Pe varf de munte august 29, 2011
Posted by laurentiu balcan in Diverse..., Munte.3 comments
Am reusit vara aceasta sa urc pe munte cu Dragos, baiatul meu. A fost o experienta unica pe care mi-am propus sa o repet cat mai des. O experienta tata-fiu, in conditii extreme. Mai mult in brate decat pe jos, “barbatul” meu de 5 ani si-a stabilit un nou record de inaltime, 1647 m
Aici ne aflam pe Pietrele Doamnei, in Muntii Rarau.
Chemarea la altar august 22, 2011
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina, Sa bata clopotul....23 comments
Trebuie sa recunosc ca, uneori, chemarea la pocainta pe care o fac evanghelistii celebri mi se pare o exagerare. Se vede de la o posta ca se incearca manipularea sentimentelor ascultatorilor pentru a inregistra predarea lor. Oare ce se vrea? O pocainta sincera, sau un numar de aderenti cu care sa ne mandrim?
Chemarea la pocainta, la mantuire, la Hristos este o invatatura biblica. In Vechiul Testament, Dumnezeu isi chema poporul la Sine. Isus ii chema pe oameni la Sine si le spunea “veniti la Mine!”. Pavel ii indemna pe oameni sa se impace cu Dumnezeu pentru ca “astazi este ziua mantuirii”. Nu este gresit sa-i chemi pe oameni la mantuire, dar este gresit sa manipulezi sentimentele oamenilor ca tu sa poti culege roadele.
Se fac doua greseli evidente in chemarea la pocainta.
1) Se accentueaza prea mult latura emotionala si prea putin latura cognitiva a omului. Intr-un anumit sens, se incearca ingrozirea pacatosului, prin diferite mijloace, de la exemple lacrimogene, intamplari cu sfarsit trist, experiente la limita mortii, la amenintari de tipul “vei sfarsi in flacari!” O pocainta bazata pe teama, pe groaza, nu este o pocainta sincera. Bineinteles ca trebuie sa le vorbim oamenilor despre iad, despre focul vesnic, dar, in cele din urma, omul nu vine la Hristos doar pentru a scapa de iad, ci pentru ca e insetat si impovarat si doar Hristos il poate implini. Pocainta se bazeaza pe o relatie vie cu Hristos, pe Adevar. Credinta vine doar in urma auzirii Adevarului, pentru ca viata vesnica e “…sa te cunoasca pe Tine, Singurul Dumnezeu Adevarat si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3). Este o exagerare sa crezi ca daca il faci pe om sa planga automat s-a si pocait.
2) Se ofera prea multe sperante false. Iata doua exemple : a) In seara aceasta Hristos iti iarta toate pacatele! Serios? Cum? Pe ce baza? Noi stim ca iertarea se capata in urma marturisirii pacatelor, a pocaintei sincere, nu in urma ridicarii mainii. Are timp omul sa se pocaiasca atunci cand vine in fata? Leonard Ravenhill vorbea despre durata nasterii si se intreba, mirat: “cum se poate naste un om din nou in 4 minute?” Pacatosul trebuie sa treaca prin chinurile nasterii, ale eliberarii de legaturile pacatului si ale diavolului. In cadrul evanghelizarilor – spectacol, lucrul acesta este aproape imposibil! b) Din seara aceasta tu vei fi un om nou! Iata o afirmatie generala frumoasa, puternica, dar fara fundament. Se prea poate ca printre cei ce ies in fata sa fie si oameni care au experimentat o schimbare miraculoasa – la minut ! – a vietii lor, dar marea majoritate se va trezi a doua zi si va vedea ca are aceleasi porniri, aceleasi dorinte pacatoase. Trebuie sa-i invatam pe oameni ca pacainta e un proces si ca sunt mijloace ale harului care ii vor ajuta sa fie liberi. Oare bisericile noastre sunt pline de oameni noi? Pocainta este inceputul uceniciei. Noi suntem chemati sa facem ucenici, nu sa numaram mainile ridicate.
Evanghelizarile – spectacol au nevoie de o doza semnificativa de senzational. Nu pot supravietui altfel. Nimeni nu face donatii daca atmosfera este meditativa, rationala, soft. E nevoie de energie, de exuberanta, de emotii date peste cap, de roade imediate, de predari rapide. E nevoie de material pentru cameramani, pentru fotografi, pentru privitori on-line. Fast-food evanghelistic!
Chemarea la altar trebuie REincarcata de semnificatie. Este nevoie sa-i chemam pe oameni la manturie, dar nu pentru slava noastra, ci pentru slava Domnului si Mantuitroului nostru, Isus Hristos. Amin.
Colegu’, unde e radarul? august 15, 2011
Posted by laurentiu balcan in Diverse....47 comments
Observ in ultima vreme tot mai multe autoturisme echipate cu statii de emisie – receptie. Initial ele au fost folosite doar de tiristi, pentru a comunica intre ei, dar cu trecerea timpului s-au dovedit mult mai eficiente decat orice dispozitiv anti-radar.
Uitati-va va rog Duminica in parcarea bisericii voastre si observati cate masini sunt echipate cu astfel de statii. Si acesta poate fi un idicator de spiritualitate.
Este moral sa folosim astfel de dispozitive?
Eu nu folosesc un asfel de dispozitiv, dar nu datorita conotatiilor morale, care ar trebui sa prevaleze, ci pur si simplu pentru ca nu am suficient spatiu in masina. Probabil ca as folosi si eu unul daca as avea mai mult spatiu la dispozitie. Slava Domnului ca nu am!
Si cu toate acestea trebuie sa raspundem la intrebarea: “este moral sa folosim astfel de dispozitive?”
Scopul acestui dispozitiv este sa depisteze unde sunt instalate MCV-urile, radarele, echipajele de politie si alte organe de control al traficului. Daca afli ca intr-o localitate cu limita de 50 km/h nu este niciun “pericol”, o calci tare, fara sa tii cont de vreo restrictie. Cine te poate controla daca respecti legea din moment ce “colegu’ ” ti-a spus ca e liber drumul? Aceste dispozitive de emisie – receptie sunt folosite pentru a incalca limitele de viteza si reglementarile in vigoare fara a suporta consecintele. Este un mod de a pacali Statul fara sa platesti. Acest lucru nu este moral!
Bineinteles ca drumurile din Romania sunt cum sunt si ca de la Constanta la Oradea faci o zi intreaga daca mergi regulamentar, dar asta nu ne justifica sa fim intr-un mod fatis calcatori de lege. Nu este moral ca slujitorii Domnului sa-si parcheze masinile in fata bisericilor noastre cu antenele la vedere si astfel sa-si faca introducerea la predica cu mult inainte de a predica: “iubiti frati si surori, eu nu ma supun Statului. Eu sunt vitezoman. Legea e rea, nu ascultati de ea. Pacaliti pe oricine daca e in folosul vostru. Fiti nesupusi!”
Ceea ce comunicam prin astfel de dispozitive este o atitudine evidenta de razvratire.
Desi nu vrea sa ma erijez intr-un exemplu de supunere fata de Stat – pentru ca nu sunt! – cred ca ar trebui sa fim mult mai atenti la modul vizibil in care ne exprimam nesupunerea. Pestele, despre care se spune ca ar fi semnul pocaitilor, nu poate sta langa antena. Ar fi imoral sa combini evlavia cu razvratirea.
Mergeam astazi pe drum – aproximativ regulamentar (din fericire mai am si astfel de momente) – si vad in fata mea o masina echipata cu statie de emisie – receptie care avea scris pe luneta, destul de vizibil: “Isus te iubeste. Vino la Isus!”. Deci individul acesta merge cu 80 – 90 km/h prin localitate, depasteste pe linie continua, pune viata participantilor la trafic in pericol, ii sperie pe sarmanii pietoni care nu au trotuare, ci merg si ei pe unde apuca, dar nu se lasa pana nu ii cheama pe oameni la Isus. La Isus vitezomanul?
Nu cred ca Isus si-ar fi pus o astfel de statie pe masina. Dar e doar parerea mea, voi conduceti dupa cum va indeamna Duhul.
Am auzit ca fratele Trandafir Sandru ar fi spus la un moment dat ca ingerul Domnului sta pe masina pocaitilor pana la 80km/h – aceasta era limita de viteza pe atunci – dupa 80km/h el pleaca de pe masina si te lasa singur. Ceva adevar este in vorba aceasta. Sa conducem cu grija!
Drumuri bune, colegi!
