Despre prilejurile de poticnire (2) martie 18, 2010
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina, Scriptura.trackback
Spuneam ca nu trebuie sa fim stresati prea mult de faptul ca unii “frati maturi” se incapataneaza sa se impiedice in unele actiuni irelevante. Noi nu suntem chemati sa-i multumim pe toti mofturosii si nici sa fim pe placul tuturor incapatanatilor. Faptul ca ei invoca permanent pricina de poticnire este o dovada a imaturitatii lor.
Foarte multi se gandesc numai la faptul ca altii sunt pricini de poticnire pentru ei, dar prea putini se intreaba “dar eu nu sunt pricina de poticnire pentru nimeni prin incapatanarea mea?” I-am auzit pe multi lamentandu-se: “frate, ma face sa pacatuiesc. Sa i se lege o piatra de moara de gat.” Extraordinar! Dar tu de cate ori nu ai facut pe altul sa pacatuiasca? Tu de cate ori nu ai fost pricina de poticnire pentru cei din jur?
Inainte de a-i acuza pe altii ca sunt pricini de poticnire, sa ne intrebam daca nu cumva si noi suntem pricini de poticnire pentru altii. Este de preferat sa ne judecam pe noi insine si nu pe altii.
Suntem chemati sa fim foarte atenti cu cei “slabi in credinta“. Fata de ei trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta, ca sa nu-i facem sa pacatuiasca. Ei trebuie sa fie cei protejati de indemnul “sa nu fii pricina de potincnire!”, nu orice capos care nu vrea sa renunte la incurcaturile propriilor neuroni.
“Luati seama insa ca nu cumva aceasta slobozenie a voastra (libertatea de a manca lucruri jertfite idolilor) sa ajunga o pricina de poticnire pentru cei slabi [...] Daca pacatuiti astfel impotriva fratilor, si le raniti cugetul lor slab, pacatuiti impotriva lui Hristos“ (1Corinteni 8:9 si 12)
“Primiti bine pe cel slab in credinta, si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice” (Romani 14: 1)
Nu putem trai intr-un mediu fara “prilejuri de pacatuire” (Matei 18:7). Ele vin si pentru a ne testa maturitatea, dar un matur nu se va poticni, sau cel putin asa ar trebui sa fie. Crestinul matur il va ierta pe cel ce-l jigneste si-l va iubi pe cel ce-l uraste. Suntem chemati sa-i binecuvantam pe toti oamenii, nu sa ne poticnim in tot ce ni se pare noua nespiritual.
Sunt oameni care se poticnesc in Adevar. Lasa-i! Nici Isus nu i-a bagat in seama. Dar sunt oameni care se poticnesc pentru ca nu cunosc Adevarul, oameni slabi in credinta. Cu acestia trebuie sa fim foarte atenti ca sa nu-i facem sa pacatuiasca.
Ganditi-va acum ca cele mai mult eforturi pe care le ducem in biserica – vis a vis de prilejurile de poticnire – au ca scop multumirea incapatanatilor, a celor ce se cred maturi. Aproape ca nu ne pasa ca unul slab in credinta este daramat de absurditatile care sunt spuse uneori de la amvoane si nici ca tinerii sunt “executati “ in public si impinsi spre marginile comunitatii, ca, deh, sunt prea lumesti si nu merita sa faca slujba in biserica noastra …. ca sa nu fie pricina de poticnire.
Nu putem calca Adevarul in picioare, doar pentru a fi pe placul oamenilor!
Amin
Frate Laurentiu e corect ceea ce sustii, dar ce ma framinta pe mine e totusi de ce se intimpla asa tot mai des. Sa nu uitam ca vorbim nu de cazuti izolate, nu ca daca ar fi izolate ar fi corect, ci de un curent tot mai des intilnit printe Adunarile Domnului. Noua care vedem asa ceva ce ne ramine de facut. Pentru ca in astfel de cazuri majoritatea adunari decide. Ce poate face cei ce vad aceste devieri de la Scriptura, merg si vorbesc si in loc de schimbare vad ca sunt izolati sau in cel mai rau caz pusi deoparte. Am o intrebare Biserica Domnlui e o adunare democratica sau o adunare dictatoriala in dragoste,pentru dragoste si cu dragoste a lui Dumnezeu . Cred ca daca s-ar clarifica acest lucru multe din principiile democratice, care sunt bune in lume, vor disparea din viata clerica lasind loc astfel lui Dumnezeu la isi lucreze lutul.
Poate s-ar gandi fratele Laurentiu sa faca si o postare despre dictatura ” mai marilor ” din adunarile Domnului cele romanesti !!!!
Unii fratii nici acum nu sesizeaza ca , ” comunismul ” este cazut de 20 de ani in Romania .
Insa prigoana comunista s-a mutat prin adunarile Domnului . Cum indraznesti sa nu fi de acord cu pacate care se comit prin adunari , esti repede executat , ba chiar poti fi excomunicat sau sa primesti interdictie de a mai intra in adunare , pe motivul bine cunoscut si des invocat ca faci ” tulburare ” .
Pai e normal sa fie “dictatura”. Ce ati vrea democratie. Oricum daca tot observi ca cica conducerea accepta pacate de ce ai vrea sa mai faci parte din acea biserica? Simtul justitiar? Dorinta de facator de lumina si dreptate?
Nu am vrut sa fac referire la principiile dictatoriale sai democratice intilnite in viata publica . Am vrut sa cunosc opinia fratilor la faptul ca tot mai multe pincipii civice se regasesc in cadrul adunarii in opinia mea slabind trupul Domnlui. De exemplu in cazul adunarilor generale tinute in cadrul Biserici decide majoritatea, principi civic, la unii frati majoritatea e declarata daca se intruneste un vot superior de 85% la altii 75% la altii 50%+1 si au mai ramas unii cred pe cale de disparitie ce au ca si ghid procentajul de 100%. Intrebarea mea este cit de corecte sunt aceste cifre in oglindirea principiilor biblice asupra lor. Cind am facut referire la dictatura, tinta mea nu a fost latul negativ al acestui sistem din punct de vedere civic, ci am incercat sa arat ca de fapt adunarile in numele Lui apartin Domnului, fapt demonstrat si de marturia noastra, si astfel principiile democratice nu sunt intotdeauna constructive intr-un astfel de climat.
Dumnezeu nu ma chemat ca justitiar, postul fiind ocupat de Domnul Isus Hristos, dreptatea e a Domnlui, dar cit priveste lumina eu prin viata mea caut sa dau lumina primita de la Domnul Isus Hristos, cu alte cuvinte trebuie sa fim luminatori nu numai in besna dar si in situatii neclare. Aducind aminte procentele enumerate mai sus de la care procent Dumnezeu isi revarsa autoritatea asupra ceea ce se voteaza? Cu toata dragoste dar si curiozitatea astept postarile fratilor mei in Domnul.
Intr-un fel aveti dreptate, dar cred ca pentru a sustine ceea ce ati scris, este nevoie de a defini cat mai concret posibil ce este de fapt pricina de poticnire. Marea problemă de aici pleaca. Oamenii nu stiu ce este de fapt adevarata poticnire. Ei cred ca pt. a te feri de pricina de poticnire, trebuie sa-i multumesti pe mofturosi. Nu am auzit niciodata o explicare biblica corecta pe acest subiect. Dimpotriva, am auzit tot timpul cele doua atitudini: cea expusa in postarea dumneavoastra, sau inversa. Eu inteleg ca a fi pricina de poticnire, inseamna ca prin modul meu de comportare pot sa determin pe cineva sa pacatuiasca. Eu fac ceva cat se poate de corect din punctul meu de vedere, dar altcineva urmandu-mi exemplul, poate pacatui grav, din punctul lui de vedere. Bineinteles ca mai sunt multe de spus. Eu am vrut doar sa va sugerez mai multe explicatii biblice pentru a fi de folos, si nu pricina de poticnire. Deoarece chiar si aceasta pozitie exprimata in articol, poate fi o pricina reala de poticnire, adica ii va incuraja pe unii sa respinga orice critica.