Laurentiu Balcan – visez, ca sa n-adorm…

Despre “dansul de la Oradea” iunie 29, 2011

Nimeni nu se mai poate indoi acum ca penticostalii nu pot fi niste carcotasi excelenti.  Am vazut zilele acestea cum carcotasii s-au transformat in moralizatori si au abuzat de propriul legalism- cu care se mandresc grosolan- dispretuindu-i “pe ceilalti oameni“. Fariseul din Biblie daca s-ar ruga in varianta moderna ar spune ceva de genul: Doamne, eu nu dansez ca altii, ca cei de la Oradea, eu stau drept, inert si nu-mi las firea pamanteasca sa faca ce vrea. Eu nu sunt ca pacatosii de la Peniel. Ei sa se pocaiasca, eu nu.

Am urmarit si eu – pacat ca nu live! – dansul lasciv si firesc din timpul conferintei de la Oradea. Nu mi-a placut. Nu cred ca il onoram pe Dumnezeu prin astfel de manifestari. Nu spun ca Dumnezeu nu poate fi onorat si  prin dans, nu!, dar nu orice fel de dans il onoreaza pe Dumnezeu, cum nu orice fel de muzica il onoreaza pe Dumnezeu. Disciplina cumpatarii trebuie sa atinga toate aspectele vietii noastre. Pe de alta parte, dorinta de a fi relevanti comporta riscuri pe care trebuie sa ni le asumam, iar dorinta de a fi cat mai vizuali in prezentarea Evangheliei  ne face sa comitem greseli pe care nu trebuie sa le mai repetam. Conducerea Peniel a gresit. Au recunosc asta, si-au cerut scuze si au promis ca vor fi mai atenti pe viitor. De ce nu ne multumim cu atat?

Legalistii s-au trezit la viata. Au, in sfarsit, dovezi clare ca miscarea Peniel isi are originile pe muntele Carmel. Ni s-a spus zilele acestea ca  organizatia Peniel este urmasa prorocilor lui Baal si ai Astarteii. Este uimitor ce se poate intampla cand materia cenusie se innegreste. Legalistii au vazut negru in fata ochilor. S-au intrecut in invective, in critici seci si nesustinute de argumente si au delirat de fericire ca cea mai mare miscare de tineret din Romania s-a compromis. Tot ce au facut cei de la Peniel pentru tinerii din Romania a fost trecut cu vederea. Nu mai conteaza. Miile de tineri care s-au pocait la Peniel nu sunt importanti. Tot ce conteaza e “dansul de la Oradea”.

Nu sustin Penielul in astfel de manifestari. Nu cred ca implicarea unor trupe laice de pantomima in transmiterea mesajului Evangheliei ajuta. Nu cred ca tangoul e un dans spiritual si educativ. Nu cred ca de dragul relevantei culturale trebuie sa dizolvam continutul mesajului crestin. Nu cred ca ii putem atrage pe tineri prin divertisment si nu cred ca “dansul de la Oradea” reprezinta miscarea Peniel.

Moralistii – mai ales cei din Diaspora – i-au somat pe liderii Peniel sa se pocaiasca. Ni s-au adus argumente cum ca, de dragul banilor, liderii Peniel s-au compromis. Au conceput scenarii peste scenarii si au cautat sa ne convinga in cele din urma sa fugim de aceasta miscare “liberala”, postmoderna, periculoasa … diabolica.  Printre lucrurile negative pe care as putea sa le enumar despre Peniel, liberalismul teolgic nu ar fi unul dintre ele. Peniel poate fi acuzat de unele lucruri, dar de liberalism nu. Atunci, de ce aceasta acuzatie aroganta adusa Penielului? De ce infatuarea de a “diagnostica” natura organizatiei Peniel?

Parerea mea de penticostal moderat – poate inclinat putin spre conservatorism  – este ca miscarea Peniel nu merita discreditarea de care are parte. Nu incerc sa minimalizez greseala lor. Pastorii din diaspora care s-au coalizat pentru a infiera miscarea Peniel exagereaza grosolan si sunt un exemplu negativ pentru enoriasii lor si pentru cititorii on-line.  Nu asa putem trata o boala, daca  dansul de la Oradea este, intr-adevar, o boala a miscarii Peniel. Nu asa ii smulgem pe unii ca din foc, daca, intr-adevar, cei de la Peniel au cazut in foc. In spiritul Noului Testament, cand cineva isi cere iertare avem obligatia de a ierta si de a ajuta la repararea greselii. Sa cautam sa reparam si doar cand nu se mai poate face nimic sa ne lepadam de raul ireparabil.

(NOTA: maine voi pleca in vacanta …. s-ar putea sa nu raspund la timp comentariilor.)