Un nou razboi in Libia martie 19, 2011
Posted by laurentiu balcan in Diverse....12 comments
Cu cateva ore in urma, avioane ale armatei franceze au intrat in spatiul aerian al Libiei, urmand sa bombardeze tinte ale fortelor loiale dictatorului Muammar Gadaffi.
In contextul in care Japonia se lupta din greu pentru a evita un dezastru nuclear si pentru a-si reconstrui tara, acest nou razboi in Libia vine ca o tornada peste fata brazdata de durere a omenirii. Omenirea a innebuit! Si, dupa cate se pare, nu are de gand sa se trateze prea degraba. Lumea se afla intr-o criza fara precedent si, raportandu-ne la noi insine, problema cu adevarat ingrijoratoare e ca cei mai multi dintre noi vom urmari acest spectacol demonic la televizor – cum am facut-o de atatea ori pana acum! – si vom uita sa plangem cu cei ce plang si sa suferim cu cei ce sufera.
Saptamana aceasta noi ne-am rugat la biserica pentru Japonia. Ne-am rugat si atat. Ca de obicei, dupa formule evlavioase, “Doamne ai mila de japonezi!”, dar nu am simtit durerea lor si nu am plans pentru ei. Aceasta nepasare fata de durerea lumii nu este o caracteristica a ucenicilor lui Isus. Oare unde sunt oamenii care sa se lupte in rugaciune, cum se lupta odata, pentru ai lui, un sfant pe nume Epafrodit?
Durerea lumii nu poate fi alinata decat de ucenicii lui Hristos, pentru ca doar ei au solutia durerii: Isus Hristos. Iar cand ucenicii uita ca ei sunt sarea pamantului si lumina lumii si cand durerea atinge cote dementiale, dezastrul este inimaginabil.
Suntem la un pas de un dezastru mondial, iar noi (ma rog, cei mai multi dintre noi) stam in fata televizoarelor, urmarind cu patima evolutia evenimentelor, in loc sa umplem Bisericile – indiferent de culoarea si orientarea lor doctrinara - si sa mijlocim pentru semenii nostri scaldati in durere. Ii felicit pe cei peste 1.000 de constanteni care s-au rugat zilele trecute la malul marii pentru Japonia. Astfel de actiuni arata ca ne pasa. Lui Hristos, cu siguranta ii pasa!
Unde sunt pastorii? martie 19, 2011
Posted by laurentiu balcan in Recomandari.add a comment
“Vederea multimii, care probabil a stranit in ucenici sila, manie sau dispret, a umplut inima lui Isus de mila si de adanca mahnire. Niciun repros, nicio acuza. Poporul iubit al lui Dumnezeu zacea chinuit la pamant, iar vinovati erau cei care ar fi trebuit sa-L slujeasca pe Dumnezeu in mijlocul lor. Nu romanii il adusesera in starea aceasta, ci intrebuintarea gresita a Cuvantului lui Dumnezeu de catre cei chemati in slujba Cuvantului. Pastorii nu mai erau de gasit! O turma care nu mai fusese dusa la ape racoroase, a carei sete nu fusese potolita, oi pe care niciun pastor nu le mai apara de lupi, oi hartuite si ranite, amenintate si inspaimantate, sub jugul nemilos al pastorilor, aflate la pamant – iata cum a gasit Isus poporul lui Dumnezeu. Intrebari, si niciun raspuns, stramtorare, si niciun ajutor, vinovatie, si nicio eliberare, lacrimi, si nicio mangaiere, pacat, si nicio iertare. Unde era pastorul cel bun, de care avea nevoie acest popor? La ce bun acesti invatatori ai Legii, care tarau poporul cu sila in sinagogi, la ce bun zelosii pentru Lege, care ii condamnau aspru pe pacatosi, fara a-i ajuta? La ce bun cei mai dreptcredinciosi propovaduitori si comentatori ai Cuvantului lui Dumnezeu, daca nu erau plini de toata mila si mahnirea pentru poporul chinuit si obiduit? La ce bun carturarii, implinitorii piosi ai Legii, si predicatorii, daca lipseau pastorii comunitatii? “
(Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei, Editura Peregrinul, Cluj-Napoca, pag.182-183)
