Crima si pedeapsa

” – Asta e tot despre invierea lui Lazar, spuse ea cu o voce joasa si grava; se intoarse apoi si ramase nemiscata, neindraznind sa-si ridice ochii spre Raskolnikov. Continua sa tremure, ca scuturata de friguri. Capatul de lumanare era pe cale sa se stinga in sfesnicul stramb, luminand slab aceasta incapera mizera, unde un asasin si o prostituata se reunisera in chip atat de straniu pentru a citi Cartea Sfanta.”

[.....]

“Ar fi vrut sa-si vorbeasca, dar nu puteau. Ochii li se impaienjenisera de lacrimi. Amandoi erau palizi si slabi ca niste umbre; dar pe chipurile acelea bolnavicioase si palide se revarsau zorile primenirii depline, ale invierii si renasterii la o noua viata. Dragostea ii regenerase, inima unuia cuprindea izvoare nesecate de viata pentru inima celuilalt.”

(Fragmente din Crima si pedeapsa, de Feodor Dostoievski – editura Leda, 2006)