Cum se minte in comunism? ianuarie 30, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Recomandari, Reforma crestina, Sa bata clopotul....6 comments
Citez dintr-o carte excelenta a domnului Gabriel Liiceanu…
” As distinge mai intai trei situatii:
a) Au existat oameni care au crezut ca ideile comuniste sunt adevarate si bune, deci ca ele reprezinta solutii adecvate la problema societatii umane. Ei erau in eroare. Nu minteau. Iar cand s-au convins ca gresisera, au spus-o in gura mare, au analizat eroarea, au incercat sa previna eroarea, au incercat sa-i previna pe altii asupra ei si i-au ajutat pe altii s-o evite. Koestler, Orwell, Revel, Besancon sunt numele care imi vin in minte in prima instanta.
b) A existat o a doua categorie, a celor angajati in eroare pana la capat, pana intr-acolo incat au acceptat sa devina victimile ei, continuand sa creada in “adevarul comunist” chiar si atunci cand erau ucisi de confratii lor de partid in numele acestui “adevar’. (Rubasov, din romanul lui Koestler, Intuneric la amiaza , e cazul tipic aici.)
c) Nici prima categorie (a trezitilor), nici a doua (a hipnotizatilor) nu dau regula in cazul comunismului. Regula o da cea de-a treia categorie, a celor care cunosteau adevarul, care, deci, spre deosebire de primii, nu erau in eroare, ci care spuneau falsul fiind perfecat edificati in privinta lui. Cei care, pe scurt, minteau. Cu acestia s-a facut comunismul la scara planetara.
[....]
… fiind sfruntata, de la obraz, gogonata, fiind generalizata si colectiva, minciuna este totodata atotcuprinzatoare: toata lumea minte si minte in toate directiile. Se minte ” cat vezi cu ochii”, de la indicatorii economici si pana la sentimentele care ii anima pe oameni, de la ziare, radiouri si televiziuni si pana la felul in care se face literatura, se picteaza sau se compune”
(Gabriel Liiceanu, Despre Minciuna, Editura Humanitas, 2007, pag. 62-66)
Bun, asa se mintea in comunism, dar de ce – dupa 20 de ani! – inca se minte la fel, daca nu cumva mai sfruntat? Oare ce fel de mincinosi au fost colaboratorii care s-au strecurat printre noi fara jena, fara scrupule, ca niste cameleoni si au ajuns in pozitii de conducere din care nu fac altceva decat sa ne otraveasca? Nu cred ca un pocait securist – indiferent de modul in care a colaborat, sau de volumul muncii lui colaborationiste – era in eroare, el stia foarte bine cum stau lucrurile cu “fiara comunista“, dar a ales, totusi, sa se alieze cu ea si chiar sa fie platit de catre ea. Ei si-au vandut fratii, surorile, prietenii, chiar nevestele si astfel au lovit marsav in Trupul lui Hristos, in Biserica. Oare ce fel de mincinos a fost vicele X, secretarul Y sau pastorul Z, de nu au putut fi identificati si sfatuiti sa se pocaiasca la timp?
Este timpul – cum spune Pavel in Efeseni – sa ne lasam de minciuna si fiecare din noi sa spuna aproapelui sau Adevarul. Doamne ajuta!
Cearta filozofului ianuarie 26, 2011
Posted by laurentiu balcan in Meditatii.3 comments
Se spune despre Euclid – marele matematician grec din antichitate – ca a avut odata o neintelegere cu un prieten. Acesta l-a amenintat spunand:
- Sa mor daca nu ma voi razbuna pe tine!
Filozoful i-a raspuns calm:
- Sa mor daca nu voi face pace cu tine!
Aceste cuvinte au terminat cearta.
De ce a mai candidat? ianuarie 22, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Reforma crestina.24 comments
O intrebare pe care nu pot sa nu mi-o pun este aceasta: “De ce a mai candidat Nelu Gurau ,daca stia ca trecutul lui este murdar?”
Bun, haideti sa discutam aspecte sensibile ale problemei in cauza. Exista o chestiune pe care nu o putem neglija: faptul ca cineva a colaborat cu Securitatea in trecut, cand era tanar si fara experienta si a semnat un angajament supus unor presiuni, poate fi inteles. Nu se justifica tradarea lor in felul acesta, nu!, nu!, dar pot intelege etapele vietii si lipsa de maturitate a cuiva in slujire. Eu nu sunt asa de dur cu cei care au fost racolati imediat dupa ce si-au terminat studiile si au fost convinsi sa semneze un angajament de colaborare. La 22 de ani un tanar este inca copil. Pot sa inteleg lipsa lor de verticalitate. Pocainta sincera ii exonereaza de orice vina si Biserica ii poate ierta si reabilita.
Ceea ce nu pot sa inteleg este zelul cu care unii pozeaza in sfinti, cand stiu ca sunt cu musca pe caciula. Frate, ti-ai ascuns trecutul, bun, i-ai huiduit pe cei ce doresc o rascumparare a memoriei, ai manipulat masa de alegatori si ei te-au votat, dar de ce ai mai candidat? Si cocosul matusii mele ar fi refuzat sa candideze daca stia ca are angajament de colaborare cu fosta Securitate. Situatia aceasta ridica o problema extrem de interesanta: comunismul a distrus orice sensibilitate fata de Adevar, prin asasinarea constiintei si a invaluit in intuneric nu numai spiritul, dar si mintea celor care l-au imbratisat.
Fostii comunisti nu si-au imaginat si nici macar acum, in ceasul al doisprezecelea, nu isi imagineaza ca demascarea lor este posibila si ca profetia Domnului Isus se implineste: ceea ce ati facut la intuneric se va striga de pe acoperisul caselor!
Ligiu Beltic, fost secretar al Filialei Suceava, a fost deconspirat si suspendat din functie, desi continua sa activeze ca pastor. Cand i s-a sugerat sa nu mai candideze, caci sunt informatii ca ar fi colaborat, a negat vehement lucrul acesta, a dat o declaratie in fata presedintelui Pavel R. Tipei prin care a negat colaborarea, a candidat si a fost reales in functie. Cand dosarul sau – extrem de stufos! – a fost prezentat conducerii Cultului, singura masura pe care acestia au luat-o (deocamdata!) a fost suspendare sa din functie. Dar de ce a mai candidat cand stia cum ii este trecutul? Pentru ca fostii comunisti nu isi pot imagina ca adevarul va iesi la iveala. Au fost intoxicati informativ si mintea lor atrofiata refuza sa creada ca intr-o zi vor trebui sa stea fata in fata cu trecutul corupt. Comunismul se face vinovat de asasinarea constiintei umane!
Inca nu pot sa-mi explic la ce s-o fi gandit Nelu Gurau cand a candidat, daca stia ca trecutul ii este compromis. Oare chiar asa de mare sa fie orbirea pe care a produs-o comunismul? Probabil ca da, din moment ce Cristian Paturca, in Imnul golanilor ” spunea:
“Mai bine haimana, decat tradator
Mai bine huligan, decat dictator
Mai bine golan, decat activist
Mai bine mort, decat comunist!”
Vicepresedintele ne-a mintit! ianuarie 21, 2011
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Sa bata clopotul....33 comments
Stirea ca Ioan (Nelu) Gurau, vicepresedintele Cultului Penticostal din Romania are angajament de colaborare cu Securitatea cade ca un trasnet peste conservatorii penticostali, care vedeau in pastorul brasovean un penticostal veritabil, cu traditii, cu vederi inguste – asa cum ii place Domnului! – si un potential continuator al adevaratei pocainte.
Iata ca s-au inselat!
Desi aflasem despre angajamentul domnului Gurau, promisesem discretie si nu am vrut sa scriu despre asta, chiar daca era un subiect “bomba” pe care, de obicei, bloggerii nu il rateaza. Din moment ce stirea este deja publica, gratie pastorului Petrica Lascau si in topul wordpress, cred ca trebuie sa discutam.
Dar oare se merita sa discutam un asemenea caz?
Pe cine influenteaza discutiile noastre?
Pe cine intereseza parerea zecilor de pastori oripilati de faptul ca sunt mintiti in fata si nimeni nu face nimic?
Pe cine intereseaza etica pastorului penticostal, care se declara un propovaduitor al Adevarului si un purtator al luminii ceresti, dar care, in realitate, este un lup in blana de oaie?
Pe cine intereseaza ca duhul lui Anania si Safira a intrat in unii dintre liderii importanti ai Cultului, care mint cu nerusinare si sfideaza pana si legile bunului simt? Pe cine intereseaza ca Nelu Gurau are dosar de colaborare cu Securitatea?
Daca te intereseaza pe tine, probabil ca esti dintre cei care nu pot schimba nimic si care, ca si mine vor spune ce gandesc, dar fara nici un efect imediat. Fara nici un efect acum, caci, pe termen lung, mana Domnul ii va ajunge pe toti!
In ce a constat colaborarea domnului Nelu Gurau se va vedea. Nu stim deocamdata daca a dat note informative, daca a primit bani sau daca a fost o sursa folosita in mai multe “dosare”. Sa-i acordam, deocamdata, “prezumtia de nevinovatie“. Sa presupunem – desi trebuie sa ne straduim serios ca sa credem asa ceva, dar sa presupunem – ca nu a dat note informative. De ce a mintit Nelu Gurau, la Timisoara, ca nu a avut nicio legatura cu Securitatea?
Faptul ca actualul vicepresedinte a mintit peste 600 de pastori penticostali, sfidand astfel reprezentantii catorva sute de mii de credinciosi din Romania si Diaspora, mi se pare mai grav decat un dosar informativ propriu-zis. Dosarul face parte din trecutul lui, minciuna face parte din prezent. Trecutul este ingropat in arhive si in memoria celor care s-au dus si poate fi explicat si justificat in “n” feluri, dar prezentul nu poate fi justificat. Ce a fost, a fost – noi nu intelegem presiunile la care au fost supusi slujitorii in perioada comunista – dar ce este ne afecteaza iremediabil.
Vicepresedintele ne-a mintit!
Ei, si? El isi va pastra functiile, o sa ne minta in continuare si o sa ne urecheasca pe noi cei care stricam lucrarea Domnului prin iesiri publice ireverentioase si pagubitoare.
Probabil cazul va fi rezolvat “in ograda noastra”, se va da un comunicat sec, neaparat pe fundal roz si vom fi indemnati la post si rugaciune pentru lucrarea Domnului. Asa cum ne-am obisnuit, imaginea – pe care tot mai greu reusim s-o falsificam – e mai importanta decat Adevarul.
Alo! Intereseaza asta pe cineva?
Pacientul sangereaza ianuarie 18, 2011
Posted by laurentiu balcan in Recomandari.10 comments
“Cu ani in urma, in biserici erau la moda predicile despre imbracamintea modesta, ca semn exterior al sfintirii. Ii invatam cu grija pe tinerii nostri ce aveau si ce nu aveau voie sa poarte, insa nu ne-am ocupat niciodata de dorintele din spatele acestor actiuni. Ne-am limitat discursul la infatisarea exterioara. Cata vreme “pacientul” sedea in pat, zambea si avea o marturie pozitiva eram satisfacuti. In realitate, nu ne interesa ca, sub cearsafuri, pacientul sangera si se stingea sub ochii nostri.”
(T.D.Jakes, Barbatia din perspectiva Bibliei, pag 160)
Ce tratament aplici, domnu’ doctor? ianuarie 17, 2011
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina.3 comments
Cineva spunea ca “viziunea este arta de a vedea lucrurile invizibile.” Bisericile noastre au nevoie de vizionari si de strategii de implementare a viziunilor.
Intotdeauna un vizionar pleaca de la nevoile existente. El nu actioneaza dupa idei SF si nu viseaza cu ochii deschisi la ceva ce nu-si gaseste rezonanta in practica. Multi dintre slujitori au incercat sa imite viziunile altora, sa le preia scopurile, sa le copieze strategiile si au esuat. Nu putem imita o viziune, cand ne confruntam cu nevoi diferite. Scopul nostru, ca slujitori, e sa implinim nevoile oamenilor, pentru ca asa l-am vazut pe Domnul Isus facand.
Nu cred ca putem vorbi de viziune eficienta pana nu cunoastem nevoile cu care ne confruntam. Care sunt nevoile oamenilor nostri? Care sunt problemele cu care se confrunta? Este drept ca, uneori, avem discursuri de tip politic si insiram acolo vrute si nevrute, pentru a impresiona multimea care ne asculta. Am facut, am realizat, am reusit sa facem cutare si cutare lucru, iar pe viitor vom face si mai mult. Da, si? Am avut multe activitati, dar cate nevoi am implinit? Daca proiectele noastre nu implinesc nevoilor celor pe care-i slujim, am visat degeaba si ne-am straduit in zadar. Ne-am facut norma, este drept, avem ce raporta, dar eficienta practica este minima.
De exemplu, daca vrem sa dezvoltam o strategie pentru lucrarea cu tinerii dintr-o Comunitate Regionala, prima intrebare pe care trebuie sa ne-o punem este aceasta: “care sunt cele mai mari nevoi ale tinerilor din comunitatea noastra?” Apoi, trebuie sa ma intreb: “care sunt problemele reale cu care se confrunta ei in viata de zi cu zi?” Pentru ca mai apoi sa ma intreb “ce strategii dezvolt pentru a implini aceste nevoi?” De multe ori oferim solutii fara a cunoaste problemele. Viziunile nostre nu au nici o treaba cu realitatea si de aceea nu sunt eficiente.
Slujirea noastra trebuie focalizata pe nevoi reale. Strategiile noastre trebuie sa ofere solutii pentru probleme reale. S-ar putea ca identificarea problemelor sa fie dureroasa, nu ma indoiesc de lucrul acesta. S-ar putea sa constatam ca tinerii nostri sunt bantuiti de un duh de curvie si de iubire de bani si ca acesta este, de fapt, un strigat disperat dupa iubire si acceptare. S-ar putea sa constatam ca multi se simt singuri si nefericiti si ca pornografia le ofera sentimentul de implinire. S-ar putea sa constatam ca lipsa parintilor – pentru ca ei sunt la capsuni si rosii in Spania, sau mai stiu eu pe unde - le afecteaza sufletul mai mult decat ne imaginam si ca, in realitate, avem in biserici tineri cu traume emotionale serioase, pe care nimeni nu le trateaza. S-ar putea sa constatam ca tinerii nostri nu sunt asa de sfinti cum ne imaginam. Dar este singura solutie pentru a implini nevoile lor.
Un medic, cand ofera un tratament, trebuie sa cunoasca foarte bine starea de sanatate a pacientului, altfel s-ar putea ca tratamentul sa-i provoace reactii adverse. Multi tineri au plecat din bisericile noastre pentru ca nu le-am administrat tratamentul corect. Noi ne-am facut ca nu sunt bolnavi (tinerii nostri sa se uite la pornografie, fii serios frate, cum sa faca asemenea miselii?) si le-am prescris aspirina tamponata, cand, de fapt, ei aveau cancer in metastaza.
Viziunea este arta de a vedea lucrurile invizibile!
Cine-i sefu’ in Iad? ianuarie 13, 2011
Posted by laurentiu balcan in Sa bata clopotul..., Supranatural.21 comments
Prin ’95, cred, am citit o carticica despre viziunile pe care le-a avut cineva despre iad si rai. Persoana respectiva sustinea ca a fost rapita si dusa atat in iad cat si in rai ,pentru a aduce un mesaj care sa-i intoarca pe oameni la pocainta. Mesajul era in neconcordanta severa cu multe doctrine biblice, dar avea un efect puternic asupra celor ce-l citeau. Te ingrozeau descrierile iadului – sau, ma rog, al presupusului iad – si tin minte ca se iscase o intreaga controversa la noi in biserica cu privire la aceasta carte. Unii ziceau ca mesajul e adevarat si ca trebuie sa ne pocaim “la sange”, altii spuneau ca mesajul e contrafacut, fals si ca nu trebuie sa acceptam astfel de “vedenii” sau rapiri sufletesti.
Asta vara, niste frati proroci mi-au readus in atentie mesajul cartii, cand au afirmat ca Domnul i-a descoperit nu stiu carui frate lucruri asemanatoare cu cele pe care le citisem prin ’95. Un lucru interesant era relatat despre un conducator de biserica ce era chinuit de catre demoni in iad. La intrebarea: “De ce, Doamne, doar e conducator de biserica?”, raspunsul a fost socant: “pentru ca nu a facut spalarea picioarelor”. Deci individul a ajuns in iad pentru ca nu facuse spalarea picioarelor in biserica, deoarece, presupun, acasa se spala pe picioare.
De unde ideea aceasta ca iadul e un loc in care demonii ii chinuie pe oameni?
Vedeniile – sau ce-o fi ele – care il descriu pe satan ca seful iadului si pe demonii lui ca “fochisti” la cazanele cu smoala, sunt niste aberatii pe care un crestin ce studiaza Biblia, cat de cat, nu le poate accepta. Nu stiu cum se face ca cei care vorbesc in Numele Domnului si vin cu astfel de descoperiri spun mai degraba povesti inventate de Dante si de traditia populara si nu adevaruri biblice. Ei nu cunosc Biblia! Si acesta este un argument suficient ca sa respingem orice pretinsa descoperire de acest gen.
Deci, cine e sefu’ in iad?
La ora actuala, iadul, ca loc vesnic de pedeapsa a razvratitilor nu exista sau, daca exista nu are locuitori. El exista ca stare, dar nu ca loc. Starea intermediara – stare dintre moartea fizica si judecata finala – are caracteristicile locului vesnic unde vom fi (un loc de chin sau de fericire), dar starea intermediara nu este totuna cu iadul. Iadul, ca loc, va fi inaugurat cand fiara si prorocul mincinos vor fi aruncati in el, ca sa fie chinuiti (Apocalipsa 19:20), apoi, nu dupa mult timp, diavolul va fi aruncat in iazul de foc si pucioasa (Apocalipsa 19: 10) si va fi urmat de toti cei ce, dupa judecata finala, nu vor fi gasiti in cartea vietii (Apocalipsa 20: 15). Ideea ca acum cineva este aruncat in iad, pentru ca nu a facut spalarea piciorelor, este o gogomanie grosolana.
Nicaieri in Biblie nu ni se spune ca demonii sunt un fel de “sefi” in iad, sau ca Lucifer ar fi seful iadului. Nu demonii ii vor chinui pe oameni, caci ei, la randul lor vor fi chinuiti … “vor fi munciti zi si noapte in vecii vecilor.” (Apocalipsa 20:10) Iadul nu va avea sef!
Si inca ceva.
Diavolul si ingerii lui nu locuiesc in iad. Ce sa faca diavolul in iad? Sa-i chinuie pe cei morti? Fiti seriosi! El nu are treaba cu mortii, el are treaba cu cei vii. El nu pe morti vrea sa-i chinuie – la ce i-ar folosi? – el pe cei vii vrea sa-i traga in cursa si sa-i departeze de Dumnezeu. Biblia ne spune ca Diavolul si fortele lui locuiesc “in locurile ceresti” (Efeseni 6:12) si duc o lupta indarjita impotriva celor vii, nu impotriva celor morti.
Fiti foarte atenti la cei care pretind ca au fost in iad sau in rai! Eu cunosc un om care a fost in rai, dar nu ne-a putut spune cum e acolo, pentru ca “…a auzit cuvinte, care nu se pot spune, si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca.” (2Corinteni 12:4).
Nu dati crezare oricarei descoperiri, chiar daca pare spirituala si va cheama la pocainta. Pocainta de frica unei inventii nu este pocainta. Pocainta se bazeaza intotdeauna pe Adevar!
“… sa nu lasam pe Satana sa aiba un castig de la noi;” (2Corinteni 2:11)
Nu este treaba voastra! ianuarie 6, 2011
Posted by laurentiu balcan in Sa bata clopotul..., Scriptura.9 comments
Un cliseu care se repeta la inceputul fiecarui an, an de an, este acesta: “suntem mai aproape cu un an de venirea Domnului.”
Stie cineva cu certitudine cat de aproape suntem de venirea Domnului? Cu siguranta ca nu. Semnele ne spun ca este aproape, dar aceleasi semne le-au spus si celor din 1500 ca Domnul este aproape. Bineinteles ca Domnul este aproape, dar asta nu inseamna ca noua ne este descoperit cat de aproape este ziua revenirii Lui.
Ce ma intriga pe mine este ca subiectul acesta devine un subiect preferat al prorocilor. O sora de la noi ne-a spus ca Domnul i-a descoperit cand va veni, dar ca nu ne spune pentru noi nu o credem. Si bineinteles ca nu o credem. Asta vara am fost vizitati de un grup de frati “lucratori” din zona Timisoarei. Inainte de incheierea predicii unuia dintre frati, acesta ne spunea cu o voce grava :”Domnul mi-a descoperit ca mai sunt trei minute pe ceasul lui Dumnezeu. Daca o zi e ca o mie de ani, faceti si dumneavoastra un calcul”. Nu cred ca el chiar se astepta ca cineva sa calculeze cat inseamna trei minute, daca o zi este ca o mie de ani, dar eu am calculat si, dupa calculele mele si previziunile fratelui, Isus ar trebui sa vina pe la jumatatea lui 2014.
Noi nu avem voie sa credem orice. Chiar daca subiectul revenirii Domnului este in ton cu subiectele senzationale care bantuie mass-media, noi nu avem voie sa ne luam dupa chipul lumii. Timpul venirii Domnului nu ne este descoperit noua, oamenilor. Ucenicii erau oameni ca noi, avizi dupa senzational. Ei nu era interesati de chestiunile esentiale ale Imparatiei, ci doreau sa stie cand va aseza Isus din nou Imparatia lui Israel. Iata ce le raspunde Domnul : “Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele; pe acestea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa.” (Fapte 1:6-7)
Nu este treaba voastra!
Toti cei ce afirma ca Domnul le-a descoperit cand va veni Isus se baga in treaba altuia, vor sa puna mana pe ceea ce stapaneste Tatal Dumnezeu. Ei nu sunt insuflati de Duhul Sfant, ci de duhul firii pamantesti. Firea vrea sa stie timpul revenirii Domnului, duhul se pregateste pentru acest eveniment cosmic.
“Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului?” (2Petru 3:11-12)
… sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina si in pace.
