Exagerarea – o afacere profitabila!

Exagerarea faptelor si a evenimentelor este una dintre “calitatile” oportunistilor si a impostorilor. A minti pe fata este prea periculos – sunt multe metode de a depista minciunile gogonate – dar a exagera un eveniment si a-l modifica putin, atat cat sa nu bata la ochi, poate fi o “afacere” foarte profitabila. Lumea nu duce lipsa de creduli si nici de profitori.

Iata trei exemple care ilustreaza ceea ce va spun:

1. Pe vremea cand Ioan Buia sponsoriza mai multi evanghelisti din zona de Est a tarii, un evanghelist din zona noastra isi prezenta intr-un mod exagerat rapoartele de misiune. La un moment dat, Ioan Buia a avut impresia ca judetul Bacau si Vrancea – in conformitate cu rapoartele care i se trasmiteau – erau sub o mare trezire spirituala, ceea ce nu era adevarat. In rapoarte poti experimenta mari treziri spirituale, dar nu si in realitate.

Dorinta de a manipula “pungulita” fratilor te face sa prezinti tantarul drept armasar si o duzina de pocaiti care ridica mana, drept “noi convertiti”. Iata un motiv pentru care statisticile cu privire la convertirile in masa mi se par total nepotrivite. Mi-a fost dat sa vad evanghelisti care parca cerseau ridicarea mainilor celor ce-i ascultau. Daca se ridicau sapte maini, ei rotunjeau cifra si isi prezentau un raport exagearat … “Domnul a dat o mare biruinta in seara aceasta, mai mult de zece persoane s-au intors la Domnul in urma predicii mele” … Ma lasi, frate? Mai taie putin ca prea bate la ochi!

Oare cati evanghelisti si-au cosmetizat rapoartele pentru a-i duce in deruta pe sponsori?

2. Una dintre metodele prin care poti fabrica miracole este exagerarea. Nu trebuie sa minti ca X a fost vindecat, trebuie doar sa exagerezi. Cum penticostalul roman este lesne crezator, falsul miracol ajunge sa fie o sursa de mare incurajare pentru credinciosi. Nu spun ca toti exagereaza, nicidecum. Miracole veritabile inca se intampla! Spun doar ca trebuie sa fim mult mai atenti si “sa cercetam duhurile“. V-as putea enumera mai multe cazuri pentru exemplificare, dar ma voi limita la unul singur.

Sora B are un copil bolnav, o forma de epilepsie. “Vindecatorul” ia copilul in brate si incepe sa se roage pentru el. Cand copilul se vede luat din bratele mamei sale de catre un strain – copilul nu stie ca-i frate in Domnul – incepe sa tipe in disperare. Imediat este identificata cauza bolii: “posesiunea demonica” – caci, in conceptia unora, urletele sunt semne clare de posesiune demonica. Incepe rugaciunea de “eliberare” iar copilul tipa pana nu mai poate cu mainile intinse catre mama lui. Micutul vrea la mama. Cand in cele din urma copilul este dat mamei, acesta se linisteste brusc. Normal ca “vindecatorul” proclama ca rugaciunea de eliberare a avut succes, ca doar au vazut cu totii cum urla si se zbatea copilul si ce calm este acum. Mama se bucura, sarmana, dar dupa vreo cateva saptamani imi relateaza ca starea copilului este aceeasi.

3. Este greu la ora actuala sa identifici “comunistii” strecurati printre noi pentru ca, asa cum spuneam, exagerarea este o arma redutabila in schimbarea perceptiei asupra realitatii. Un comunist poate urla in gura mare “jos comunismul!“, iar un informator notoriu poate discuta despre turnatori si sa-si manifeste profunda mirare: “cum, frate, a fost posibil asa ceva?!” In dorinta lor de a-si pastra imaginea sunt gata sa dea declaratii scrise ca nu au colaborat, chiar daca dovezile ii ingroapa si sunt gata sa-l minta chiar si pe “papa de la Roma” ca ei sunt onesti si cinstiti ca o fata mare.

Am gasit un articol interesant AICI (din pacate este in engleza, deci cautati traducere daca nu va descurcati) despre modul in care poti sa te prezinti ca un vizionar intr-o tara ex-comunista, ca un lider al unei noi generatii de lucratori, dar tu sa lupti cu toate puterile impotriva celor ce vor sa scoata la lumina adevarul.

“NU va mintiti unii pe altii, intrucat v-ati desbracat de omul cel vechi, cu faptele lui, si v-ati imbracat cu omul cel nou, care se inoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut.” (Coloseni 3: 9 – 10)