Cum poate sa vina Duhul Sfant peste tine, daca El este deja in tine? decembrie 18, 2010
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Sa bata clopotul....19 comments
” O alta maladie a teologiei harismatice- si aceasta foarte molipsitoare- consta în credinta ca Dummnezeu vorbeste si astazi prin proroci, adica ofera revelatie noua. Nu este greu sa demonstram ca o astfel de pretentie este total lipsita de fundament scriptural. Iosif Ton a ajuns si el bântuit de naluca revelatiilor noi, extrem de ispititoare.” Daniel Chiu
Domnul Daniel Chiu se afla intr-o confuzie evidenta cand vine vorba de lucrarea profetica, chiar daca dumnealui ii considera pe harismatici “iliterati in ale Scripturii“. Afirmatiile pe care le face, care lovesc direct in miscarea penticostala si carismatica, sunt in mod intentionat lansate pentru a denatura perceptia cititorilor cu privire la manifestarile profetice. Ma indoiesc ca domnul Daniel Chiu nu ar sti ca prorocia, in perceptie penticostala cel putin – si am aici in vedere marturisirea de credinta penticostala, nu practicile abuzive ale unor falsi proroci – nu aduce revelatie noua, cum sugereaza dumnealui, ci este o vorbire supranaturala pentru “zidire, sfatuire si mangaiere”. Faptul ca Dumnezeu vorbeste si astazi prin proroci nu inseamna ca prorocii aduc o revelatie noua.
Teza pe care vrea s-o sustina domnul Daniel Chiu este aceasta: Iosif Ton este insuflat de duhuri straine! (“Nu e greu să ghicim ce duh i-a inculcat lui Iosif Ţon ideea că tot ce scrie este dictat de Dumnezeu!”) Pentru a-si sustine teza, aprigul baptist dezinformeaza cititorii de pe platforma Patratosului si le inoculeaza ideea ca “profetiile aduc revelatii noi”, deci trebuie respinse, din moment ce Dumnezeu si-a incheiat revelatia. Bineinteles ca nu este greu de demonstrat ca “revelatiile noi” nu au fundament scriptural, dar as fi foarte curios sa vad cum este usor de demonstrat ca Dumnezeu nu mai vorbeste astazi prin proroci.
Una dintre confuziile pe care le fac cei care judeca lucrarea Duhului Sfant din perspectiva cesationista este aceasta: “cum poate Duhul Sfant sa vina peste tine daca El este deja in tine?” UBR il acuzau pe Iosif Ton si pe strajeri de “practica condiționării prezenței Duhului Sfânt de vorbirea în limbi“. Nu stiu cat de mult erau vizati strajerii de aceasta acuzatie, dar in mod evident acuzatia este una care ii vizeaza pe penticostali. Nu pot nega ca acesta “practica” este una dintre cele mai mari greseli pe care le-au facut penticostalii in trecut, dar realitatea este ca, cel putin in ultima perioada, penticostalii si-au clarificat intelegerea asupra acestei “practici” si nu prea mai intalnesti invatatori penticostali respectabili care sa spuna ca daca nu vorbesti in alte limbi nu ai Duhul Sfant. Asadar, reactualizarea unei acuzatii vechi, care nu-si mai gaseste fundamentul in practica penticostala actuala este o dovada clara de rea-vointa si de discreditare intentionata a miscarii penticostale.
Cum poate sa vina Duhul Sfant peste tine daca El este deja in tine? Foarte simplu, exact asa cum a venit si peste Domnul Isus. Domnul Isus a fost conceput prin Duhul Sfant si avem toate motivele sa credem ca a fost plin de Duhul Sfant inca din pantecele mamei Lui. Noi nu credem ce Trinitatea “s-a rupt” prin intrupare, ci credem ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant au continuat sa fie una. Duhul Sfant era in Isus inca din momentul conceperii si a ramas in El permanent, fara sa-L paraseasca vreo clipa. La botezul Domnului in apa se intampla ceva miraculos. In timp ce se ruga “…s-a deschis cerul si Duhul Sfant S-a pogorat peste El in chip de porumbel.” (Luca 3: 21-22). Este absurd sa afirmi ca Duhul Sfant s-a coborat in Isus abia la botezul in apa. Atunci, cum de a venit peste El, daca era deja in El?
Este important sa retinem ca atunci cand Luca vorbeste despre experienta botezului cu Duhul Sfant, el ne spune ca Duhul s-a coborat “peste ei” (Fapte 1:8; Fapte 8: 16; Fapte 10: 44; Fapte 11: 15; Fapte 19: 6), sugerand o experienta asemanatoare celei de la botezul Domnului Isus in apa. Deci se prea poate sa ai Duhul Sfant in tine si el sa vina si peste tine atunci cand experimentezi botezul cu Duhul Sfant.
Noi, ca penticostali, nu credem ca botezul cu Duhul Sfant este momentul cand omul primeste Duhul Sfant, ci este momentul cand omul experimenteaza pentru prima data umplerea cu Duhul Sfant, “umplerea initiala”. Pavel le scrie celor din Efes si ii indeamna sa fie “plini de Duhul Sfant”, ceea ce sugereaza ca pot exista credinciosi care nu sunt plini de Duhul Sfant. Indemnul lui nu ar avea sens daca “plinatatea” nu ar fi o necesitate zilnica. Pretentia celor care afirma ca “plinatatea” trebuie acceptata prin credinta, chiar daca nu simti nimic, mi se pare aberanta. Plinatatea este o experienta, botezul cu Duhul Sfant trebuie experimentat!
