Cu dragostea frăţească,
Director Bibliotecă ITP
Lect. univ. dr. Emanuel Conţac
P.S. Pentru donaţii, puteţi folosi informaţiile de pe site-ul ITP (http://www.itpbucuresti.ro/donatii)
Vă rugăm să precizaţi că donaţia este pentru Biblioteca ITP.
Vrajitoare si vrajeli decembrie 15, 2011
Posted by laurentiu balcan in Sa bata clopotul..., Supranatural.3 comments
Se da o lupta interesanta zilele acestea impotriva vrajitoriei. Politistii fug dupa vrajitoare – care au pana la coada de matura si nu se mai pot ascunde - le retin, le cerceteaza si afla, stufefiati, ca multi asa zisi artisti si oameni politici sunt clienti fideli ai acestor fiinte moderne ce practica o meserie straveche. Problema care-i framanta pe oamenii Legii sunt “veniturile” neimpozabile, nu neaparat latura morala si spirituala a fenomenului. Au realizat ca vrajitoarele pot contribui la bugetul de stat si atunci s-au apucat sa stoarca bani si de la bietele fiinte care, cica, ar face numai bine oamenilor.
NU exista vrajitoare bune! Vrajitoria – ca-i alba sau neagra, nu conteaza – este o practica pe care Biblia o condamna in mod evident. Fara niciun dubiu, daca am fi trait in vremea Vechiului Testament am fi asistat la executii publice zilnice. Romania, o tara asa zis crestina, este plina de vrajitoare si suprasaturata de superstitii si magie. Oamenii merg Duminica la biserica iar in timpul saptamanii alearga la vrajitorie, incercand sa-si justifice superstitiile si sa se impace cu lumea spirituala cu care, evident, se afla in conflict. Ieri, descopar ca unul a ajuns la mine pe blog cautand “costica in iad cum se chinuie“, iar altul “fantome sexy“. Ca unii sunt obsedati sexual si cauta sa-si asigure pasiunea si pe cand vor ajunge in lumea fantomelor parca as mai intelege, dar cum sa cauti tu pe internet “costica in iad cum se chinuie”? Sa nu ne miram de succesul vrajitoarelor. Au materie prima din belsug … surse inepuizabile.
Vrajitoarele si-au insusit simbolurile bisericesti – o baba cu o icoana langa globul de cristal si cu o cruce mare in mana nu poate fi periculoasa, nu-i asa? – iar preotii (nu toti, recunosc) practici vrajitoresti – spre exemplu deschisul cartii si scoaterea de particele – periculoase, nebiblice, dar care dau bine la un public superstitios si ingrijorator de naiv. Asta nu e credinta, fratilor, e o pura vrajeala. O vrajitoare il ameninta pe un parlamentar ca daca il stropeste cu “apa sfintita” adunata de pe la 99 de izvoare il lasa impotent pe viata. Mi-l si imaginez pe bietul om fugind ca disperatul pe holurile Parlamentului incercand sa-si salveze barbatia.
Sunt doua tipuri de vrajitoare, dupa parerea mea.
Avem vrajitoare reale, care opereaza cu forte malefice de netagaduit si a caror activitate nu se rasfrange doar asupra buzunarului clientului, ci si asupra sufletului lor. Fortele demonice nu sunt un mit. Atat Biblia cat si experienta ne confirma ca ele sunt adevarate pericole pentru individul strain de Dumnezeu, alienat sufleteste, neregenerat prin Duhul Sfant. Un astfel de om isi pecetluieste sufletul cu demoni, isi umple inima cu legiuni luciferice si isi expune viata iadului. Impactul vrajitoriei asupra lui este catastrofal. Nu va jucati, prietenilor, cu viata voastra!
Avem apoi vrajitoarele surogat. Ele mimeaza vrajitoria. Ce fac ele este pura vrajeala. Si, totusi, se pare ca succesul lor este evident pentru ca Prostia nu se dezminte. De obicei, oamenii isi dau seama ca-s prosti abia dupa ce au fost prostiti, dar asta nu se intampla si in cazul vrajitoriei. Mirarea e ca, in ciuda evidentelor de prostie crasa, vrajitoarele surogat nu duc lipsa de clienti. Se confirma ceea ce spunea Vladimir Pustan: “ca sa-ti dai seama ca esti prost trebuie sa ai putina minte“, iar romanului superstitios ii lipseste chiar si mintea cea de pe urma.
Pe buna dreptate, Parlamentul va incerca sa scoata bani de la vrajitoare. Daca nu le putem desfiinta, vor spune ei, macar sa le impozitam. Vrajitoarele, in schimb, isi vor uni fortele impotriva “dusmanilor poporului”, adica isi vor continua lupta impotriva Raului, iar romanul naiv va alerga repede sa dea si el o mana de ajutor, ca doar “mama X” si “baba Y” au facut numai bine, ce au astia cu ele?
Si uite cum sufletul si asa golit de Dumnezeu al romanilor se umple cu tot felul de vraji si de vrajeli.
Prostia se plateste!
Grupul ELDAD va concerta la Onesti decembrie 15, 2011
Posted by laurentiu balcan in Filadelfia.2 comments
Duminica, 18 Decembrie, incepand cu orele 9:00, grupul Eldad va canta in Biserica Penticostala Filadelfia Onesti.
Neoconservatorii, crucea si ereziile noastre de toate zilele decembrie 12, 2011
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina, Sa bata clopotul....Tags: crucea lui pustan, neoconservatori, Penticostalism, Pustan, semnul crucii
15 comments
De cruce nu putem scapa. Fie ca ne place de ea sau nu, crucea ne urmeaza si va ramane chiar si dupa ce noi vom trece, inmormantati sub o cruce. Dupa evanghelia neoconservatorilor, fericirile ar incepe cam asa: Ferice de cei ce au harul de a fi inmormantati sub o placa de marmura, intr-un parc verde si linistit, departe de capelele orasenesti pline de icoane. Dupa teoriile neoconservatorilor virulenti, care ne pun la grea incarcerare (a nu se citi incercare!) credinta, ar trebui sa declaram ca toti cei ce au o cruce la cap sunt eretici … in vecii vecilor!
La noi in zona, toate crucile de lemn pe care si le cumpara pocaitii pentru inmormantari au aplicate pe ele un fel de icoana a lui Hristos. Nu gasesti altele in comert. Si iata ca, fortati de imprejurari, ii inmormantam pe “bietii” oameni sub o cruce ortodoxa, ca doar nu ne-om deschide fabrica de cruci pocaite, nu? Iar toate serile de priveghi le organizam in capela cimitirului care este plina de icoane si de cruci. Uneori ne mai intersectam si cu preotul ortodox care trece si pe langa mortul nostru si-i mai arunca o pala de fum sfintit. Bine ca mortii nu se pot certa intre ei, ca si-ar da cu crucile in cap si s-ar blagoslovi fara incetare, fiecare pe limba lui, ca deh, sunt din Culte diferite.
Nu scap de cruce nici cand, obosit si plin de crampe musculare, ajung pe varful vreunui munte. Vreau sa fac si eu o poza cu natura si in spate ma strajuieste crucea … de pe Caraiman. Obosit, ma asez la poala crucii (eretice, bineinteles!, cum altfel?) si beau o sticla de apa rece pe care am luat-o de la izvorul din vale, care – vai de mine, Doamne! – avea si el o cruce de fier infipta acolo cu ocazia sfintirii lui de catre un preot… nici nu mai indraznesc sa-i spun de care, ca si asa m-am dat de partea ereticilor. Fratii mei neoconservatori vor vedea si in apa de la poalele crucii o mare si periculoasa erezie, care, dupa toate tendintele din mediul evanghelic – concluzie la care dansii au ajuns, probabil, dupa o asidua munca de cercetare si investigare – tinde sa separe in doua lumea preasfanta a pocaitilor: cei ce beau apa de la izvorul cu cruce si cei care nu beau apa deloc, caci in fiecare an preotul (stiti voi de care) arunca o cruce in apa ca sa sfinteasca apele. Sa-mi spuna si mie cineva de unde pot sa beau si eu o apa eliberata complet de cruce, dar complet, daca ma intelegeti?!
Nu scap de cruce nici cand ma duc la culcare. Pe dealul care strajuieste orasul meu straluceste in fiecare noapte o cruce mare de tot. Preotul a sfintit-o si pe asta (tare mult de lucru mai au preotii astia!) si le-a spus oamenilor sa se uite cu increderea la ea, caci o sa-i ajute. Ma uit si eu mirat, nu chiar in fiecare seara, recunosc, si ma intreb cum poate o bucata mare de fier, plina de becuri, sa-i ajute pe “bietii” oameni. Autosugestia asta face minuni cateodata.
Ne-am pus cruce si pe Biblie, caci nu ne mai asculta oamenii daca nu avem o Biblie cu cruce. Le-a spus preotul ca Bibliile care nu au cruce sunt falsificate de catre eretici. Si ca sa ne asculte oamenii ne-am pus cruci pe Biblie. De dragul Evangheliei am facut si treaba asta complicata, chiar daca inaintasi de-ai nostri au fost batuti cu crucea in cap. Dupa evanghelia neoconservatorilor, toate Bibliile care au cruce sunt eretice. Strigatul lor de lupta se aude din departare: dati jos crucile de pe Biblie!
Nu va mai spun ca avem cruci IN si pe Biserici, asa, ca sa stie lumea ca suntem si noi crestini. Romanii vin mai usor la Biserica daca vad si o cruce acolo. Si uite asa ajungi sa le vorbesti despre Cel ce a murit pe cruce. Bineinteles ca pocaitii nu se inchina la cruce, dar recunosc si ei ca, in mentalitatea comuna (romaneasca!), crucea este semnul Crestinismului, dupa cum steaua lui David este semnul Iudaismului si semiluna semnul Islamului. E un semn. Atat!
Este adevarat ca sunt printre noi si nonconformisti care isi mai fac din cand in cand si cate una sau doua cruci. Dar si-o fac asa, ca un semn, nu ca un act de inchinare, caci la noi tot pocaitul stie ca “adevaratii inchinatori se inchina Tatalui in duh si in adevar”.
Ma intreb si eu, spre exemplu, cu ce o fi mai eretica crucea lui Pustan de pipa lui Spurgeon? Habar nu am, dar despre unul spunem ca-i in rai iar celuilalt ii uram drum bun spre pierzare. Ciudati mai sunt pocaitii cateodata! Personal cred ca Vladimir Pustan putea sa nu-si faca cruce. Era mai linistita blogosfera evanghelica si dormeau mai bine neoconservatorii. Dar cine sunt eu sa-i spun lui ce sa faca cu propriile maini? Cine suntem noi sa facem asta?
Biata cruce, multe mai are de indurat! Si pana la urma e doar un simbol, nimic mai mult….
Balcan si Ionescu – runda 2 decembrie 11, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Sa bata clopotul....23 comments
Polarizarea – acesta e scopul postarilor actuale
Nu putem sa inghitim tot ce ni se pune pe masa, fratilor. Eu m-am saturat sa-i tot aud pe altii explicandu-mi tendintele din mediul evanghelic din Romania cand eu le traiesc, le pipai, le experimentez. Nu exista nicio tendinta de a introduce semnul crucii la noi. Niciuna!!!!
Am invatat cate ceva de cand sunt in blogosfera – si am ceva experienta – si anume ca nu putem stabili tipare de gandire pentru altii. Legalistii tocmai asta fac, sau, ma rog, incearca sa faca. Gandesc ei pentru ceilalti. Duhul de superioritate si complexul Mesia nici nu se poate compara cu “gestul lui Pustan”… un mizilic pe langa infatuare si perfectionism. Eu pot oferi sugestii si in smerenie sa-mi argumentez pozitia, dar sub nicio forma nu ma pot lansa in afirmatii absolute ca si cum eu as fi pus coada la cireasa si spita la bicicleta. Mi-am indemnat in repetate randuri (AICI, AICI, AICI, AICI, AICI si AICI – si in alte locuri ) cititorii sa gandeasca critic, sa nu isi insuseasca pur si simplu ideile de pe piata, sa se elibereze de balastul gandirii fariseice si sa aiba curajul sa spuna ce gandesc. Eu cred in puterea colectiva a Bisericii, in unitatea darurilor fiecarui membru al Trupului. Eu cred ca trebuie sa ne asumam riscul de-ai lasa pe (“bietii”?)oameni sa mearga pe propriile lor picioare si sa renuntam odata pentru totdeauna la atitudintea titanului Atlas. Bolta cereasca sta singura nu trebuie s-o ducem noi in spate.
[.....]
Runda a doua a inceput cu cateva lovituri sub centura. Oponentul meu ma apostrofeaza ca sunt obraznic, ca il supar si isi mai cheama in ring cateva ajutoare. Comentatorii sar zelosi in carca mea si imi cara lovituri. Sunt acuzat pentru tonul meu si pentru ca nu tin cont ca advesarul e mai mare decat mine. Saru’mana! Dar ce treaba are asta cu argumentatia? Ha, ha, m-am prins! Vor sa spuna ceva de genul: “mai copile, cum indraznesti tu sa te pui cu batranul intelept? Taci si inghite!” Problema lor e ca la mine nu prea tine faza asta, asa ca imi vad mai departe de treaba. Sa probeze onorantii mei oponenti obraznicia si lipsa mea de respect cu fapte. Eu stiu cum sunt si stiu cum lupt … cinstit, pe fata, barbateste. De fapt puteti citi cu proprii vostri ochi comentariile mele, nu? Nu imi este teama sa ma expun si accept loviturile cinstite. Am acceptat destule comentarii in care eram criticat. Un lider care fuge de critica e slab. Cu cat primesti mai multe lovituri cu atat devii mai puternic.
In timp ce lupta inegala era in toi, unul dintre spectatori, Mihail, imi striga printre corzi:
Frate pastor Laurentiu, ca doar sunteti pastor ca toti pastorii. Pastoriti o adunare dupa biblia sau sfintele scripturi. Am o intrebare: ce este mai periculos, Fr Pustan ca isi face cruce si nu este scris in biblie, sau crestinii ce-si spun baptisti care nu cred in vorbirea in limbi…in…si este scris in biblie. Domnul sa te binecuvinteze.
Un fel de “… unde sa ne inchinam, Galileanule? Aici, pe munte, sau la Ierusalim?” Devierea atentiei. Eu nu am ce face si ii raspund stimabilului privitor:
Cei mai periculosi sunt crestinii care vorbesc in alte limbi dar nu-l iubesc pe Pustan….
Atat i-a trebuit oponentului meu care si asa era intr-un bad mood:
Și ce înseamnă mă rog să-l iubești pe Pustan, să-i înghiți toate aiurelile? Eu cred că îl iubesc și îi vreau binele (veșnic) mai mult decât toți suporterii care în loc să-l lase să se smerească și să se pocăiască (de asta are nevoie acum!) îi țin isonul și îl încurajează spre cădere! Ei îl iubesc și îi vor binele?
Interesant cum ați sărit de repede la ”vorbirea în limbi”…
Ce legătură are vorbirea în limbi cu combaterea unei erezii?
Periculoși, care va să zică?…
Sub ploaia aceasta de lovituri incep sa ma gandesc la proverbul romanesc “unde dai si unde crapa!” Tu spui una si celalalt intelege alta … adica ce vrea el. Tu ii explici ca bicicleta are spite si el isi spune ca nu, bicicleta are usa si pian. Realizez acum ca nu poti dezbate un subiect cu cei care-s SUPRAsaturati si stiu totul. Ei stiu si ce gandesti tu, si ce intentionezi tu sa spui ca si cum ar fi un fel de dumnezei atoatestiutori. Idolatrie, fratilor, idolatrie curata! Iata erezia!
Cand nu esti gata sa-ti asculti partenerul de dialog, dialogul nu-si mai are rostul. Dar raspund totusi….
Comentariul meu era un raspuns la intrebarea lui Mihail. Din intrebarea lui puteti vedea ce legatura este intre vorbirea in limbi si iubirea lui Pustan.
Il iubiti pe Pustan? Ca pe dumneavoastra insiva? As vrea sa vad si eu o postare in care Cristian Ionescu – dupa o oarecare greseala sau pacat – sa se autojigneasca, sa-si ceara public sa se pocaiasca si sa se smereasca si pe deasupra sa accepte si comentarii malitioase la adresa sa. Dar ca sa nu va supar prea tare (se pare ca nu v-ati trezit prea bine dispus astazi) nu am sa va dau si exemple de pacate comune liderilor si de care ar trebui sa ne pocaim.
Punctez totusi ceva, daca imi permiteti. Spuneti “toate aiurelile”… lui Pustan. Iar exagerati (na, v-am suparat din nou!). Care ar fi toate aiurelile acestui om? Ati stat de vorba cu el sa vedeti ce aiureaza? Predicile lui, scrierile lui, emisiunile lui de la radio nu contin aiureli. Este drept ca unele gesturi sunt de neinteles, dar asta nu-l face eretic, cum nici pe Pavel nu l-a facut eretic gestul de a-si tunde parul si de a-si implini juruinta … dupa obiceiul fariseilor (eretici de clasa, nu?)
Trebuie sa se pocaiasca Pustan si sa se smereasca? Sigur ca DA … ca noi toti ceilalti.
Comentariul tău e în așteptare.
Suparat foc, Cristian Ionescu sare din ring dar isi lasa comentatorii sa-si dea cu parerea mai departe fara sa-mi mai accepte comentariile. Nu ca m-ar incalzi cu ceva – acum m-am lamurit cine e Cristian Ionescu – dar e vai si amar de noi daca nu stim sa polemizam civilizat, fara sa fim suparaciosi, ranchiunosi si atoatestiutori. Partida pare a se fi incheiat deocamdata. Toti avem de pierdut!
Ceea ce am facut eu a fost un simplu exercitiu de polarizare … doar atat. Daca un blogger nu-i in stare sa suporte criticile constructive care i se aduc si mai ales sa accepte analize critice asupra propriilor postari, atunci eu ma intreb de ce mai scrie …
Frate Cristian, domnul V. Pustan sufera (si la propriu si la figurat) de diabet. In faza avansata, diabetul (printre altele) duce la pierderea vederii. Rezultatele sunt catastrofale, mai ales cand un orb calauzeste pe un alt orb. Mii de crestini evanghelici (in special tineri, orbiti spiritual) români si-au predat soarta in mana marelui evanghelist, (scuzati-mi ironia) un fel de Doru Octavian Dumitru al pocaitilor, sau mai rau: Garcea cre(s)tinilor.