penticostalul … un blog anti-somnolenta.

Lumina(?) profesorului Ioan Bunaciu martie 29, 2011

Prin ’95 cred, l-am avut pe Ioan Bunaciu profesor pentru prima data. Ne-a predat “Doctrine Biblice controversate”. Prima afirmatie transanta pe care a facut-o la curs a fost aceasta (citez din amintire): “lumina baptista este cea mai mare lumina si eu sunt aici sa va luminez.” Atitudinea aceasta a facut aproape imposibil un dialog civilizat cu profesorul Bunaciu, mai ales pe teme controversate, unde, bineinteles, dumnealui avea lumina. A fost o experienta interesanta si motivatoare. Am invatat cum nu trebuie sa fiu. Am invatat ca nu trebuie sa-i tratez de sus pe ceilalti si sa nu pretind ca eu am lumina (!) ci, in smerenie sa recunosc ca eu vad lumina prin ochii mintii mele limitate si afectate de pacat  si ca mai este loc de multa  lumina in capul meu.

Dupa vreo zece ani l-am avut din nou profesor, la un curs de master pe Noul Testament, la TCM. Obosise intre timp, batranetea se asternuse ca o haina groasa pe chipul sau, dar, surprinzator, tot la dansul era lumina. Aceeasi atitudine, aceeasi respingere categorica a argumentelor, chiar daca nu avea argumente.

Intr-o polemica pe care am iscat-o despre prorocie, fratele ne-a spus clar ca prorocia e predicarea Evangheliei si ca aseara (la slujba!) un tanar i-a prorocit prin predicarea Evangheliei. Am incercat sa ii argumentez diferenta dintre prorocie si predicare si sa-i dau exemple din Biblie. Agab, prorocul, a fost considerat o exceptie, ca de altfel si cele patru fete ale evanghelistului Filip. Unde apare prorocia ca revelatie in Noul Testament, acolo e o exceptie, nu o regula, spunea profesorul. Ideea aceasta de “exceptie” cand nu vreau sa accept un fenomen este extrem de gaunoasa. Eu nu-mi pot forma teologia dupa preferinte si nici nu pot invoca – asa facea patriarhul Bunaciu! – cateva exemple de proroci mincinosi, oportunisti, falsi pentru a-mi sustine ideea ca darul prorociei nu mai exista.

Ceea ce m-a mirat cel mai mult in cadrul discutiilor noastre a fost ca profesorul ii considera pe corinteni (pe fratii din Corint!) niste pagani si ne spunea ca nu ne putem baza pe epistola lui Pavel catre Corinteni cand aducem argumente despre prorocie sau vorbirea in alte limbi. Ne vorbea apoi de ritualuri pagane unde se vorbeste in limbi si ne spunea ca vorbirea in limbi este o forma de delirare. I-am spus la un moment dat ca sora Sabina Wurmbrand vorbeste in cartea sa, Nobletea Suferintei, despre experienta vorbirii in alte limbi. Stiti ce ne-a spus? “Avea mintea tulburata, nu era cu mintea limpede cand a experimentat glosolalia”. Sute de argumente sa-i fi adus, toate era respinse.

Cred ca ar fi depus eforturi puternice pentru a exclude Biserica din Corint din Uniunea Baptista din Romania, daca ar fi avut ocazia. Pana una alta, corintenii, asa cum erau ei, cu bune si cu rele sunt tratati cu respect si interes de catre Pavel si nu putem respinge argumentele apostolului Pavel. Ele sunt Cuvantul lui Dumnezeu pentru noi.

Ioan Bunaciu, asa cum arata si Emanuel Contac, are un dar aparte de a rastalmaci lucrurile si faptele pentru a-si argumenta ideile (luminate?!). Problema e ca astazi, cand avem acces asa de usor la informatie, profesorul Bunaciu nu mai poate duce pe nimeni de nas. Il putem verifica, il putem analiza, il putem judeca si il putem contrazice. Cu respect, bineinteles, dar il putem contrazice. Nu mai tine smecheria cu “eu am cea mai mare lumina”.

Ioan Bunaciu nu are cea mai mare lumina!