“Daca” si cu “Parca” comunikatum!

Toata ziua m-am gandit la “minunea” de comunicat pe care l-am citit de dimineata. M-am ferit sa postez o reactie “la cald” pentru a-mi mai ameliora limbajul, dar cum poti sa te faci ca ploua – la noi chiar ploua acum – cand insasi miscarea penticostala este batjocorita prin astfel de reactii publice? Incet, incet, curcile de pe gard incep sa rada de noi. Oare o fac deja?

Designul comunicatului apartine categoriei “gradinita”. Parca se adreseaza unor copilasi mucosi ce stau lipiti de scaunele de la gradinita. Fundalul roz – un fel de hartie creponata din care, pe vremuri, decupam pantere … pantere roz - caracterele cu origini in Evul Mediu, formularea seaca, evaziva, jenanta, n-au cum sa ne faca sa luam in serios acest comunicat.

Sa trecem la analizarea sumara a “Comunicatului”:

- “…. raspunderea pentru continutul ei ii revine in totalitate autorului“. Cu alte cuvinte “autorul e vinovat de starea de tensiune care exista la ora actuala. Autorul e vinovat ca penticostalii din America sunt in fierbere. Autorul e vinovat de toate relele care se intampla si care se vor intampla in Cultul Penticostal. El va raspunde! Noi nu avem nicio vina! Starea actuala nu este generata de noi”. 

- “Conducerea Cultului Penticostal nu a fost consultata in privinta editarii acestei carti.” Adica cum vine asta? Nu poti scrie nimic in nume propriu fara consultarea “conducerii”? Pai tocmai asta era problema in comunism, nu? Trebuia sa ceri aprobare pentru orice demers. Este drept ca nu au fost consultati specific cu privire la editarea cartii, dar cu privire la subiectul cartii au fost consultati in repetate randuri. Li s-a cerut de mai multe ori sa rezolve problema trecutului comunist. Li s-a adresat o Scrisoare Deschisa prin care li se cerea sa rezolve criza morala, spirituala, institutionala in care ne gasim. Ce au facut domniile lor? Nimic considerabil! Dar acum, “noi nu am fost consultati”. Sic! Ceea ce spune Consiliul Bisericesc este de-a dreptul ingrozitor: “RM nu are aprobarea noastra, deci nu puteti accepta continutul acesti carti.”

- “Recunoastem ca in continutul ei sunt evidentiate, cu documente, si anumite fapte condamnabile, care insa nu pot fi interpretate in mod corect de catre noi, cei care nu avem la dispozitie, spre analiza, toate elementele.” Este extraordinar ceea ce au putut compune cei din CB. Recunoastem, spun ei, pentru ca am vazut negru pe alb evidentele, documentele, dar … nu putem interpreta corect. Il acuza  indirect pe Vasilica Croitor de ceea ce il acuza Ioan Ceuta: scoaterea din context a relatarilor. Este jenant modul in care folosim Scripura pentru a ne spala pe maini … “judecata ramane in final la Dumnezeu“. Cine este Vasilica Croitor sa-i judece pe cei ce au colaborat? Ati prins ideea? Remarcati influentele?

- “Conducerea actuala a Cultului Crestin Penticostal din Romania isi asuma trecutul [...] cerandu-si scuze daca cineva a avut de suferit din partea unor colaborationisti.” Scuze? Scuze iti ceri cand imbrancesti pe cineva pe strada. Cand faci pe cineva sa sufere iti ceri iertare, nu scuze. Iar formularea “daca cineva a avut de suferit” este de-a dreptul penibila. Pai avem penticostali care au suferit, sau nu avem? Nici nu se putea o altfel de abordare din moment ce chestiunea colaborarii cu fosta Securitate a fost pusa in seama lui Dumnezeu … “El sa judece si sa analizeze, dar pentru orice eventualitate, haideti sa ne cerem si noi scuze, asa, ca sa nu dea rau la public.”

Comunicatul se incheie – intr-o nota aparent spirituala - cu un apel la smerenie, asemanator cu al lui Daniel. De ce au facut un asemenea apel nici nu-mi pot imagina. Pai daca RM nu are aprobarea lor si continutul ei nu poate fi interpretat corect, de ce anume sa ne pocaim? Ce anume sa regretam cand noi nu stim sigur daca au suferit persoane din partea “colaborationistilor”?

Atitudinea aceasta de “daca si cu parca” trebuie sa inceteze odata pentru totdeauna!