Cum se minte in comunism? ianuarie 30, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Recomandari, Reforma crestina, Sa bata clopotul....6 comments
Citez dintr-o carte excelenta a domnului Gabriel Liiceanu…
” As distinge mai intai trei situatii:
a) Au existat oameni care au crezut ca ideile comuniste sunt adevarate si bune, deci ca ele reprezinta solutii adecvate la problema societatii umane. Ei erau in eroare. Nu minteau. Iar cand s-au convins ca gresisera, au spus-o in gura mare, au analizat eroarea, au incercat sa previna eroarea, au incercat sa-i previna pe altii asupra ei si i-au ajutat pe altii s-o evite. Koestler, Orwell, Revel, Besancon sunt numele care imi vin in minte in prima instanta.
b) A existat o a doua categorie, a celor angajati in eroare pana la capat, pana intr-acolo incat au acceptat sa devina victimile ei, continuand sa creada in “adevarul comunist” chiar si atunci cand erau ucisi de confratii lor de partid in numele acestui “adevar’. (Rubasov, din romanul lui Koestler, Intuneric la amiaza , e cazul tipic aici.)
c) Nici prima categorie (a trezitilor), nici a doua (a hipnotizatilor) nu dau regula in cazul comunismului. Regula o da cea de-a treia categorie, a celor care cunosteau adevarul, care, deci, spre deosebire de primii, nu erau in eroare, ci care spuneau falsul fiind perfecat edificati in privinta lui. Cei care, pe scurt, minteau. Cu acestia s-a facut comunismul la scara planetara.
[....]
… fiind sfruntata, de la obraz, gogonata, fiind generalizata si colectiva, minciuna este totodata atotcuprinzatoare: toata lumea minte si minte in toate directiile. Se minte ” cat vezi cu ochii”, de la indicatorii economici si pana la sentimentele care ii anima pe oameni, de la ziare, radiouri si televiziuni si pana la felul in care se face literatura, se picteaza sau se compune”
(Gabriel Liiceanu, Despre Minciuna, Editura Humanitas, 2007, pag. 62-66)
Bun, asa se mintea in comunism, dar de ce – dupa 20 de ani! – inca se minte la fel, daca nu cumva mai sfruntat? Oare ce fel de mincinosi au fost colaboratorii care s-au strecurat printre noi fara jena, fara scrupule, ca niste cameleoni si au ajuns in pozitii de conducere din care nu fac altceva decat sa ne otraveasca? Nu cred ca un pocait securist – indiferent de modul in care a colaborat, sau de volumul muncii lui colaborationiste – era in eroare, el stia foarte bine cum stau lucrurile cu “fiara comunista“, dar a ales, totusi, sa se alieze cu ea si chiar sa fie platit de catre ea. Ei si-au vandut fratii, surorile, prietenii, chiar nevestele si astfel au lovit marsav in Trupul lui Hristos, in Biserica. Oare ce fel de mincinos a fost vicele X, secretarul Y sau pastorul Z, de nu au putut fi identificati si sfatuiti sa se pocaiasca la timp?
Este timpul – cum spune Pavel in Efeseni – sa ne lasam de minciuna si fiecare din noi sa spuna aproapelui sau Adevarul. Doamne ajuta!
