Unde sunt pastorii?

“Vederea multimii, care probabil a stranit in ucenici sila, manie sau dispret, a umplut inima lui Isus de mila si de adanca mahnire. Niciun repros, nicio acuza. Poporul iubit al lui Dumnezeu zacea chinuit la pamant, iar vinovati erau cei care ar fi trebuit sa-L slujeasca pe Dumnezeu in mijlocul lor. Nu romanii il adusesera in starea aceasta, ci intrebuintarea gresita a Cuvantului lui Dumnezeu de catre cei chemati in slujba Cuvantului. Pastorii nu mai erau de gasit! O turma care nu mai fusese dusa la ape racoroase, a carei sete nu fusese potolita, oi pe care niciun pastor nu le mai apara de lupi, oi hartuite si ranite, amenintate si inspaimantate, sub jugul nemilos al pastorilor, aflate la pamant – iata cum a gasit Isus poporul lui Dumnezeu. Intrebari, si niciun raspuns, stramtorare, si niciun ajutor, vinovatie, si nicio eliberare, lacrimi, si nicio mangaiere, pacat, si nicio iertare. Unde era pastorul cel bun, de care avea nevoie acest popor? La ce bun acesti invatatori ai Legii, care tarau poporul cu sila in sinagogi, la ce bun zelosii pentru Lege, care ii condamnau aspru pe pacatosi, fara a-i ajuta? La ce bun cei mai dreptcredinciosi propovaduitori si comentatori ai Cuvantului lui Dumnezeu, daca nu erau plini de toata mila si mahnirea pentru poporul chinuit si obiduit? La ce bun carturarii, implinitorii piosi ai Legii, si predicatorii, daca lipseau pastorii comunitatii? “

(Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei, Editura Peregrinul, Cluj-Napoca, pag.182-183)