penticostalul … un blog anti-somnolenta.

Nu dispretuiti proorociile! februarie 24, 2010

Desi sunt format intr-un mediu penticostal – si asta ma determina sa privesc lucrurile dintr-un anumit punct de vedere, mai mult sau mai putin subiectiv - recunosc,  nu pot sa nu remarc ca pozitia pe care se afla cei ce sustin ca nu mai exista dar de proorocie este extrem de ciudata, chiar incoerenta. Pentru a ajunge la concluzia – rezultata probabil din experientele negative in domeniul darurilor spirituale  si din identificarea exclusiva a darului proorociei cu anumite miscari extremiste – ca darul proorocie nu mai exista, trebuie sa treci peste regulile obisnuite de a interpreta un pasaj si sa fortezi textul sa spuna ceea ce vrei tu sa spuna.

Bunaoara, cei care se folosesc de 1Corinteni 13: 8 pentru a sustine ca “proorociile se vor sfarsi“, au mari probleme in a raspunde la intrebarea “daca proorociile s-au sfarsit (cand Canonul s-a incheiat), de ce nu s-a sfarsit si cunostinta, care face parte din acelasi verset?” Nu poti sa ajungi la concluzia ca darul proorociei s-a sfarsit fara a a forta anumite texte sa spuna ceea ce crezi tu ca se potriveste cu realitatea si cu experienta ta. In cazul acesta, experienta personala – in cele mai multe cazuri negativa (“n-am intalnit inca prooroci autentici, frate, deci concluzia este ca nu mai exista prooroci!”) – este determinanta in formarea convingerilor personale.

O citire simpla, sincera si atenta a Bibliei ne determina sa acceptam ca darul proorociei inca functioneaza, ca orice alt dar spiritual, spre binele si zidirea Trupului lui Isus Hristos. Pana cand? Pana vom ajunge la desavarsire, adica pana ne vom intalni cu Isus Hristos la a doua Sa venire.

Dintre toate darurile spirituale intalnite in Noul Testament, cel mai mentionat dar este darul proorociei. Nu vreau sa intru intr-o discutie cu privire la semnificatia termenului, dar tin sa precizez ca poorocia nu trebuie inteleasa ca pe o revelatie ce completeaza Biblia, ca pe o cuvantare de aceeasi valoare cu Scriptura. Nu!  Noi nu avem nevoie de o noua revelatie, de o noua Evanghelie. In contextul acesta, nu mai exista proorocie care sa completeze Scriptura, iar cei care pretind ca aduc noi revelatii, de aceeasi valoare cu continutul Scripturii, sa se pocaiasca, caci o mare pedeapsa ii asteapta.

Proorocia nu trebuie inteleasa, neaparat, ca pe o vestire a viitorului, ca pe o prevestire, desi uneori poate sa insemne si asta. Proorocia trebuie inteleasa in sensul de cuvantare supranaturala din partea lui Dumnezeu pentru un om, sau pentru un grup de oameni, cu scopul de a mangaia, de a zidi, de a sfatui (1Corinteni 14:3), sau de a descoperi tainele inimii omului (1Corinteni 14:25), pentru a-l determina pe om sa se pocaiasca si sa recunoasca puterea lui Dumnezeu in mijlocul Bisericii Sale.

V-ar ajuta sa va schimbati punctul de vedere cu privire la proorocie daca v-as aduce o duzina de exemple de proorocii, sau de descoperiri, care au avut loc in zilele noastre si s-au implinit? Nu prea cred. Unii imediat s-ar grabi sa spuna ca si Nostradamus a proorocit, ca si mayasii, ca si mama Omida, tanti Maria, samanii din Africa si multi altii au ghicit lucrurile viitoare. Din nou, experienta negativa, si nu Scriptura, ne determina sa ajungem la concluzia falsa ca nu mai exista proorocie.

Vreau sa va supun atentiei cinci pasaje – mai mult decat suficiente pentru a argumenta un adevar –  exceptand pasajele din 1Corinteni, care pot fi considerate irelevante de catre unii, din moment ce Biserica din Corint este considerata aproape pagana, ceea ce cred eu ca este o mare eroare.

1) Romani 12: 6 “Deoarece avem felurite daruri, dupa harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, sa-l intrebuinteze dupa masura credintei lui.”

2) Efeseni 4: 11 – 12 “Si El a dat pe unii apostoli; pe altii prooroci; pe altii evanghelisti; pe altii pastori si invatatori, pentru desavarsirea sfintilor…”

3) 1Timotei 1:18 “Porunca pe care ti-o dau, fiule Timotei, dupa proorociile facute mai inainte despre tine, este ca, prin ele, sa te lupti lupta cea buna…”

4) 1Tesalonicieni 5:20 “Nu dispretuiti proorociile.”

5) Fapte 2: 17 – 18 “In zilele din urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostri si fetele voastre vor prooroci, tinerii vostri vor avea vedenii, si batranii vostri vor visa visuri. Da, chiar si peste robii Mei si peste roabele Mele voi turna, in zilele acelea, din Duhul Meu, si vor prooroci.”

Cum, pentru Numele lui Dumnezeu, putem sustine cu atata convingere si nonsalanta ca proorociile nu mai exista, fara sa denaturam textele Scripturii?