Va poruncesc sa va bucurati! mai 15, 2011
Posted by laurentiu balcan in Meditatii, Reforma crestina, Trezire spirituala.trackback
Sarbatoarea corturilor pentru evrei era o sarbatoare a bucuriei. Evreii trebuiau sa locuiasca sapte zile in corturi – pentru a nu uita ca au fost calatori – sa ia diferite roade din pomi, ramuri din copaci si “sa va bucurati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, sapte zile” (Leveticul 23:40)
Imperativele lui Dumnezeu nu se negociaza. Sa va bucurati inseamna sa va bucurati, indiferent de stare, de moft, de circumstante, de probleme sau de alte neajunsuri. Cand Dumnezeu ne spune sa ne bucuram, noi trebuie sa ne bucuram!.
Ne imaginam de multe ori bucuria ca pe o stare emotionala pozitiva, ca pe o rezultanta a unei bune dispozitii, strans legata de un fel de “chef” al nostru. Imi vine sa ma bucur, ma bucur – inseamna ca asa am eu chef. Nu imi vine sa ma bucur, atunci nu ma bucur – inseamna ca nu am chef. Poti sa-mi faci ceva, frate? Privim bucuria ca pe reactie strict emotionala, dependenta de stimulii fizici ai naturii noastre, nu ca pe o disciplina spirituala. Cum te poti bucura daca nu ai chef? Tot asa de bine cum se bucurau si evreii timp de sapte zile. Aveau chef, nu aveau chef, ei trebuiau sa se bucure inaintea Domnului.
Se pare ca pretentiile lui Dumnezeu, uneori, ne scandalizeaza. El nu se multumeste doar sa-L slujim, EL vrea sa-L slujim cu bucurie. Dumnezeu condamna poporul evreu pentru ca “in mijlocul tuturor lucrurilor, n-ai slujit Domnului, Dumnezeului Tau, cu bucurie si draga inima” (Deuteronom 28; 47) si isi avertizeaza poporul spunandu-i ca ii va pune pe grumaz un jug de fier si tot il va determina, in cele din urma, sa-L slujeasca pe Domnul. Nu doar slujire, ci slujire cu bucurie si draga inima, asta vrea Dumnezeu.
De ce nu ne prea bucuram noi, romanii, in Domnul? Iata o intrebare pe care am putea s-o dezbatem multa vreme. Nimeni nu spune ca in biserica trebuie sa razi cu gura pana la urechi si ca trebuie sa transformam biserica intr-un fel de circ, unde clovnii se intrec in zambete si in scheme haioase. Dar nici sa transformam biserica intr-o sala mortuara, unde fiecare imita nu stiu ce fata de sfant care l-a impresionat in tinerete.
Motivul pentru care evreii trebuiau sa se bucurre (ca aveau chef, sau ca nu aveau!) era prezenta reala a lui Dumnezeu in mijlocul lor. Prezenta lui Dumnezeu in viata noastra este un motiv suficient ca sa ne bucuram in El. Asa vorbeste Domnul: “va poruncesc sa va bucurati!“
Cea mai mare bucurie e trairea clipa de clipa cu Dumnezeu indiferent de starea in care ne gasim aici,omul se bucura cel mai mult pt.lucrurile pieritoare dar oare pt.viata care o castiga s-au pierde nu e un motiv de a medita la saracul Lazar?