De ce ne rugam in comun? aprilie 30, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism.Tags: rugaciunea in comun, rugaciunea la penticostali
36 comments
In ultima perioada, biserica noastra a organizat mai multe slujbe la care au participat mai multi nepocaiti decat de obicei. Unii dintre ei, fiind pentru prima data in mijlocul unor adunari penticostale au ramas uimiti de modul in care ne rugam. Pentru cei care nu ne cunosc tin sa precizez ca biserica noastra este destul de moderata cand ne rugam in comun. Recunosc ca uneori imi doresc o ravna mai mare la rugaciune si un foc mai aprins. Uneori lucrul acesta se mai intampla, dar de cele mai multe ori – zic eu! – ne pastram tonalitatea in limitele normalului. Oricum ar fi, noua ne place sa ne rugam in comun.
De ce ne rugam in comun?
In primul rand pentru ca rugaciunea in comun are baze biblice. Ea nu este o inventie a vreunui individ cuprins de extaz sau vreo manifestare a spiritului de turma, cum li se mai reproseaza uneori penticostalilor.
Fapte 2:4 “Si toti s-au umplut de Duh Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca.” Au vorbit in alte limbi in comun, nu pe rand. Nu s-au asteptat unii pe altiii, ci s-au rugat toti in acelasi timp.
Fapte 4: 24 “… si-au ridicat glasul toti impreuna catre Dumnezeu, si au zis: Stapane, Doamne, care ai facut cerurile, pamantul, marea si tot ce este in ele!” Toti impreuna s-au rugat lui Dumnezeu. Chiar daca nu intentionez sa tin o pledoarie despre rugaciunea in comun, mi se pare ca versetul acesta ne spunea destul de clar ca apostolii se rugau “toti impreuna“, adica in comun.
Apocalipsa 7: 9 -12 – inchinarea in cer este una comuna. Toti strigau cu glas tare si il laudau pe Dumnezeu.
Apocalipsa 19: 6 “Si am auzit, ca un glas de gloata multa, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care ziceau: Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a inceput sa imparateasca.” Ce vedem aici? O inchinare zgomotoasa, in comun, o inchinare exuberanta. Daca in cer va fi asa, atunci sa incepem sa ne pregatim de pe pamant.
Apoi, rugaciunea in comun este o necesitatea practica. Ce s-ar intampla daca o suta de persoane s-ar ruga pe rand? Eu am participat la o slujba unde vreo 30 de persoane s-au rugat pe rand si va marturisesc ca la un moment dat am pierdut orice legatura cu realitatea prezenta, dar nu intr-un sens pozitiv, bineinteles. Rugaciunea in comun permite tuturor celor prezenti sa se roage, sa-si verse inima inaintea lui Dumnezeu si sa mijloceasca pentru anumite cauze speciale.
Si, ca sa nu ne lungim prea mult, rugaciunea in comun functioneaza, da rezultate si are efecte terapeutice. Bineinteles ca nu trebuie sa excludem rugaciunile individuale – ele au rolul lor in inchinarea Bisericii – dar nici nu trebuie sa respingem rugaciunile in comun sub pretextul ca nu intelegem astfel de manifestari. Credinta nu trebuie inteleasa intotdeauna, caci atunci nu ar mai fi credinta, spunea Steinhardt. Personal cred ca rugaciunea in comun este cea mai eficienta metoda de rugaciune a Bisericii si, daca nu ar fi exagerarile unor indivizi plini de ravna, cu plamani si corzi vocale de 500 de Wati, nu cred ca rugaciunea in comun ar ridica mari probleme.
Pana la urma, in comun, pe rand, sau cum mai prefera altii sa se roage, Biserica este chemata sa se roage. Casa Tatalui Meu – asa spunea Domnul Isus, nu? – se va chema o casa de rugaciune.
Doamne, invata-ne sa ne rugam!
Daruind vei dobandi aprilie 11, 2011
Posted by laurentiu balcan in Recomandari.7 comments
” Sa stam bine, sa luam aminte, sa judecam cu multa chibzuinta. Pentru nimic in lume sa nu primejduim avutul cel mai de pret – sufletul, oferind Domnului jalnicul, iritantul, netrebnicul spectacol al unor fiinte refugiate in prostia rea, fudula, stupida a legalismului contabilicesc. Contabilitatea, celalalt nume al demonismului, arma preferata si statornica metoda de lucru a vrajmasului! Sa nu plece Hristos de la noi infometat, inselat, cu inima desarta si sufletul mahnit. Tanarul bogat se indeparteaza trist, dar intelept este a presupune ca, vazandu-l cum pleaca Domnul se va fi indurerat de El. Daca Hristos ne face neasemuita cinste de a ni se adresa, raspunsul nostru fulgerator – neoprindu-se la nimic altceva: real, cuminte, sigur – sa fie numai: “Iata-ma Doamne”. Raspuns neexaltat, neexagerat, strain de orice imprudenta si delir, raspuns calm si sagace, pentru ca stie ca realitatea cea mai reala se numeste Hristos. Hristos acum si de-a pururi. Hristos “cu timp si fara timp”. Hristos, detinatorul cheilor vietii, Domn al sambetei si al timpului.”
(Nicolae Steinhardt, Daruind vei dobandi, Editura Manastirii Rohia, 2006, pag.44)
Interogatiile unui ucenic aprilie 5, 2011
Posted by laurentiu balcan in Meditatii.10 comments
Ucenicia implica sacrificiu. Sacrificiu radical. Asta e clar! Nu poti fi ucenicul lui Hristos fara sa renunti la lucrurile care te leaga de lumea aceasta si iti fura Imparatia. Imparatia lui Dumnezeu este prioritatea ucenicului. Valorile eterne ale Imparatiei lui Dumnezeu sunt comoara care da valoare vietii unui ucenic.
Cu ce ne umplem noi timpul?
Cat de mult luptam pentru dezvoltare valorilor Imparatiei in noi?
Cat de mult timp pierdem facand lucruri inutile?
Cat de mult ne rugam? Nu neaparat ca lungimea rugaciunii ar conta, dar ne mai rugam?
Cat timp petrecem in studierea Scripturii?
Cate carti am reusit sa citim anul acesta? Sa nu ne miram daca multi dintre cei cu care interactionam nu au citit nici macar o carte de la inceputul anului. Poate ca sunt eu de moda veche, dar nu cred ca ne putem dezvolta intelectual daca nu citim. Cititi cat de mult puteti!
A fi ucenicul Domnului Isus inseamna sa renunti la toate lucrurile care te instraineaza de Dumnezeu.
Domnul Isus ne spunea ca daca vrem sa fim ucenicii Lui trebuie sa ne lepadam de noi insine, sa ne luam crucea in fiecare zi si sa-L urmam, adica sa facem ce a facut El – sa devenim ca El.
