Sindromul prigonirii confortabile martie 15, 2010
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina, Sa bata clopotul....trackback
Desi au trecut mai bine de douazeci de ani de la Revolutie, mai intalnesti inca predicatori care regreta vremurile apuse si isi doresc sa traiasca inca in comunism. Ei sunt dependenti de sindromul prigonirii … al prigonirii confortabile.
Sa ma explic.
Ieri un frate ne spunea – plin de pasiune – ca regreta vremurile trecute, ca era mult mai bine, ca parca il iubea pe Dumnezeu mult mai sincer, ca parca era har mai mare si ca tare ar dori sa vina iar vremuri de prigoana peste Romania. Iarta-l, Doamne, caci nu stie ce cere!
Cum sa ai astfel de dorinte, tu care esti copil al lui Dumnezeu si slujitor al Evangheliei lui Isus Hristos? Nu era mult mai bine pe timpul comunistilor si nici nu cred ca oamenii erau mult mai pocaiti, caci altfel nu-mi explic cum un grup de frati care Vinerea strigau de bucurie la staruinta si erau plini de Duhul Sfant, Duminica se certau pentru functiile din comitet, inchideau biserica si o tineau din scandal in scandal.
Prigoana le oferea un sentiment de evlavie, de spiritualitate. Le oferea o dovada materiala ca sunt copiii lui Dumnezeu. Prigoana te ajuta sa vezi, sa simti, sa stii (in domeniul fizic, bineinteles) ca esti pocait, caci pe cei din lume nu-i prigoneste nimeni - lumea nu poate uri ce este al ei. Prigoana nu-ti schimba in mod automat inima, nu te facea nici mai pocait si nici mai sfant. Ea te constrangea sa te pocaiesti, sa mergi pe furis la studiu, la rugaciune si sa suferi pentru credinta. Erai obligat. Dar constrangerea este o piedica in calea credintei. Nu putem creste in credinta daca cineva ne obliga permanent sa facem anumite lucruri. Credinta trebuie sa izvorasca din iubirea pe care o avem fata de Dumnezeu. Noi trebuie sa ne punem increderea nu in lucrurile care sa vad, ci in cele care nu se vad.
Prigoana devenise pentru unii un fel de drog al credintei. Cand drogul le-a fost luat ei au intrat in sevraj. Credinta a inceput sa li se clatine, sa li se risipeasca si li s-a vazut adevarata dragoste. Acum tanjesc dupa drogul care sa le tina credinta puternica si sa le dea din nou sentimentul ca sunt pocaiti.
Am un mare respect pentru cei care au suferit pentru Evanghelie si care au platit scump pentru credinta lor. Sunt persoane care au pierdut mult mai mult decat ne putem imagina noi, doar pentru ca erau pocaiti. Dar nu-i pot respecta pe cei care nu au luat nici macar o palma pentru Evanghelie, dar se bat cu pumnul in piept ca au fost prigoniti si ca tare bine ar fi daca ar mai veni prigoana. Nu l-am auzit pe fratele Wurmbrand in nici o predica regretand comunismul, ci, dimpotriva, l-am auzit infierandu-l si condamnandu-l. Cei care au suferit fizic, cei care au fost batuti si despartiti de familiile lor, cei care au sacrificat tot ceea ce au avut pentru pocainta, nu vor dori niciodata ca acum sa mai fie prigoniti. Regreta vremurile de prigoana cei care au trait confortabil. Ei sufera de sindromul prigonirii confortabile.
Pai daca vrei sa fii prigonit, draga frate, iata ce-ti propun eu. Vinde-ti apartamentul, garsoniera, casa, masina sau ce mai ai tu, muta-te in China, India, Pakistan, Afganistan sau chiar in Turcia, apuca-te sa strigi in gura mare ca esti crestin si ca Isus este Fiul lui Dumnezeu si, cu siguranta, vei fi prigonit. Te vor prinde, te vor bate bine, te vor schingiui, te vor teroriza psihic si in cele din urma te vor omori. Dar noua nu ne place o asa prigoana. Noi am vrea o prigoana confortabila, una care sa nu ne produca prea multa suferinta, care sa nu implice prea mult sacrificiu, ci doar atat cat sa ne dea sentimentul ca suntem sfinti si cu adevarat pocaiti.
Eu ii multumesc Domnului pentru vremurile de har pe care le traiesc - nu stiu ce-as face in vremuri de prigoana – si ma rog pentru fratii si surorile mele care sunt prigoniti chiar astazi, ca Dumnezeu sa-i intareasca si sa-i ajute sa nu se clatine in credinta. Dumnezeu sa aduca si peste ei vremuri de Har!
Acesta este un mesaj adevarat.
Da.
Sunt frati buni cu cei care se bucura ca au fost pedepsiti haitienii pentru vrajile lor, cu ucenicii care au cerut foc peste cetati samd.
Nu gandesc decat pentru stomahu lor. Nu-si imagineaza ca iubirea aproapelui presupune si sa nu doresti prigoana cel putin pentru motivul ca nu ai fi singurul prigonit
Laurentiu draga, cine cere asa ceva cred ca nu stie ce cere! Iti spune unul care in perioada comunista am trait in familie, cu un pastor si stiu ce a insemnat sa fi terorizat. Daca vrei cyu adevarat sa-L slujesti pe Dumnezeu poti sa o faci in toate circumstantele vietii. Acum ne bucuram de libertate din toate punctele de vedere, maine nu stiu… dar noi trebuie sa fim aproape de Dumnezeu!
Fr. Laurentiu ,
ai gresit tarile pe care le-ai recomandat . Trebuia sa-l trimiti in Coreea de Nord . Acolo sigur ii iasa prigoana pe nas si pe urechi .
Fr. Laurentiu, in Proverbe scrie cam asa: “nu zice, cum se face ca zilele de odinioara erau mai bune? Ca nu din intelepciune vorbesti asa.” Nu incape indoiala ca atunci cand vorbim de comunism, ne gandim la un sistem malefic, in gandire si in practica si asta o stiu numai popoarele care au trait si traiesc sub comunism. Aproape toti romanii au suferit intr-un fel sau altul de pe urma lui, si din pacate ranile nu s-au vindecat in totalitate nici macar dupa doua zeci de ani.Admir pe toti acei barbati si femei care au suferit prigoana,tortura fizica si psihica pentru Numele Domnului si pentru vina de a fi crestini devotati. Ma uimeste credinta lor, rabdarea si totodata atitudinea cu care au trecut prin acele momente. Oamenii acestia,ca si multi altii s-au rugat lui Dumnezeu ca sa distruga intr_o zi comunismul, vazand in aceasta prin ochii credintei o mare binecuvantare pentru poporul roman, si intradevar, Dumnezeu, cu mana puternica a adus raspuns la rugaciunile lor. Trist este insa faptul ca dupa doua decenii, unii frati se mai gandesc inca cu nostalgie si poate ca adesea fredoneaza versurile cunoscutei cantari: “MAI ADA DOAMNE ACELE VREMURI DIN TRECUT: ACELE VREMI DE POCAINTA……………..! Din punctul meu de vedere, toti acesti frati sufera de o “boala”, eu o numesc (poate putin impropriu, dar relevant) SINDROMUL POST EGIPT SI NEPUTINTA DE ADAPTARE IN SODOMA DEMOCRATICA. De ce spun asta? Dumnezeu ne-a eliberat din robia egipteana a comunismului si unii au crezut ca El ne va duce imediat intr-un Canaan unde curge lapte si miere, dar nu a fost asa, pentru ca Domnul a avut alte planuri si noi dintr_o data ne-am trezit in SODOMA, libertate, democratie si capitalism. Unora a inceput sa le fie dor, cu timpul, de castravetii si de prazul din Egipt,de carne si de usturoi, fara sa se straduiasca sa realizeze ca de fapt Dumnezeu vrea sa ne dea mana. Nu cred ca fratii care au fost cu adevarat prigoniti de comunisti, au regretat lucrul acesta. Asa cum spuneati, toti l-au condamnat in termeni foarte duri. Nu cred ca fratele Nicolae Moldoveanu sa fi compus vreun cantec in cinstea comunismului, de pe urma caruia a suferit chiar si inchisoare. Prin caderea comunismului, Dumnezeu a deschis o usa pentru evanghelie si sute de mii de romani s-au intors la Domnul bucurandu-se de o libertate religioasa deplina. Pretextul ca POCAINTA ERA ALTFEL e un mit , care trebuie spart. Trebuie sa vedem realitatea cu ochii deschisi. A trai in sec.21 este o provocare mult mai mare de a trai pentru Dumnezeu curat, incoruptibil si necompromis, decat pe vremuri. De ex: atunci avortul era interzis prin lege, foarte putine femei aveau curajul in ascuns sa apeleze la metode babesti, diabolice de a produce un avort. Deci biserica avea prea putin de suferit de pe urma asta. dar acum, intr-o tara unde avortul este liber si poate ca nu costa nici macar zece euro, ganditi-va cat de mare este provocarea, si din pacate de multe ori si biserica este afectata.Numai pastorii si consilierii spirituali stiu cate probleme intampina uneori. Pe vremuri homosexualitatea era un tabu, cazuri izolate si nici gand ca intr_o zi va putea fi legalizata in unele tari, chiar si casatoriile intre persoane de acelasi sex, avand si dreptul de a adopta copii. Dar acum? In SODOMA toate aceste uraciuni sunt o relitate, ce-i drept, trista. Aceasta-i provocarea adevarata pentru crestinii autentici, sa mergi impotriva curentului, sa spui NU avortului, esti luat in deradere. Am dreptul sa fac ce vreau cu viata mea, spun ele, eu decid. Daca protestezi impotriva homosexualitatii, te bat mascatii, poti sa fi amendat sau in unele tari poti sa faci chiar si puscarie, pe motiv ca ai adus ofensa la adresa minoritatilor sexuale. Pe vremuri ni se dadea paine si circ (adica televizor) cu portia. Era greu sa vezi un film sau o emisiune murdara, acuma insa ti se dau in ore de varf uneori. Dar partea cea buna ii ca telecomanda e la tine, foloseste-o la timp! Asta-i lumea in care traim, repet , o provocare pentru a fi un copil adevarat al Lui Dumnezeu. Vladimir Pustan spunea odata, si avea mare dreptate: “Sfintii lui Dumnezeu nu trebuie cautati in cer, ei traiesc in tomberonul acesta de gunoi care se numeste pamant, , unde este pacat si faradelege, dar pe ei nu-i molipseste, zic eu.Lumina are efectul dorit numai in intuneric. Deci, in concluzie:nu trebuie sa ne intoarcem in timp ca sa fim cu adevarat pocaiti, ci aici si acum, tinand sus Cuvantul Adevarului si luptand pentru cauza lui Dumnezeu si a evangheliei. Prigonirile, chiar daca nu le dorim, vor veni la un moment dat, dar pana atunci………PRIVIREA IN SUS; NU INAPOI LA EGIPT.
Food for thought:
“De altfel, toti ceice voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus, vor fi prigoniti”. (2 Tim. 3:12)
Fratilor scuzatimi naivitatea, dar pe baza caror texte pot argumenta rugaciunea in favoarea prigonirilor. Biblia mi-a aratat ca contopirea mea cu Domnul Isus ma poate expune in viitor si prigonirilor. Dar Cuvintul nu se opreste ci Dumnezeu ne-a creat un intreg tablou al vietii noastre in credinta incit cind priveste in ansamblu vei edea prigonirea ca un mic aspect al acestui intreg. Finalul dar si binecuvintarile vietii cu Dumnezeu acopera, pot spune ca aproape sufoca acest moment al prigoanei. Dar de prigoana sufleteasca ce parere aveti? Viata libera la pacat de astazi nu creeaza in inima noastra o stare de prigoana si izolare a sufletului nostru ?
tragic si la noi la fel “pe vremea noastra era har era credinta adevarata dar acum e formaslism lume goala in biserici” n-am inteles niciodata care “vremea noastra”? pai acum a cui e vremea din moment ce inca esti in viata sau ti s-a dus doar numele ca traiesti…
pe noi ne influenteaza vremea?
Si-s frati la care ai pretentii cu zeci de ani pe calea credintei
Dar de ce nu recunosc ca nu D-zeu s-a schimbat ci ei?
D-l sa ne trimita vrenuri de inviorare iar noi sa fim receptivi si sensibili la atingerea Duhului Sfant
“Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare”… ne zice Ap. Petru.
Si tineri si batrani primim inviorare IMEDIAT ce ne recunoastem sincer ADORMIREA in pacat.
Pe vremea cand era prigoana intr-o oarecare masura in Romania, tin minte ca veneau proorocii care anuntau un ciur mare, care va arata multora care le este starea. Si toti ne gandeam ca pune Ceausescu de o prigoana impotriva pocaitilor. Dar a venit “revolutia” si parea ca ciurul nu a mai venit. Dar trebuie sa recunoastem ca libertatea a fost un ciur mai puternic decat vreo prigoana si a aratat ceea ce este in inima noastra. La unii dorinta de castig “aproape curat”, la altii dorinta de castig “indiferent cum”, la altii ….
Cred ca e vremea sa ne pocaim si fara sa cerem de la Dumnezeu prigoane. Sa ne recunostem starea nepotrivita inaintea lui Dumnezeu si sa ne intoarcem la faptele dintai ale pocaintei proprii.
Doamne ajuta, Doamne da putere !!