DUHUL din perspectiva lui Pavel octombrie 29, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Recomandari.Tags: Duhul Sfant, Gordon Fee, pavel, poporul lui Dumnezeu, umblarea in Duhul
3 comments
La Editura Casa Cartii Oradea a aparut o carte excelenta de Gordon D. Fee - “Pavel, Duhul si poporul lui Dumnezeu“. Redau mai jos doua pasaje care – in contextul discutiei despre Duhul Sfant – pot fi o mare incurajare pentru noi:
Rolul major al Duhului in conceptia lui Pavel este dat de statutul Sau de element esential al intregii vieti crestine, de la inceput pana la sfarsit. Astfel, Duhul abiliteaza viata etica in toate dimensiunile ei – la nivel personal, in comunitate si in intreaga lume. Credinciosii in Cristos, care intai de toate sunt oameni ai Duhului, sunt descrisi – in diferite moduri – ca traind prin Duhul, umbland prin Duhul, fiind calauziti de Duhul, aducand roada Duhului si semanand in Duhul. Tot astfel, in intelegerea lui Pavel, si etica este intemeiata in Trinitate: Duhul lui Dumnezeu transforma credinciosul in asemanarea cu Cristos, spre slava lui Dumnezeu. Asadar, Duhul este prezenta imputernicitoare a lui Dumnezeu pentru trairea vietii lui Dumnezeu in prezent [...] A fi un credincios inseamna de fapt a fi plin de Duhul si astfel, a trai in si prin El. (pag. 203 – 204)
… ar trebui sa-i spunem mai rar lui Dumnezeu ce vrem noi, ca si cum am sti ce este mai bine pentru noi, si ar trebui sa avem mai des o atitudine de deschidere, ca sa putem fi in continuu surprinsi de bucurie. Atitutidea de deschidere inseamna cautare ferventa dupa Duhul, fiind gata sa acceptam orice ar vrea Duhul sa faca, nu doar de dragul devenirii noastre personale, ci pentru ceea ce va insemna acea lucrare a Duhului pentru binele intregului trup. Din experienta mea de-a lungul multor ani, inclusiv din citirea Scripturii, am invatat ca Dumnezeul unic, in sfanta bucurie si dragoste a comuniunii Sfintei Treimi, se desfata daruindu-i poporului Sau desfatari, care sunt tot atat de diverse ca si creatia insasi. (pag. 211)
Semne, metode si experiente practice octombrie 12, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Reforma crestina.26 comments
Teoria forte prezentata la Conferinta Pastorala de la Sovata a fost ca, pe baza celor trei exemple clare din Fapte unde vorbirea in alte limbi insoteste botezul cu Duhul, nu exista botez cu Duhul fara vorbire in alte limbi. Cu alte cuvinte, relatarile din Fapte sunt normative, ele stabilesc regula. S-a insistat sa nu se argumenteze cu exemple din experienta – unde, ce e drept, intalnim botezuri cu Duhul si fara vorbire in alte limbi – pentru ca “noi credem doar ce este scris!” Argumentul poate fi formulat asa: daca este scris ca vorbirea in alte limbi a insotit botezul cu Duhul, noi credem ce este scris si nu ne intereseaza ce gasim in experienta practica.
Fratele Pavel Rivis Tipei, in schimb, a contrazis acest argument in prelegerea dansului. Dansul ne-a prezentat cateva metode de primire a botezului cu Duhul Sfant si, dupa ce a prezentat metodele biblice [1) rugaciunea; 2) punerea mainilor; 3) predicarea Evanghelie], ne-a spus ca, pe langa metodele biblice, mai sunt si alte metode si ca noi nu trebuie sa-L ingradim pe Duhul Sfant, pentru ca Duhul are metode diverse, chiar daca nu apar in Biblie. Deci ceva de genul: chiar daca nu gasim scris, noi tot credem.
Intrebarea mea este logica: de ce in cazul “semnului” consideram textele din Fapte normative, fara a tine cont si de ce gasim in experienta, dar, cand vine vorba de “metoda”, nu consideram textele din Fapte normative ci acceptam si ceea ce intalnim in experienta? Undeva nu suntem consecventi.
Cred ca atunci cand discutam despre plinatatea Duhului trebuie sa luam in calcul- in primul rand- ceea ce spune Scriptura, indiscutabil, dar fara sa desconsideram experientele practice. Daca in practica intalnim persoane care au fost botezate cu Duhul Sfant in timpul unei cantari – metoda ce nu apare in Biblie – sau, dupa cum relata Pavel Rivis Tipei, in timp ce crosetau, sau in particular – cum am primit eu – fara a participa la vreo staruinta (in Biblie nu gasim niciun caz de persoana botezata cu Duhul Sfant in particular, cazurile relatate sunt experiente de grup), de ce nu am fi mai putin radicali cand vine vorba si de “semnul exterior al botezului”?
Iata cum descrie Finney experienta botezului sau cu Duhul Sfant:
Am avut senzatia ca prin mine trecea mereu si mereu o unda electrica. De fapt pareau sa ma inunde valuri de dragoste fluida – caci nu pot exprima ce am simtit in nici un alt mod. Mi se parea ca simt insasi suflarea lui Dumnezeu. Imi pot aduce aminte cu claritate ca aveam impresia ca mi se face vant, ca si cum as fi simtit bataia unor aripi uriase. Nu exista cuvinte care sa poata exprima minunata dragoste care a fost revarsata in inima mea.
Am plans in hohote, coplesit de bucurie si dragoste. Si nu stiu daca ar trebui sa spun, dar literalmente am racnit din cauza suvoiului inexprimabil din inima mea. Aceste valuri veneau peste mine mereu si mereu, unul dupa altul, pana cand imi amintesc ca am strigat “Voi muri daca aceste valuri continua sa treaca peste mine!” Am spus: “Doamne nu mai pot suporta!” Totusi nu ma temeam deloc de moarte. Cat timp am ramas in aceasta stare, cu botezul acesta care trecea peste mine si prin mine, nu stiu.
(Experiente cu Duhul Sfant – L.F. CHoy, Editura Cartea Crestina Oradea, pag 84)
In experienta practica exista o latura a botezului cu Duhul Sfant pe care nu prea indraznim s-o abordam. Ne este teama sa discutam despre abuzurile care se fac in cadrul unor staruinte. Si, desi am enuntat cu jumatatea de gura ca nu suntem de acord cu repetarea anumitor cuvinte in cadrul staruintelor, oare cati pastori isi vor schimba metodele de lucru?
Accentul prea mare pus pe “semnul exterior” ne-a determinat sa neglijam experienta practica a plinatatii cu Duhul Sfant. In timp, am dezvoltat tehnici care sa-i ajute pe oameni sa vorbeasca in alte limbi, in loc sa-i ajutam pe oameni sa caute plinatatea Duhului. Nu trebuie sa ne miram ca unele staruinte s-au terminat regretabil si ca unii dintre cei ce-au vorbit in limbi au ajuns mai rai decat erau. Noi nu trebuie sa cautam semnele, ci plinatatea Duhului!
Botezul cu Duhul Sfant – intre controversa si necesitate octombrie 8, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Reforma crestina.31 comments
Cred ca toti penticostalii sunt de acord ca botezul cu Duhul Sfant este o necesitate pentru Biserica secolului 21 si ca trebuie sa-l cautam cu ardoare. La Conferinta de la Sovata am fost indemnati sa organizam intalniri de rugaciune, unde sa staruim dupa botezul cu Duhul Sfant si sa cautam plinatatea Duhului in experienta practica. Dupa modul cum intelegem noi Scripturile, botezul cu Duhul Sfant era ceva obisnuit in Biserica Primara.
Gordon D. Fee ne spune ca, “daca vrem ca Biserica sa fie eficienta in lumea noastra postmoderna, va trebui sa punem capat vorbariei goale despre Duhul si sa redobandim perspectiva lui Pavel: Duhul ca prezenta personala a lui Dumnezeu in noi si printre noi – prezenta experimentata si imputernicitoare, care ne da puterea de a trai ca popor in mod radical escatologic in lumea de azi, in timp ce asteptam implinirea vremurilor. Toate celelalte, inclusiv roada si darurile Duhului (altfel spus, viata etica si modul in care charismata isi gasesc expresia in inchinare), slujesc acestui obiectiv final” (Pavel, Duhul si Poporul lui Dumnezeu, Gordon D. Fee, Editura Casa Cartii, Oradea 2010, pag 17)
Chemarea la experimentarea prezentei lui Dumnezeu prin Duhul este o necesitate practica. Nu trebuie sa ne fie teama sa-i permitem Duhului sa-si manifeste prezenta si sa conduca Biserica spre directia intentionata de Dumnezeu. Nu cred ca putem experimenta revarsari de har daca ne punem in calea manifestarii Duhului, doar din dorinta de a controla lucrurile si de a ne conserva traditiile. Niciodata conservatorii nu s-au simtit confortabil in prezenta Duhului Sfant, deoarece nu pot controla aceasta prezenta total imprevizibila.
Controversele din mediul penticostal nu pornesc de la necesitatea experimentarii prezentei Duhului; toti suntem de acord ca avem nevoie de prezenta Duhului. “Fiti plini de Duh Sfant” este un imperativ pe care nu-l putem negocia! In opinia mea, controversele rezulta din modul radical in care explicam aceasta plinatate a Duhului si din dorinta de a incadra in tipare dogmatice experimentarea plinatatii Duhului.
Din discutiile din cadrul Conferintei Pastorale au rezultat cel putin doua controverse majore:
1. Nu exista botez cu Duhul Sfant fara vorbire in alte limbi.
Desi cred ca vorbirea in alte limbi – cel putin dupa marturiile din Fapte – este semnul cel mai evident al botezului cu Duhul Sfant, o afirmatie asa de radicala mi se pare pripita. Ca sa poti face o afirmatie de genul acesta trebuie sa ai acces la toate cazurile de botez cu Duhul Sfant pentru a constata daca, in toate, vorbirea in alte limbi insoteste botezul cu Duhul Sfant ori noi nu avem toate relatarile. Mult mai corect ar fi sa spunem ca, de regula, botezul cu Duhul Sfant are ca semn vorbirea in alte limbi, fara a exclude eventualele exceptii.
Fara a da nume, va pot spune ca am intalnit pastori la Conferinta care cred ca pot exista botezuri cu Duhul Sfant si fara semnul vorbirii in alte limbi. Nu cred ca aceasta este regula – regula este ca botezul cu Duhul Sfant are ca semn vorbirea in alte limbi – dar nici nu putem fi radicali acolo unde nici baza teologica si nici cea experimentala nu ne permit acest lucru.
2. Botezul cu Duhul Sfant are rol soteriologic si escatologic, nu doar misiologic.
Adica botezul cu Duhul Sfant este si pentru mantuire, pentru a fi rapit la cer, nu doar pentru a deveni un martor imputernicit al lui Hristos. Controversa porneste de la definitiile pe care le dam “botezului cu Duhul Sfant” si “mantuirii”. Daca definitia botezului cu Duhul Sfant include, in mod obligatoriu, vorbirea in alte limbi, atunci modul in care privim mantuirea este compromis. Ne intoarcem la acele invataturi periculoase care spun ca “daca nu vorbesti in alte limbi, nu esti mantuit” sau ca “daca nu vorbesti in alte limbi, nu vei fi rapit la cer“. Mantuirea va deveni, in cazul acesta, un bun comun al celor ce vorbesc in alte limbi, o proprietate a unei clase superioare de crestini, o rasplata a celor ce obtin botezul cu Duhul Sfant – caci, in intelegerea noastra, botezul cu Duhul Sfant nu se primeste oricum, ci dupa un proces radical de pocainta personala, de sfintire a propriei vieti.
Pana una alta, cred ca este important sa stabilim un limbaj comun, sa definim corect termenii cu care operam si, mai ales, sa ne ferim de afirmatii radicale de genul: “doar A+B = C”.
Bile albe octombrie 7, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Sa bata clopotul....7 comments
Dupa ziua de Miercuri – cand reactia fata de referatul fratelui Nelu Brie a fost agresiva – am inceput sa ma intreba daca mai exista speranta pentru o dezbatere civilizata. Se pare ca mai exista speranta.
Ieri (Joi) lucrurile au dat sa intre pe fagasul normal. Cereri de iertare, regrete, pareri de rau, imbratisari, lacrimi. Ce bine ar fi ca regretele sa fie extinse si la alte situatii tensionate cu care ne confruntam! Am vazut ieri ca iertarea are putere de vindecare si de reabilitare. Nu ne putem reabilita decat pe calea pocaintei radicale. O bila alba!
Faptul ca persoane din Executiv au avut puterea sa-si recunoasca greseala intr-un mod public este de asemenea laudabil. Nu tin minte vreo situatie in care cineva din Executiv sa-si fi cerut scuze in mod public. O alta bila alba!
Pe fondul atmosferei de ieri, fratii au plecat detensionati acasa si chiar daca au fost controverse acerbe pe marginea unor pasaje si idei am avut impresia ca, in linii mari, Conferinta a fost perceputa ca o reusita.
Dar sa nu ne grabim….
Daca abordam sentimental discutiile cu privire la Botezul cu Duhul Sfant riscam sa cadem in derizoriu. O teologie sentimentala distruge Adevarul. Pentru noi conteaza si ce spune cineva, ce crede cineva, ce gandeste cineva, nu doar ce face acea persoana. S-au spus lucruri pe care pastorii trebuie sa le analizeze. Faptul ca un pastor isi cere iertare nu trebuie sa ne determine sa renuntam la discernamant si sa trecem sub tacere afirmatiile facute. Iertarea nu anuleaza responsabilitatea. Noi suntem responsabili pentru modul in care reactionam si nu este relevant daca ulterior regretam sau nu ceea ce am spus. Cred ca cei din Consiliul Bisericesc au datoria morala de a reglementa astfel de situatii si de a nu mai permite pe viitor ca persoane pe care ei insisi le promoveava, le da acceptul si le ofera sustinerea sa fie ofensate in plina Conferinta Pastorala. Si nu de catre oricine, ci chiar de membri ai Consiliului Bisericesc.
Spre sfarsitul Conferintei au fost sintetizate cateva pricipii ce vor fi trecute intr-o rezolutie:
- Nu exista botez cu Duhul Sfant fara semnul vorbirii in alte limbi.
- Botezul cu Duhul Sfant nu este pentru mantuirea inteleasa ca iertare de pacate, el este pentru mantuirea inteleasa ca proces ce trebuie dus pana la capat.
- Respingem orice practica de staruinta in care candidatii sunt pusi sa repete anumite cuvinte.
- Botezul cu Duhul Sfant trebuie cautat de catre toti credinciosii penticostali.
(Va urma…)
N-ai inteles nimic, mai frate! octombrie 5, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism.10 comments
Sunt la Conferinta pastorilor penticostali de la Sovata. O mica vacanta imi prinde bine, mai ales ca vin dupa un weekend obositor.
Vreme buna. Conditii bune. Un loc ideal pentru a aduna pastorii si a aborda un subiect de interes pentru lumea penticostala romaneasca: Botezul cu Duhul Sfant.
Dupa 89 de ani de penticostalism in Romania suntem departe de a enunta o invatatura clara legata de acest subiect. Proverbul romanesc “cate bordee atatea obicee” functioneaza de minune. In cele din urma si dupa multe argumentari serioase, fiecare ramane tot cu ce crede el. A-l clinti pe talibanul penticostal din incredintarea lui este un efort inutil. Daca el stie ca “fara botezul cu Duhul Sfant - insotit indiscutabil de vorbirea in alte limbi, bineinteles - nu este mantuire”, atunci poate sa vina Pavel in persoana ca el nu da inapoi. Da din coate, striga in gura mare, acuza pe toata lumea, se agata mandru de originile lui autentice si stie una si buna: el nu-si schimba credinta. Biblia trebuie sa confirme experienta lui.
Am spus de mai multe ori ca in mediul penticostal nu avem o cultura a dialogului teologic. Nu stim sa-l ascultam pe cel de langa noi si nici sa-i respectam opiniile. Sa va mai spus ca unii (!!!) pastori nu au o cultura teologica minima? Asta nu va mai spun.
In dupa amiaza aceasta, Nelu Brie a prezentat un referat excelent despre subiectul in discutie. Nu vreau sa-l laud (dupa episodul cu dansul de la Oradea nu imi mai este asa de simpatic, oricum asta nu conteaza…) dar trebuie sa fiu obiectiv. Mesajul lui este unul dintre cele mai bune mesaje care s-au prezentat vreodata la o Conferinta Pastorala Penticostala. Si nu este doar parea mea. Mesajul lui va fi publicat in curand si o sa va convingeti singuri.
Ma asteptam ca dupa un asemenea mesaj sa priceapa tot omul cum sta treaba cu “botezul”. Ti-ai gasit! Se tot ridicau pastori care sa contraatace argumentele lui. Reactii sentimentale, absurde, ganduri fara logica aruncate afara, dar fara continut. Perplex, Nelu Brie se intreba, probabil, de ce nu pricepe lumea. E ceva de genul “unde dai si unde crapa”. Undeva langa mine, un frate iritat si-a lansat concluziile impotriva unui pastor absurd: “n-ai inteles nimic, mai frate!” Oare cati vor mai fi fost in situatia lui? Cu siguranta nu putini.
Pana una alta este incurajator sa constat ca avem teologi veritabili in Cultul Penticostal. Daca teologia ar fi facuta de teologi ar mai fi cum ar mai fi, dar, din pacate, oricine face teologie pe spinarea lui oricine. Unde vom ajunge in ritmul acesta? Nu vreau sa-mi imaginez.
Dar cu siguranta se va trezi cineva sa-mi spuna: n-ai inteles nimic, mai frate!
