Culpa comuna septembrie 14, 2011
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina, Sa bata clopotul....trackback
Desi ar trebui sa avem maturitatea de a discerne lucrurile, de a nu judeca la gramada, de a nu-i baga pe toti in aceeasi oala, in spatiul public evanghelicii poarta o culpa comuna. Suntem judecati la gramada, dupa o lege de-a muschetarilor, probabil: “toti pentru unul”. Unul face o prostie, toti suporta consecintele.
Membrii bisericilor locale poarta o culpa comuna. Daca un pocait manifesta un trai lumesc in comunitatea lui, oamenii din acea comunitate nu vor spune ca “X a facut prostia Z”, separand astfel individul de corpul spiritual de care apartine, ci vor spune ca “pocaitii fac prostia Z”, confundand astfel corpul spiritual cu individul razvratit.
Noi am vrut sa facem o evanghelizare intr-un sat din zona noastra si ne-am confruntat cu aceasta culpa comuna. In satul respectiv nu exista biserica penticostala, dar sunt cativa crestini evanghelici (nu conteaza culoarea lor religioasa). Unii dintre ei obisnuiesc sa mai traga la masea si sa faca scandal in sat destul de des, ca deh! aburii alcoolului iti dau curaj. Oamenii din satul respectiv ne-au interpelat direct: “domnule, si pocaitii fac ce facem noi (observati ca nu au spus “baptistii”, “evanghelistii”, sau “penticostalii”, ci au spus “pocaitii”. Pocaitii poarta o culpa comuna!), de ce sa ne pocaim? Singura diferenta e ca Duminica noi mergem la noi la biserica, ei merg la ei la biserica, in rest fac ce facem si noi.” Nu am putut incepe nimic in acel sat, pentru ca am fost facuti raspunzatori pentru prostiile altora. Din pacate am purtat vina lor.
Pastorii si predicatorii poarta o culpa comuna. Nu de mult, cineva plin de ravna imi spunea ca pastorii penticostali fac tot felul de afaceri necurate. Bineinteles ca m-am simtit lezat si am intrebat-o la cine se refera mai exact. Nu a putut sa-mi spuna concret, dar tot sustinea ca a vazut la TV ca nu stiu ce pastor ar fi fost arestat. S-a dovedit ca era prost informata. In schimb, am observat ca pastorii poarta o culpa comuna. Vina unuia se rasfrange asupra tuturor.
Recent, am fost stupefiat sa constat ce imagine negativa s-a creat in jurul unor predicatori destul de renumiti. Circula tot felul de zvonuri ca multi dintre ei ar pretinde “taxa” si ca ar predica pe bani frumosi. Am auzit si eu zvonuri ca unii ar proceda astfel, dar de ce trebuie sa planeze aceasta acuzatie asupra tuturor predicatorilor? Cine pune bisericile sa invite pastori care cer bani dinainte? Eu nu spun ca pastorii invitati la diferite evenimente nu ar trebui platiti. Daca biserica vrea sa-i ofere ceva pentru transport, eventual o masa pe drum, sau o cafea, poate sa faca lucrul acesta. Biblia ne spune ca vrednic e lucratorul de plata lui! Nu-i inteleg, in schimb, pe cei care invita “vedete” care percep taxe pentru deplasarea lor. I-ati invatat cu narav, suportati consecintele si nu va mai plangeti!
Cand iesim in public, nu ne reprezentam doar pe noi insine, reprezentam intreaga comunitate din care facem parte. Suntem responsabili de modul in care actiunile noastre ii afecteaza pe ceilalti. In consecinta, sa cautam binele comunitatii si sa nu permitem oportunistilor sa se dezvolte pe spinarea noastra.
Purtam o culpa comuna, sa avem grija!
Am dat Like pentru subiectul abordat, dar nu neapărat și pentru construcția argumentului.
Înțeleg ideea culpei comune, dar e vorba mai degrabă DOAR de etichete superficiale, populare, de stereotipuri nătînge, de miopie intelectuală și lipsă de minimă informare.
Uneori, pentru a învinge reflexul acesta de ordin COMUN al celor din jur, eu îmi spun mie însumi: Sînt Alin Cristea. Și procedez în consecință, diferențiindu-mă de gloata din jur.
Cîndva am dat un exemplu (cînd am avut prima bursă la Școala de la Tescani, în 1998), probabil o să mai dau unul în curînd, în legătură cu 31 august, despre un incident dizgrațios la Centrul de donare de sînge.
Oricum, lîngă aspectul negativ al culpei comune trebuie adăugat și cel pozitiv al renumelui numelui / etichetei.
“Ne dase nume de Curcani
Un hîtru bun de glume
Noi am schimbat lîngă Balcani
Porecla în renume.”
(Vasile Alecsandri – Peneș Curcanul)
Eu am destule exemple despre cum am fost întîmpinat, de-a lungul anilor, cu respect în diferite locații, datorită numelui pe care îl port.
Cînd am ajuns în 1995 la Institutul Biblic Emanuel din Oradea, numele Cristea ajunsese înaintea mea. Doru Hnatiuc mi s-a lăudat că l-a cunoscut pe bunicul meu, că a fost la amvon cu el. Iar la Constanța, unde a fost pastor Doru Hnatiuc, 3 unchi de-ai mei au fost mulți ani în comitet.
Ce să mai zic de examenul de licență, cînd Bunaciu bătrînul îi spune lui Otniel Bunaciu despre mine, acolo, în comisie, pe la spatele lui Vasile Talpoș: E băiatul lui Daniel Cristea din Petroșani.
(Altfel, cum să fi luat nota 10 de la Bunaciu bătrînul, doar aveam barbă… Talpoș mi-a dat 9 că nu am știut un cuvînt în ebraică, fără nici o legătură cu lucrarea mea, care era despre relativismul antropologic postmodern!)
Acest aspect al renumelui numelui nu l-ai surprins în postare. Să-ți dau un exemplu. Acum vreo 7 ani eram în mașină, pe drum de la București la Oradea, cu un bărbat orădean cam de vîrsta mea pe care îl cunoscusem de cîteva zile și o doamnă sculptor din București, în vîrstă, pe care o cunoscusem în ultimele zile. Amîndoi erau dinafara mediului protestant.
Cînd omul i-a spus că am studiat teologie baptistă, doamna a căutat repede ceva în memorie despre pocăiți: A, zice, atîta știu, că se ocupă cu instalații și zugrăvit și că (se zice că) poți lăsa casa pe mîna lor, că nu-ți fură nimic.
A fost unul dintre momentele mele de mîndrie de pocăit român!
Ai dreptate, am omis aspectul pozitiv al subiectului. Sper sa revin asupra lui….
[...] Laurențiu Balcan a postat un articol cu un subiect interesant: Culpa comună. [...]
Adevarat, mulți din predicatori si pastori renumiti, in special din Diaspora, cer bani ptr deplasare, si cel mai ridicol este ca, bani de deplasare ii primește de la biserica locală unde slujeste si când ajunge la destinație mai primește si de acolo niște bani, asa sau învățat si ASA trăiesc, cu motivatia ca; nu e rău dacă mai face si el un “ciubuc”, acui e vina, a noastră a tuturor, ca ei, pastori, ne predica noua dar lor cine le predica,culpa comuna, este ca asa au fost invatati si acuma, numai asa vor sa trăiască , Duhul Sfânt ia inzestrat cu darul cunostintei, l-au primit ca si dar, dar percepe taxa la el, de ce? Era bine dacă acest dar venea odată cu darul cunostintei si “darul” constiintei, care mulți dintre ei l-au c-am pierdut pe drum, sau a rămas acolo unde a primit cei mai mulți bani din deplasare.
Si slavit
Daca este adevarat cu “taxa”, aceia sunt cei care dau bir cu fugitii la greu si care de dragul unui castig isi modeleaza speechurile.(afara de cheltuielile de deplasare si cazare, masa, etc, cheltuieli care este natural si normal sa tina de cei ce lanseaza invitatia)
Cat priveste ideea de a judeca la general (toti in aceeasi oala), interesant este ca chiar si Domnul Isus o practica – Fariseii si carturarii fac asta si cealalta …nu e bine … sa nu faceti ca ei.
Oare toti erau de-aceeasi natura condamnabila? Ma-ntreb si eu! Chiar toti?
E bun contraargumentul tau…
Stereotipurile sînt diverse și sînt construite de memoria colectivă DIFERIT în contexte social-istorice diferite.
Acum ne gîndim la nemți ca la o nație ordonată, curată, milităroasă chiar…
Dar înainte de Reforma lui Luther spațiul german era o groapă de gunoi, plină de analfabeți!
Așadar, ca să revin la oile noastre, dacă există opinii populare negative la adresa pocăiților, acestea pot fi schimbate în timp, dacă se ajunge la nivelul unei mase critice care să ajungă să fie cunoscută în mod pozitiv de societate.
Oricum, așa cum m-am pronunțat și altădată, exemplul unui individ (1 bucată!) contează imens uneori pentru opinia publică.
Mai ales că trăim într-o epocă în care mass media joacă un rol major.
Ca să nuanțez puțin problematica: E de ajuns ca pocăiții să fie mai de soi, să se comporte exemplar ca să scape de culpa comună în ochii concetățenilor sau e nevoie ȘI de o anumită strategie de comunicare, de vizibilitate a lor?
Că auzim și citim o droaie de lucruri rele prin intermediul mass media despre români în general. Dar despre exemplele bun? Eu cred că sînt destule, dar nu există suficientă maturitate a jurnalismului românesc / cinematografiei românești pentru a stabili magistrale de comunicare cu cititorii pe palierul acesta al exemplelor bune care pot motiva o națiune pentru 3 zile…
Că atîta ține orice minune…
Pocaitii poarta o culpa comuna!), de ce sa ne pocaim? Singura diferenta e ca Duminica noi mergem la noi la biserica, ei merg la ei la biserica, in rest fac ce facem si noi.” Nu am putut incepe nimic in acel sat, pentru ca am fost facuti raspunzatori pentru prostiile altora. Din pacate am purtat vina lor”
Si noi am avut aceeasi problema.Asa ca i-am excomunicat e scandalagii si ne-am putut face treaba.Totdeauna castigi puncte cand iti pedepsesti semenii din ograda.Vorba aia:Astia chiar ca sutn sfinti daca isi pedepsesc chiar si fratii lor.Castigi mai mult cu dreptatea decat cu iertarea.
Nu erau din biserica noastra pentru a-i putea excomunica si nici din cultul penticostal. Cum sa iei masuri disciplinare daca nu ai nicio autoritate?
Aveti dreptate.In cazul nostru erau penticostali scandalagi.
Dacă autoritatea se manifestă în primul rînd prin măsuri disciplinare, atunci e vorba de o problemă gravă în biserici.
În familie, autoritatea se manifestă prin excluderea copiilor rebeli din familie?
Și, presupunînd că unii ar fi excluși din biserica baptistă, altii din biserica penticostală sau adventistă, chestiunea culpei comune nu se schimba prea mult. Tot pocăiții vor fi în continuare blamați și pentru cei excluși…
Vezi și cazul de la Ploiești de anul ăsta, al pedofilului care frecventa o biserică baptistă… Tot pocăiții au picat urît…
Și atunci iar mă întorc la chestiunea comunicării cu societatea. Pînă pocăiții nu o să-și dezvolte proceduri de comunicare publică, faptul că cineva e exclus, pe drept sau PE NEDRET, este o chestiune nesemnificativă față de cea a relaționării pocăiților cu cei din cartierul lor, cu posturile publice radio și TV, cu spațiile vizibile de pe Internet etc.
Desigur, mai rămîne, totuși, și culpa comună prezisă de vreo 2.000 de ani: să ne bucurăm cînd sîntem vorbiți de rău pe nedrept…
Interesant e ca atunci cand un pocait face o protie, “pocaitii” sunt taxati la gramada. Daca un pocait face o fapta buna, chestiunea e privita ca izolata.
Anul asta am fost frapat de cateva ori de unele stiri care prezentau un raufacator ca fiind de religie penticostala. De ce nu se intampla lucrul asta si cand raufacatorul e ortodox? NU am auzit pe nimeni sa spuna ca Ion X, de religie ortodox a comis fapta Y……
Nu e vorba neapărat de pocăți…
Uneori se întîmplă așa cu românii: fac unii prostii în străinătate și sîntem taxați toți apoi, nu?
Vezi arestarea celor trei tineri în Franța…
Așa că, Laurențiu, dacă pui problema astfel, confesional, cu pocăiți și ortodocși, eu zic că reduci o atitudine care apare în mult mai multe situații la perimetrul care te / ne interesează…
Nu prea are finalitate, nu-i așa?
NU vreu sa reduc nimic, sa nu ma intelegi gresit. Vreau doar sa spus ca – cel putin asa mi se pare mie – de obicei, minoritatile sunt taxate la gramada, nu majoritatile. De exemplu, eu am prieteni tigani de nota 10, dar nimeni nu se gandeste sa spuna ca “tiganii sunt de nota 10″, ci, dimpotriva, toti sunt taxati la gramada pentru tampeniile unor indivizi, sau grupuri, care nu reprezinta majoritatea. Cei mai multi pastori cu care am vorbit au o parere proasta despre bisericile de rromi. Nici macar noi, pastorii, nu reusim sa ne detasam si sa judecam lucrurile lucid. Bunaoara ,asa se intampla si cu musulmanii. Perceptia majoritatii NONmusulmane este ca toti sunt niste teroristi si criminali, ceea ce nu este deloc adevarat. Cei mai multi musulmani sunt oameni normali, cu familii normale, crescuti intr-o cultura rigida, ultrareligioasa si sunt in cautarea unui scop in viata. Din pricina unor fanatici religiosi intreaga comunitate musulmana are de suferit….
Și majoritățile, nu doar minoritățile, sînt taxate la grămadă.
Miza pe care eu o văd, și cu care mă confrunt de zeci de ani, este undeva acolo unde ai menționat: “Nici macar noi, pastorii, nu reusim sa ne detasam si sa judecam lucrurile lucid.”
Luciditatea nu este o caracteristică umană înnăscută. Aceasta se dobîndește, în măsuri diferite, pe drumul vieții.
Apoi, tot aici, menționarea pastorilor mă duce cu gîndul la rolul pe care ANUMITE persoane publice îl pot avea în educarea maselor în ceea ce privește simțul dreptății, cultura dialogului, cultivarea lucidității, a reflexelor echilibrate, dar și sublinierea faptului că mai toți oamenii ajung, într-un anumit moment al vieții, să facă parte dintr-o minoritate (etnică, religioasă, sexuală, profesională etc.).
Perspectiva creștină asupra vieții ne obligă să ne asumăm statutul de minoritari… Sîntem extra-tereștri, născuți nu din voia vreunui om, ci din Dumnezeu…
Și trimiși ca niște miei în mijlocul lupilor…
Mda, un alt nivel al… lucidității!
Desigur, din punct de vedere social-cultural, discuțiile le putem nuanța…
Fr. Alin Cristea,
de cand partida ” adventista ” ratacita de la adevar, este Biserica ?
asa este remus…insista si nu da inapoi!!!
Laurențiu Balcan, comentatorul Remus ÎMI ridică o chestiune la care eu nu m-am referit și nu am de gînd să mă refer. Subiectul postării, precum și al comentariilor mele, are de a face cu… CULPA COMUNĂ.
[...] 36. Nesimțire (16.09.2011) (rotundu) 39. PRETUIESTE ce ai ASTAZI! (crestintotal.ro) 50. Culpa comuna (penticostalul) 61. Joe Stontz la Suceava (suceavaevanghelica) 66. Interviu – Partea a II-a [...]
Totusi, interesant este ca, spre exemplu, in ceea ce ii priveste pe tigani, renumele lor nu a ajuns negativ in urma vre-unei campanii de denigrare finantate subteran, ci acestea sunt concluyziile bunului simt, ale eticii obtinute prin observarea exterioara a inclinatiilor, a preocuparilor acestei minoritati.
Asadar nu este vorba de o “taxare” prin rautate, ci o simpla constatare care te ajuta sa te pui in garda.
Repet insa, renumele de acum li se datoreaza 100% lor insisi. Nu este preparat din exterior. Oricum si minoritatea roma isi stie bine inclinatiile nomade, insa e firesc ca nu vor sa fie perceputi si prezentati astfel. Si e normal.
Totusi, numai Dumnezeu ii poate schimba, cum si pe romani, deasemenea numai El ii poate scapa de pacatele specifice, precum prefacatoria.
Ei frate Laurentiu.Lasa ca si ortodocsii sunt acuzati la gramada.Cititi evz sau alte cotidiane nationale si o sa vedeti ca la capitolul cei mai criticati ,ortodocsii conduc detasat.Priviti acest link:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/ora-de-religie-in-scoli-umilit-in-fata-colegilor-pentru-ca-e-ateu-946101.html
Majoritatea comentariilor sunt antiortodoxie si nu sunt facute de pocaiti ci chiar de ortodocsi.
Nu ca ne-ar incalzii pe noi cu ceva dar sa nu traim cu impresia ca doar noi suntem judecati la gramada.
“Majoritatea comentariilor sunt antiortodoxie si nu sunt facute de pocaiti ci chiar de ortodocsi.”
Oricum, aceia care comenteaza anti-ortodoxie, nu sunt nicidecum ortodocsi.
Insa problema ortodoxiei in aceasta directie o stiti si dvs. – este ca nu-i CERNE pe apartinatori, ci in disperarea apucarii unui numar cat mai mare de apartinatori (un obicei ciudat de asemanator cu cel al diavolului, care este strict interesat de cantitate – calitate neexistand in viziunea lui), face sa-i scufunde in graba cum ii prinde (de bebelusi, altfel prea greu si prea rar ar prinde pe ici, pe colo cate vre-un ratacit – adevarat credincios de fapt), stampilandu-i astfel drept ortodocsi.
Dar oare sunt ei ortodocsi? Sau au fost vre-odata? Nicidecum, caci decum incep sa le dea mugurii propriei gandiri, se apuca imediat de contestat si refuzat lucrurile ortodoxiei.
Actul “obligarii” bebelusilor este necinstit fata de ei, care nu au in aceasta pozitie dreptul de a alege – un drept fundamental uman, instituit tocmai de Dumnezeu.
O intrebare pentru dvs.:
Daca BOR ar institui botezul la varsta matura (sa zicem 30 de ani), bazandu-se pana atunci doar pe propovaduirea libera a Cuvantului alaturi de celelalte denominatiuni (piata libera, deh) cam ce procent credeti ca ar mai apuca la momentul botezului?
Problema cu botezul nu e asa simpla, oare la bebelusii evrei le cerea cineva acordul in ceea ce priveste circumcizia, oare parintii nu-si duc copii la biserica inainte de a fi majori?
Daca BOR ar institui botezul la varsta matura (sa zicem 30 de ani), bazandu-se pana atunci doar pe propovaduirea libera a Cuvantului alaturi de celelalte denominatiuni (piata libera, deh) cam ce procent credeti ca ar mai apuca la momentul botezului?”
Sincer.Cred ca 1%.
Fiti dumneavoastra consecvent pana la capat si dati-va parintii in judecata pentru ca:
1. v-au nascut si nu v-au consultat daca vreti
2. v-au obligat sa mergeti la scoala si poate n-ati fi vrut
3. ca, in general, v-au cam silit sa faceti binele, sa fiti binecrescut, constiincios pana la o varsta cand ati fi putut sta pe picioarele dumneavoastra
Problema este ca citindu-va scrisul imi dau seama ca aveti inca nevoie de tutela, chiar impotriva voii dvs.
@Ioan C.
Sunteti probabil mai putin cunoscator al problemei circumciziei, daca faceti aceasta afirmatie. Circumcizia, pe scurt, este o porunca directa a Domnului pentru evrei si este reglementata clar, cu data exacta a aplicarii ei, cu explicatie a procedeului de aplicare, cu simbolistica, etc.
In schimb botezul copiilor este inventat prin interpretarea unor texte biblice. Unele denominatiuni crestine nu au acceptat ca act de cult ceva nascut din interpretare, ramanand in aceasta directie la ceea ce au gasit scris limpede – actul de binecuvantare a copiilor.
Pe mine ma intriga de ce nu exista instituit ca act de cult acest “obicei” in BOR si cum de si-a permis ortodoxia (drept credincios?) sa treaca peste ceea ce are suport biblic 100%, punand in loc o inventie? Au lasat deci ceea ce este scris si au pus in loc un lucru imaginat.
Pentru mine asta reprezinta o problema.
@ ADrian.s
Serios? Eu unul as banui cam 20%, cel putin in ceea ce priveste poporul roman.
@ Alexandru
Din respect fata de un prim contact cu dvs., ma voi abtine de la a va intoarce jignirea.
Cat despre continutul raspunsului dvs., el este evident doar o iesire nervoasa, fiindca nu prea atinge subiectul comentariului meu, deoarece credinta si moralitatea sunt doua aspecte paralele ale vietii, care de multe ori se ciocnesc una de alta, contrazicandu-se nu de putine ori. Iar eu in comentariu aduc in discutie lucruri ale credintei.
Oricum discutia aceasta a cam luat-o offtopic,(este astfel si gresala mea) asa ca eu unul inchei aici interventiile mele
Sanatate!.
Domnului Vali
4. DESPRE BOTEZUL COPIILOR
Noi, crestinii ortodocsi, botezam copii pentru ca:
” Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.” ( Ioan 3: 3);
” Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.” ( Fapte 16: 33);
” Am botezat şi casa lui Ştefana” ( I Corinteni 1: 16);
” Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.” ( I Corinteni 10: 2).
Dovada ca marturia nasilor la botez e valabila:
” Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” ( Marcu 2: 5).
Botezul inlocuie circumcizia ( care stim ca se facea la 8 zile de la nastere):
” Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.” ( Galateni 5: 2).
Persoanele adulte nebotezate ( cum sunt in India) trebuie catehizate inainte de botez.
Copii pot depune marturie despre credinta lor:
” 15. Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat,
16. Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?” ( Matei 21: 15- 16).
Botezul e obligatoriu pentru mantuire:
” 20. (…)în zilele lui Noe, (…) în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.
21. Iar această mântuire prin apă închipuia BOTEZUL, CARE VĂ MÂNTUIEŞTE astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos” ( I Petru 3: 20- 21).
Deci, botezul e o sfanta taina necesara mantuirii, nu doar un simbol.
In primul rand nu trebuiau ca acestia(baptisti penticostali carismatici) sa-ti puna automat numele de “pocait“.
Deci culpa este a tuturor.
Personal nu cred ca poti numi pocait un Lazar Gog, care [...].
Iar probleme de astea sunt in fiecare biserica in fiecare oras. Oameni care pretind a find buni dar sunt farisei. Numai bani vad si bogatii.