penticostalul … un blog anti-somnolenta.

Imitatie fara inspiratie aprilie 10, 2010

Se pare ca imitatia este considerata un flagel al secolului 21. Se dau inca lupte grele pentru recunoasterea  si pentru protejarea dreptului de autor. Cu toate acestea, lucrurile imitate se vor revarsa asupra noastra ca o avalansa de primavara. Imi spunea recent o sora in varsta, cu lehamite in glas, ca a cumparat un CD cu muzica de la un frate cantaret care umbla prin biserici sa slujeasca. Cand sora a pus CD-ul nu se auzea nimic. Nik! CD-ul, in valoare de 2 lei, dar pe care a platit 15 lei era gol golut. O imitatie ieftina si pagubitoare.

Ne place sa imitam. Este mult mai ieftin si mai confortabil. Nu trebuie sa ne batem capul prea mult ca  sa “inventam” ceva autentic. Ne uitam la altii si imitam ceea ce fac ei. Ca e bine, ca e rau, daca X are succes, hopa si noi cu imitatia.

Ii imitam pe predicatori, le copiem stilul, tonalitatea, chiar si predicile. Este celebra intamplarea cu predicatorul care reproducea intru totul predicile lui Iosif Ton. La un moment dat a spus “pe cand eram student la Oxford…” Imitatiile distrug inspiratia si ne saracesc creativitatea. Nu putem aprinde un foc sfant in Templul lui Dumnezeu atata timp cat “cadelnitile” noastre sunt pline cu foc strain, cu imitatii ieftine.

I-am imitat pe cei de la Hilsong pana la paroxism. A fost o vreme cand bisericile, si in special tinerii, sufereau de pandemia Hilsong. Ne-am uitat la Michael Smith, ne-a placut,  l-am tradus in romaneste si ii cantam cantarile … fara drepturi de autor. S-a tradus atat de mult si “vedetele” noastre au vandut ceea ce au furat de la altii, incat am uitat sa mai creem romaneste si sa ne aducem propria contributie la spectacolul Imparatiei.

L-am vazut pe Kaka dandu-si tricolul jos si aratandu-ne  “I belong to Jesus” si ne-am facut si noi tricouri si bratari cu “I belong to Jesus”. Mainile tinerilor nostri sunt incatusate cu bratari pe care sunt incrustate tot felul de mesaje. Pozitive, bineinteles. N-am vazut pe nimeni cu o bratara pe care sa scrie “Sunt un mare pacatos, Doamne ai mila de mine.” Imitatii care nu sunt de nici un folos in “gadilirea firii pamantesti.”

O chestie interesanta e ca la inchinare, cand se ridica mainile spre cer, impungem cu degetul aratator cerul. Asa fac cei ce se inchina la concertele lui Michael Smith, asa fac si tinerii care merg la Peniel, asa faca toti cei ce i-au vazut pe altii impungand cerul si care cred ca e un gest tare interesant. De ce impungem cerul cu aratatorul? Exact asa fac si rokerii, doar ca mai adauga si degetul mic cand impung cerul. Imitam fara sa ne gandim, chiar daca devenim penibili uneori.

Prin ’92 era in voga fenomenul caderilor in duhul. Venise pe la noi un misionar din Anglia si se tot ruga sa pice lumea pe spate. Dar nimeni nu pica. Ce a facut individul? S-a rugat pentru traducatoarea lui, care mai cazuse pe spate in duhul si dupa ce lumea a vazut ce trebuie sa se intample au inceput sa cada … in duhul. Imitatii ieftine si periculoase.

Nu stiu daca vom fi vreodata imuni la imitatii – nici macar eu nu stiu cat de mult imit ceea ce vad ca fac altii – dar cel putin ar trebui sa constientizam ca nu-l putem onora pe Dumnezeu cu imitatii. Dumnezeu merita o inchinare originala, intr-un duh nou si dintr-o inima curata.