penticostalul … un blog anti-somnolenta.

Si acum, ce urmeaza? decembrie 9, 2010

Problema valorilor spirituale autentice este o chestiune care priveste intreaga societate romaneasca, nu numai Biserica. Ne este greu sa gasim valori autentice in Romania. Din moment ce Stefan cel Mare a fost declarat “cel mai mare roman”, iar indivizi ca Banel Nicolita sunt in top 100 cei mai mari romani, va dati seama ce valori morale are poporul nostru. Dar nu despre asta vreau sa scriu. Cum ne asternem, asa dormim si ce alegem aceea avem.

Bisericile penticostale din Romania sunt intr-o criza de valori extrem de accentuata. Bineinteles ca nu trebuie sa-L judecam pe Hristos din pricina celor ce-l batjocoresc, dar generatiile care vin au nevoie urgenta de exemple autentice de spiritualitate. Nu putem sacrifica generatiile viitoare pentru ca noi nu ne gandim decat la noi insine si la confortul personal. Ezechia, desi a fost un imparat bun, nu s-a gandit la generatiile urmatoare. In egoimul lui a fost multumit ca va avea liniste si pace, dupa el … potopul. O gandire egoista, focalizata doar pe linistea si pacea personala, fara strategii de castigare a generatiilor urmatoare este o gandire diabolica. Nu asa a gandit Cristos. Nu asa au gandit ucenicii. Ei s-au uitat in viitor, la generatiile care aveau sa vina si le-au influentat intr-un mod radical.

Dupa ultimele alegeri de la Bistrita, multi s-au intrebat “si acum, ce urmeaza?” Eu am afirmat in repetate randuri ca lupta cu sistemul religios este inutila, dar ca asta nu inseamna ca trebuie lasat sa faca ce vrea.  Sistemul trebuie confruntat public si, cel putin de rusinea publica, sa se abtina de la a mai cloci aberatii de doi bani. Sunt foarte curios cum vor aborda cei din Consiliul Bisericesc situatia penibila din timpul Congresului Electiv, dar nu-mi pun mari sperante  in deciziile lor. Oricum, daca ne asteptam ca cei din Consiliul Bisericesc sa initieze vreo reforma semnificativa, comitem o mare greseala. Sistemul nu se poate reforma pe sine insusi, pentru ca nu se poate autoincrimina. O imparatie nu se poate dezbina singura pentru ca, mai apoi, sa se poata recladi singura. In ecuatia aceasta intervin cel putin doua forte exterioare sistemului: 1)Dumnezeu si 2) bisericile locale.

Mai multi pastori penticostali – printre care si eu, dar mai moderat in ultima vreme – au incercat sa incrimineze sistemul si sa determine o schimbare de sus in jos. Initiativa aceasta nu a reusit. Sistemul a fost mai puternic decat ne-am inchipuit si dorinta de schimbare mai mica decat am anticipat. Multi pastori penticostali traiesc inca din amintiri si nu se gandesc la generatiile urmatoare. Problema insa nu consta doar in lipsa dorintei de schimbare, ci mai ales in lipsa unor alternative demne de luat in considerare. Oamenii nu au valori la care sa se raporteze. Pastorii nu au mentori care sa le arate drumul. Nu avem vizonari, ca fiii lui Isahar, care sa inteleaga vremurile si sa aduca solutii pentru zilele acestea. Bun, vrem schimbare, dar  ce punem in schimb?

Nevoia de valori la care sa se raporteze credinciosii nostri este imperativa. Ne-am luptat cu pumnul in vant. Nu am reusit nimic semnificativ. Este timpul sa revenim cu picioarele pe  pamant. Biserica are nevoie de slujitori autentici, de modele morale, de valori veritabile. Biserica are nevoie de pastori care sa se gandeasca la generatiile viitoare si sa traiasca in asa fel incat oamenii sa-i urmeze. Cand oamenii te urmeaza, nu trebuie sa-ti propui sa faci revolutii, ele vor veni de la sine. Cand vom avea biserici locale puternice vom avea si alternative serioase. Schimbati bisericile locale si veti schimba sistemul! Se prea poate ca afirmatia aceasta sa fie hazardata, nu o pot proba, este doar o idee pe care o am, dar sunt convins ca singura solutie pe care o avem este sa devenim modele vrednice de urmat. A influenta generatiile care acum se ridica in bisericile penticostale este un deziderat. Ei vor cauta valori la care sa se raporteze, mentori pe care sa-i urmeze. Sa fim noi aceia!