Caderea in ritual februarie 17, 2010
Posted by laurentiu balcan in Recomandari.Tags: caderea in ritual, crestinism, formalism religios, iosif ton, magie crestina, ritualuri crestine
70 comments
O perioada destul de indelungata nu am citit nimic de Iosif Ton (am avut eu motivele mele). Dar astazi, tocmai am terminat de citit cartea - recunosc ca m-am apucat de ea doar pentru ca mi-a recomandat-o un prieten - “Caderea in ritual” aparuta la editura Cartea Crestina Oradea, 2009. Iata o carte pe care toti evanghelicii din Romania ar trebui sa o citeasca. Iosif Ton face o prezentare clara, progresiva si foarte interesanta a dezvoltarii ritualului religios, cu accent pe dezvoltarea ritualului religios din Biserica Ortodoxa Romana. Ortodocsii vor sari ca arsi daca vor citit cartea aceasta, dar nu vor avea ce argumente sa aduca in fata dovezilor persuasive si realiste pe care renumitul pastor si teolog baptist le prezinta.
Iata cateva fragmente, dar va recomand ca cititi cartea:
” Preotii (ortodocsi) erau ei insisi oameni de la tara, fara educatie teologica sau laica. Singurul lucru pe care trebuia sa-l invete era modul in care se fac ritualurile: trebuia doar sa stie cum se canta liturghia (invatata pe de rost), cum sa faca botezuri, ungeri, cununii, inmormantari, sfintiri si alte ritualuri de care vom aminti in continuare. Fiind oameni din popor si educati numai cat restul poporului, era normal ca preotii sa cunoasca toate procedurile magice ale poporului si sa participe la ele fara sa se considere ca aceasta n-ar fi potrivit cu pozitia lor de preoti.”
[.....]
” Mergand inapoi la origini, putem spune ca ortodoxia este rezultatul punerii in practica a ideii lui Grigore Taumaturgul ca religia pagana poate fi absorbita in crestinism prin simpla schimbare a numelui zeitatilor la care ne inchinam [...] Asadar, ortodoxia este caderea din crestinism in paganism [...] Este ciudat sa vezi ca etnologii roamani care au recunsocut ca gandirea populara romaneasca este pagana, au fost de parere ca oamenii nu trebuie jigniti si ofensati spunandu-li-se ca nu gandesc bine. Dimpotriva, ei trebuie incurajati sa fie mandri ca de doua mii de ani isi pastreaza acest fel de gandire si sa si-l pastreze si de aici inainte. Exista deci la noi teama ca daca ne-am abadona felul “traditional” de gandire am inceta sa mai fim ceea ce suntem. Da! Asa este! Am inceta sa mai fim pagani!”
Iata ce scrie despre evanghelicii din Romania:
“Miscarea evanghelica din Romania a ajuns la o jumatate de milion de oameni si creste vertiginos, mai ales sub forma ei penticostala. O jumatate de milion inseamna aproape 5% din populatie si sociologii ne spun ca o minoritate de 2% este deja cultural semnificativa sau cu putere de impact national. Ce impact va avea aceasta miscare in viitor asupra intregii natiuni? Ca teolog evanghelic, pot sa spun, cu durere, ca miscarea evanghelica a fost infectata si afectata de flagelul coruptiei. Dar aceasta miscare religioasa este inca vie si dinamica si se poate purifica din nou …”
Doamne, ajuta-ne sa ne lasam de ritualuri si de obiceiuri omenesti sau diavolesti si sa crestem intr-o relatie spirituala personala cu Domnul nostru Isus Hristos. Amin!
An electoral la penticostali (3) februarie 17, 2010
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism.Tags: alegeri in biserica, alegeri in cultul penticostal, alegeri la comunitatile regionale, biserica penticostala, cultul penticostal, regulament electoral
18 comments
Noul regulament electoral - revizuit in 2009 - cu privire la alegerile de la Comunitatile Regionale spune urmatoarele (selectiv):
Articolul 23: Pentru a fi propusi in Comitetul Comunitatii, pastorii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa aiba o vechime de cel putin cinci ani ca pastor. Mi se pare normal sa ai ceva experienta.
b) sa fie recunoscuti prin atasamentul lor ferm la doctrina biblica; Marturisirea de credinta si Statutul Cultului Crestin Penticostal. Bun, dar eu intreb. Cine verifica atasamentul la doctrina biblica a unui pastor? Cine ii sanctioneaza pe pastorii care predica erezii, care predica o forma de evlavie nebiblica, seaca si fara putere si care transforma viata de credinta intr-un efort permanent de a indeplini cerintele care iti aduc mantuirea (batic, pantaloni, fuste, verighete, televizoare etc. etc. etc.)? Ca avem abateri de la doctrina biblica nu e o noutate (cate bordeie, atatea obiceie), dar cine verifica atasamentul la doctrina biblica a cuiva? Nimeni! Ne suportam unii pe altii, cu propriile erezii. Ii acceptam si pe cei de la Lumina (corect: Intunericul) Vechilor Carari, ii acceptam si pe cei care predica impotriva Cultului, pe care il numesc “fiara“, ii acceptam si pe cei despre care stim ca au devieri de la doctrina biblica, dar nu indraznim sa le dam libertatea de a merge pe propriul drum. Si nu doar ca ii acceptam, dar, pe deasupra, uneori ii mai si votam.
c) sa fie recunoscuti pentru principialitatea si probitatea caracterului lor. Foarte bine. Dar cum facem asta? Pai daca nu se face campanie electorala, nu ai cum sa cunosti “principialitatea” cuiva. Ca oamenii sa fie cunoscuti, trebuie sa devina transparenti, altfel vor fi cunoscuti doar de cercul lor intim de slujitori, care in unele situatii este destul de larg si, cum o mana spala alta mana, se va vota tot pe baza prieteniei dintre slujitori, nu pe baza principialitatii sau a caracterului. Se cere o analiza serioasa a caracterului celor ce vor sa candideze pentru un post in Comunitatile Regionale (poate nu ar strica o caracterizare din parte sotiei sau a copiilor candidatilor si, pentru a li se proba caracterul, nu ar strica nici o declaratie de avere), dar cum se va face asta?
d) sa fi dovedit eficienta si competenta in lucrarea lor pastorala. Asta-i buna de tot. Si cum se face, daca nu va suparati, chestiunea asta? Cine indrazneste sa mearga in biserica X, unde pastor e unul cu functie mare la Cult si sa-i analizeze eficienta? Pe cine intereseaza ca el nu a mai avut botezuri de nu stiu cand in biserica, ca i-au plecat enoriasii, ca el da pe acasa de doua- trei ori pe semestru – ca, deh, lucrarea Domnului il cheama … si peste hotarele tarii – si ca biserica lui nu creste sub nici o forma? Pe cine intereseaza ca el nu a promovat pe nimeni in slujba, chiar daca e trecut de 5o de ani si, in mod normal, un om competent sa gandeste sa distribuie autoritatea? Pe cine intereseaza ca cineva nici nu mai este recunoscut ca pastor de biserica lui locala, dar el ramane in continuare un fel de pastor supravegheator de sector – adica un pastor fara turma? Punctul (d) suna bine, dar as vrea sa vad cum va fi pus in aplicare si de catre cine.
e) sa nu fi fost sanctionati disciplinar. Normal, nu? Punctul acesta e clar si nu necesita comentarii.
Procedura de ocupare a posturilor in Comunitatile Regionale nu este complicata. Se aleg prin vot democratic membrii Comitetului Filialei, pe circumscriptii, in functie de numarul de credinciosi reprezentati, iar apoi dintre acestia se voteaza Presedintele, Vicepresedintii si asa mai departe. Este interesant ca, in articolul 24, desi se vorbeste de “candidatura” – si un candidat isi prezinta un program, ceva idei pe care vrea sa le materializeze, nu e luat ca din oala - prea putini sunt cei ce vor sa candideze din proprie initiativa – adica ar vrea ei, dar bate la ochi. Cei mai multi, in urma votului accepta, in smerenie, bineinteles, propunerea pastorilor de a ocupa functiile desemnate in cadrul Comunitatii. Ceva de genul “dragii mei frati, eu nu vreau acest post, sunt gata sa las pe altul, ca eu nu sunt vrednic, dar daca voi ma vreti, eu ma supun voii Domnului si a domniilor voastre. Doamne ajuta.” Si tot poporul va raspunde, cum sta bine unui crestin, cu un puternic AMIN.
Si vor mai trece patru ani, si iar ne vom intreba ce s-a facut la Filiala in perioada asta, si ce s-a facut pentru bisericile locale si pentru tineri, pentru slujitori, pentru misionari, pentru evanghelisti, pentru bisericile mici care se lupta sa supravietuiasca si iar vom vota … cum o da Domnul.
