Tacere februarie 27, 2010
Posted by laurentiu balcan in Recomandari.12 comments
“Preotul ridica piciorul. Simti o durere ascutita si grea in el. Nu era doar un lucru de forma. Avea sa calce in picioare lucrul pe care il considerase cel mai frumos in viata, pe care il crezuse cel mai pur, spre care se indreptau toate idealurile si visurile oamenilor. Cum il durea piciorul! Insa atunci, Hristosul de bronz ii sopti preotului: “Poti sa calci! Poti sa calci! Eu cunosc cel mai bine durerea din piciorul tau. Poti sa calci! Eu am venit pe lume ca sa fiu calcat in picioare de oameni si mi-am dus crucea ca sa impartasesc durerea voastra”.
Cand preotul puse piciorul pe icoana se facu dimineata. In departare canta cocosul.”
[.....]
“Dar Dumnezeu nu tacea. Chiar daca ar fi tacut, viata mea de pana azi ar fi vorbit despre El.”
(Fragmente din Tacere, de Shusaku Endo, roman aparut la editura Polirom)
Crima si pedeapsa februarie 27, 2010
Posted by laurentiu balcan in Recomandari.add a comment
” – Asta e tot despre invierea lui Lazar, spuse ea cu o voce joasa si grava; se intoarse apoi si ramase nemiscata, neindraznind sa-si ridice ochii spre Raskolnikov. Continua sa tremure, ca scuturata de friguri. Capatul de lumanare era pe cale sa se stinga in sfesnicul stramb, luminand slab aceasta incapera mizera, unde un asasin si o prostituata se reunisera in chip atat de straniu pentru a citi Cartea Sfanta.”
[.....]
“Ar fi vrut sa-si vorbeasca, dar nu puteau. Ochii li se impaienjenisera de lacrimi. Amandoi erau palizi si slabi ca niste umbre; dar pe chipurile acelea bolnavicioase si palide se revarsau zorile primenirii depline, ale invierii si renasterii la o noua viata. Dragostea ii regenerase, inima unuia cuprindea izvoare nesecate de viata pentru inima celuilalt.”
(Fragmente din Crima si pedeapsa, de Feodor Dostoievski – editura Leda, 2006)
Corect doctrinar = mantuit? februarie 26, 2010
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina, Sa bata clopotul....18 comments
Joia avem o serie de studii asupra doctrinelor biblice. Nu am cum sa nu observ reactia unor frati, sau surori, atunci cand discutam doctrine biblice care au dat bataie de cap unor minti luminate si au energizat spiritele unor intelectuali deosebiti.
Cum sa-i explici unei batrane de 80 de ani complicata doctrina a Trinitatii? Cum sa-i explici unui batranel, pocait de cativa ani, si fara o cultura teologica prea stralucita, unirea celor doua naturi ale Domnului Isus intr-o singura persoana? Sunt oameni care il iubesc profund pe Dumnezeu, il slujesc intr-un duh de pocainta sincera pe Hristos, dar nu pot concepe cum Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt una, dar in acelasi timp trei persoane distincte si separate.
Ne este foarte greu sa gandim dincolo de ceea ce nu ne putem imagina, iar doctrina Trinitatii nu poate fi imaginata, fara sa o alterezi, bineinteles.
Cunosc o sora pocaita, in varsta acum, care are un baiat martor al lui Iehova. Nu stiu cum de a reusit, dar i-a bagat in cap ideea ca Fiul este mai mic decat Tatal, ca este creat, deci nu este de aceeasi esenta cu Tatal - Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat, cum zice crezul. Sora respinge multe idei de-ale martorilor, nu merge la ei, a ramas fidela credintei care i-a schimbat viata, nu s-a ratacit. Il iubeste la fel pe Isus Hristos si il slujeste. Cum sa-i explici, cand mintea ei este prea obosita sa priceapa, ca Fiul este de aceeasi esenta cu Tatal?
Ma folosesc de exemplul acesta pentru a va provoca sa meditati asupra urmatorului subiect:
Cat este de importanta corectitudinea doctrinara in procesul de mantuire a omului?
Nu va grabiti sa raspundeti, pentru ca subiectul este extrem de delicat, ca o sabie cu doua taisuri, ca un bumerang ce se poate intoarce impotriva voastra.
Avem oameni sinceri, care cred in Dumnezeu, traiesc o viata curata si frumoasa, dar nu pot pricepe anumite aspecte complicate ale doctrinelor biblice. Pe de alta parte, avem si oameni foarte corecti din punct de vedere doctrinar, nu ai ce sa le reprosezi, dar au o viata mizera. Unii dintre ei nici macar nu cred din toata inima, cat despre pocainta, nici nu vor sa auda.
Deci, cat este de importanta corectitudinea doctrinara in procesul de mantuire?
Jos masca! februarie 25, 2010
Posted by laurentiu balcan in Diverse....1 comment so far
Mulţi vor să pară azi ce nu au fost vreodată
Crezând că aparenţa e foarte importantă.
Ei pot acum pe oameni să-nşele mai uşor
Dar nicidecum pe Domnul atoateştiutor.
Acum te cercetează şi pune masca jos
Să fii cu-adevărat urmaşul lui Hristos!
(sursa: AICI )
Intalnirea de rugaciune “Maslinul” – Piatra Neamt februarie 25, 2010
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Sa bata clopotul....9 comments
Sambata, 27 Februarie, incepand cu orele 9:00, Biserica Penticostala din Piatra Neamt va gazdui intalnirea de rugaciune “Maslinul”.
Intalnirile de rugaciune “Maslinul” sunt binecunoscute in mediul penticostal, ca urmare a lucrarilor minunate pe care Dumnezeu le face atunci cand poporul Sau se uneste in rugaciune.
Sunt asteptati toti cei ce iubesc rugaciunea si vor sa mijloceasca inaintea Domnului pentru Romania si pentru lucrarea Domnului din Romania.
Ziua de rugaciunea de Sambata va inaugura o saptamana de evanghelizare care va avea loc in mai multe biserici penticostale din judetele Bacau si Neamt.
Nu dispretuiti proorociile! februarie 24, 2010
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Scriptura.Tags: dar profetic, darul proorociei, darurile Duhului, Duhul Sfant, prooroc, proorocie
73 comments
Desi sunt format intr-un mediu penticostal – si asta ma determina sa privesc lucrurile dintr-un anumit punct de vedere, mai mult sau mai putin subiectiv - recunosc, nu pot sa nu remarc ca pozitia pe care se afla cei ce sustin ca nu mai exista dar de proorocie este extrem de ciudata, chiar incoerenta. Pentru a ajunge la concluzia – rezultata probabil din experientele negative in domeniul darurilor spirituale si din identificarea exclusiva a darului proorociei cu anumite miscari extremiste – ca darul proorocie nu mai exista, trebuie sa treci peste regulile obisnuite de a interpreta un pasaj si sa fortezi textul sa spuna ceea ce vrei tu sa spuna.
Bunaoara, cei care se folosesc de 1Corinteni 13: 8 pentru a sustine ca “proorociile se vor sfarsi“, au mari probleme in a raspunde la intrebarea “daca proorociile s-au sfarsit (cand Canonul s-a incheiat), de ce nu s-a sfarsit si cunostinta, care face parte din acelasi verset?” Nu poti sa ajungi la concluzia ca darul proorociei s-a sfarsit fara a a forta anumite texte sa spuna ceea ce crezi tu ca se potriveste cu realitatea si cu experienta ta. In cazul acesta, experienta personala – in cele mai multe cazuri negativa (“n-am intalnit inca prooroci autentici, frate, deci concluzia este ca nu mai exista prooroci!”) – este determinanta in formarea convingerilor personale.
O citire simpla, sincera si atenta a Bibliei ne determina sa acceptam ca darul proorociei inca functioneaza, ca orice alt dar spiritual, spre binele si zidirea Trupului lui Isus Hristos. Pana cand? Pana vom ajunge la desavarsire, adica pana ne vom intalni cu Isus Hristos la a doua Sa venire.
Dintre toate darurile spirituale intalnite in Noul Testament, cel mai mentionat dar este darul proorociei. Nu vreau sa intru intr-o discutie cu privire la semnificatia termenului, dar tin sa precizez ca poorocia nu trebuie inteleasa ca pe o revelatie ce completeaza Biblia, ca pe o cuvantare de aceeasi valoare cu Scriptura. Nu! Noi nu avem nevoie de o noua revelatie, de o noua Evanghelie. In contextul acesta, nu mai exista proorocie care sa completeze Scriptura, iar cei care pretind ca aduc noi revelatii, de aceeasi valoare cu continutul Scripturii, sa se pocaiasca, caci o mare pedeapsa ii asteapta.
Proorocia nu trebuie inteleasa, neaparat, ca pe o vestire a viitorului, ca pe o prevestire, desi uneori poate sa insemne si asta. Proorocia trebuie inteleasa in sensul de cuvantare supranaturala din partea lui Dumnezeu pentru un om, sau pentru un grup de oameni, cu scopul de a mangaia, de a zidi, de a sfatui (1Corinteni 14:3), sau de a descoperi tainele inimii omului (1Corinteni 14:25), pentru a-l determina pe om sa se pocaiasca si sa recunoasca puterea lui Dumnezeu in mijlocul Bisericii Sale.
V-ar ajuta sa va schimbati punctul de vedere cu privire la proorocie daca v-as aduce o duzina de exemple de proorocii, sau de descoperiri, care au avut loc in zilele noastre si s-au implinit? Nu prea cred. Unii imediat s-ar grabi sa spuna ca si Nostradamus a proorocit, ca si mayasii, ca si mama Omida, tanti Maria, samanii din Africa si multi altii au ghicit lucrurile viitoare. Din nou, experienta negativa, si nu Scriptura, ne determina sa ajungem la concluzia falsa ca nu mai exista proorocie.
Vreau sa va supun atentiei cinci pasaje – mai mult decat suficiente pentru a argumenta un adevar – exceptand pasajele din 1Corinteni, care pot fi considerate irelevante de catre unii, din moment ce Biserica din Corint este considerata aproape pagana, ceea ce cred eu ca este o mare eroare.
1) Romani 12: 6 “Deoarece avem felurite daruri, dupa harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, sa-l intrebuinteze dupa masura credintei lui.”
2) Efeseni 4: 11 – 12 “Si El a dat pe unii apostoli; pe altii prooroci; pe altii evanghelisti; pe altii pastori si invatatori, pentru desavarsirea sfintilor…”
3) 1Timotei 1:18 “Porunca pe care ti-o dau, fiule Timotei, dupa proorociile facute mai inainte despre tine, este ca, prin ele, sa te lupti lupta cea buna…”
4) 1Tesalonicieni 5:20 “Nu dispretuiti proorociile.”
5) Fapte 2: 17 – 18 “In zilele din urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostri si fetele voastre vor prooroci, tinerii vostri vor avea vedenii, si batranii vostri vor visa visuri. Da, chiar si peste robii Mei si peste roabele Mele voi turna, in zilele acelea, din Duhul Meu, si vor prooroci.”
Cum, pentru Numele lui Dumnezeu, putem sustine cu atata convingere si nonsalanta ca proorociile nu mai exista, fara sa denaturam textele Scripturii?
Esenta Evangheliei februarie 23, 2010
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina, Scriptura, Trezire spirituala.12 comments
Saptamana trecuta am avut o inmormantare intr-un sat vecin. Sora care decedase a fost primul pocait inmormantat in satul acela. Neamurile ei, cu radacini ortodoxe puternice, nu s-au putut opune vointei batranei de a fi inmormantata de pocaiti. Si, pentru ca au respectat-o, i-au indeplinit vointa.
Satul nu are biserica evanghelica, acolo sunt doar 3 surori pocaite care vin Duminica la noi la biserica. Nu va puteti inchipui cata opozitie si impietrire am intalnit la priveghi si la inmormantare. Se uitau la noi de parca ar fi venit extraterestrii si ne-ar fi inghitit daca ar fi putut. In zona noastra, marcata de un ortodoxism extrem de traditional, lucrarea de evanghelizare si de plantare de biserici merge destul de greoi, desi se fac eforturi in aceasta privinta. Dumnezeu ne-a ajutat sa ducem la capat o slujba dificila si, la un moment dat, parca am simtit ca Dumnezeu le-a deschis inimile pentru a asculta Evanghelia. Dar nu asta vreau sa va spun…
Intr-o seara, la priveghi, l-am pus pe un frate slujitor sa aiba un cuvant pentru cei adunati. Am putut vedea, daca mai era nevoie de asta, modul in care unii predicatori inteleg Evanghelia. In douazeci de minute, nu stiu daca a amintit o singura data despre moartea Domnului Isus si despre mantuirea prin credinta. A turuit despre pomeni, moaste, obiceiuri si alte lucruri care nu tin de esenta Evangheliei. Spunea un pastor odata ca, daca vrei sa iei osul din gura unui caine, da-i o bucata de carne, caci daca vei trage de os te va musca. Fratele acesta tragea din raspunteri sa scoata traditiile din capul oamenilor prezenti. Bineinteles ca nu a reusit, si nici nu va reusi, pentru ca nu noi suntem cei ce schimbam inima si mentalitatea oamenilor.
Noi nu-i putem schimba pe oameni, si nici nu ar trebui sa incercam sa-i schimbam. Dumnezeu este Cel ce ii schimba. Duhul Sfant este cel ce-i convinge pe oameni si le strapunge inima. Noi ar trebui sa predicam Evanghelia, in simplitatea si puterea ei extraordinara si, chiar daca ne vine greu, sa lasam “samanta” sa-si faca treaba.
Esenta Evangheliei este sintetizata de apostolul Pavel in 1Corinteni 15: 1- 10. Isus Hristos a murit pentru pacatele noastre, prin moartea Lui ispasitoare suntem iertati. A treia zi a inviat dintre cei morti si s-a aratat ucenicilor, apoi s-a inaltat la cer de unde mijloceste pentru noi. Prin har suntem ceea ce suntem, caci harul nu doar ca ne mantuieste, dar ne si pastreaza in mantuire. Suntem mantuiti prin credinta si, cu ajutorul lui Dumnezeu, tot prin credinta, ne vom duce mantuirea pana la capat. Aceasta este esenta Evangheliei.
Daruri care starnesc impotrivire februarie 22, 2010
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism, Reforma crestina.27 comments
Am observat ca atunci cand scriu despre proorocie, despre vorbirea in alte limbi, sau despre alte daruri duhovnicesti – mai putin, sau deloc practicate in unele biserici – aceste discutii starnesc impotrivire. Spiritele se revolta, invectivele incep sa curga napraznic, apar teologi si interpreti din toate colturile si mai toti striga in gura mare “bre’, frate, proorocie si vorbire in alte limbi nu mai exista.” Serios, frate? Adica noi suntem orbi desi vedem lumina, iar tu vezi, dar nu ai ochi, nu? Noi suntem surzi pentru ca auzim “Asa vorbeste Domnul”? Noi suntem slabi pentru ca cerem puterea Duhului Sfant? Noi suntem nebuni pentru ca implinim Scriptura si vrem sa aplicam ceea ce ne spune ea?
Ceea ce ma intristeaza cel mai mult nu e faptul ca unii frati prieteni ne aseamana, pe noi, penticostalii, cu proorocii lui Baal, ci faptul ca tot mai putini penticostali experimenteaza manifestari autentice ale darurilor Duhului Sfant. De ce? Este timpul sa ne venim in fire si sa cautam Fata Domnului cu toata seriozitatea.
Pentru iubitorii de polemici si pentru cei ce vor sa aprofundeze subiectul proorociei, va recomand un articol recent de-al lui Emanuel Contac, “Profetia, un semn pentru cei credinciosi?”
Evanghelia hocus-pocus februarie 20, 2010
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina.118 comments
Cu mai multi ani in urma am fost invitat la o evanghelizare, in localitatea M. Cum se obisnuieste pe la noi, dupa slujba de la biserica am fost invitat la masa, la un frate pocait. Fratele chemase mai multi tineri, dar printre ei il invitase si pe un prooroc, care, la vremea aceea era foarte renumit in zona noastra. Ca oricarui tanar mi-au trecut niste sageti prin stomac si m-am temut sa ies in evidenta, ca nu cumva sa ma descopere Domnul. Exista la momentul acela o teama serioasa de prooroci, mai ales daca aveai si niste lucruri ascunse in viata ta.
Dupa ce am servit masa, fratele prooroc si-a pus un scaun in mijloc si a cerut o Biblie. Toti ceilalti stateam in jurul lui. Fratele ne-a luat la rand si ne-a intrebat ce numere alegem. Eu nu pricepeam la ce se refera, nu stiam de procedura aceasta, dar “norocul” meu a fost ca nu eram primul. Pe parcurs m-am prins despre ce era vorba si am inteles ce anume cerea. Fiecare trebuia sa aleaga niste numere, care reprezentau niste versete. De exemplu: ”aleg de la 4 la 9; sau de la 1 la 3; sau de la 20 la 21 etc.” Dupa ce o persoana alegea versetele, fratele deschidea Biblia, le citea si proorocea (folosesc termenul in sens peiorativ) pe baza acelor versete. Nu mai tin minte ce versete mi-au cazut si ce mi-a zis fratele, dar, ca tanar student la teologie, am fost socat de metoda aceasta ciudata de a prooroci – metoda pe care nu o gasesti nicaieri in Biblie.
Ulterior, aveam sa aflu ca si in cadrul ortodoxiei preotul obisnuieste “sa deschida Cartea” si sa le “descopere” oamenilor viata lor, sa le “prooroceasca“. Bineinteles ca, oficial, metoda aceasta nu este agreeata de Biserica Ortodoxa - unii teologi ortodocsi o pun in randul ghicitoriei si a vrajitoriei - dar, cu cativa ani in urma, au fost mai multe reportaje filmate cu camera ascunsa, care aratau ca foarte multi preoti ortodocsi obisnuiesc sa “deschida Evanghelia“.
Banuiesc ca metoda de a “pooroci” prin deschiderea Bibliei a fost preluata din ortodoxie de catre unii (pseudo)prooroci oportunisti, care au transmis-o in mod practic credinciosilor nostri. In scurt timp, s-a ajuns ca membrii obisnuiti ai bisericilor noastre (ma refer in mod concret la cele penticostale, nu stiu cum e situatia in celelalte biserici evanghelice), sa se roage si sa ceara cuvant de la Domnul. Asa se face ca, in ciuda eforturilor intense de a pune bazele unei teologii biblice in bisericile unde slujesc, intalnesc inca destul de multi (ingrijorator de multi!) credinciosi care pretind ca Dumnezeu le vorbeste “ prin Cuvant” – referindu-se la faptul ca aleg versete, deschid Biblia la intamplare si iau versetele care li se nimeresc ca pe o proorocie din partea Domnului. Ei cred in Evanghelia hocus-pocus!
Saptamana aceasta am discutat – impreuna cu cei din comitetul bisericii – cazul unui frate care vrea sa fie primit ca membru la noi in biserica. Nu voi intra in detalii dar, pentru a ajunge la ideea pe are vreau s-o scot in evidenta, va pot spune ca e divortat, si-a neglijat familia (are vreo 8 copii) o lunga perioada de timp, nu are o recomandare pozitiva din partea bisericii de unde a plecat, dar cica Domnul i-a vorbit ca el se poate recasatori si ca poate sluji in biserica fara nici o problema. Bineinteles ca l-am intrebat cum i-a vorbit Domnul. Ne-a explicat ca “a cerut Cuvant de la Domnul” (adica a deschis Biblia la intamplare … hocus-pocus) si i s-a deschis de mai multe ori in Osea, la versetul care spune “du-te si ia-ti o nevasta preacurva si copii din curvie“. El a luat versetul acesta ca pe o proorocie din partea Domnului si, in ciuda explicatiilor mai mult decat clare pe care i le-am dat, cred ca a facut de mult alegerea sa asculte, cum zic adeptii Evangheliei hocus-pocus, ”de Cuvant” si nu de noi.
As fi foarte curios sa aflu daca si in zona voastra se practica aceasta metoda si ce parere aveti voi despre ea. Sper sa aflu lucruri interesante de la voi.
Caderea in ritual februarie 17, 2010
Posted by laurentiu balcan in Recomandari.Tags: caderea in ritual, crestinism, formalism religios, iosif ton, magie crestina, ritualuri crestine
70 comments
O perioada destul de indelungata nu am citit nimic de Iosif Ton (am avut eu motivele mele). Dar astazi, tocmai am terminat de citit cartea - recunosc ca m-am apucat de ea doar pentru ca mi-a recomandat-o un prieten - “Caderea in ritual” aparuta la editura Cartea Crestina Oradea, 2009. Iata o carte pe care toti evanghelicii din Romania ar trebui sa o citeasca. Iosif Ton face o prezentare clara, progresiva si foarte interesanta a dezvoltarii ritualului religios, cu accent pe dezvoltarea ritualului religios din Biserica Ortodoxa Romana. Ortodocsii vor sari ca arsi daca vor citit cartea aceasta, dar nu vor avea ce argumente sa aduca in fata dovezilor persuasive si realiste pe care renumitul pastor si teolog baptist le prezinta.
Iata cateva fragmente, dar va recomand ca cititi cartea:
” Preotii (ortodocsi) erau ei insisi oameni de la tara, fara educatie teologica sau laica. Singurul lucru pe care trebuia sa-l invete era modul in care se fac ritualurile: trebuia doar sa stie cum se canta liturghia (invatata pe de rost), cum sa faca botezuri, ungeri, cununii, inmormantari, sfintiri si alte ritualuri de care vom aminti in continuare. Fiind oameni din popor si educati numai cat restul poporului, era normal ca preotii sa cunoasca toate procedurile magice ale poporului si sa participe la ele fara sa se considere ca aceasta n-ar fi potrivit cu pozitia lor de preoti.”
[.....]
” Mergand inapoi la origini, putem spune ca ortodoxia este rezultatul punerii in practica a ideii lui Grigore Taumaturgul ca religia pagana poate fi absorbita in crestinism prin simpla schimbare a numelui zeitatilor la care ne inchinam [...] Asadar, ortodoxia este caderea din crestinism in paganism [...] Este ciudat sa vezi ca etnologii roamani care au recunsocut ca gandirea populara romaneasca este pagana, au fost de parere ca oamenii nu trebuie jigniti si ofensati spunandu-li-se ca nu gandesc bine. Dimpotriva, ei trebuie incurajati sa fie mandri ca de doua mii de ani isi pastreaza acest fel de gandire si sa si-l pastreze si de aici inainte. Exista deci la noi teama ca daca ne-am abadona felul “traditional” de gandire am inceta sa mai fim ceea ce suntem. Da! Asa este! Am inceta sa mai fim pagani!”
Iata ce scrie despre evanghelicii din Romania:
“Miscarea evanghelica din Romania a ajuns la o jumatate de milion de oameni si creste vertiginos, mai ales sub forma ei penticostala. O jumatate de milion inseamna aproape 5% din populatie si sociologii ne spun ca o minoritate de 2% este deja cultural semnificativa sau cu putere de impact national. Ce impact va avea aceasta miscare in viitor asupra intregii natiuni? Ca teolog evanghelic, pot sa spun, cu durere, ca miscarea evanghelica a fost infectata si afectata de flagelul coruptiei. Dar aceasta miscare religioasa este inca vie si dinamica si se poate purifica din nou …”
Doamne, ajuta-ne sa ne lasam de ritualuri si de obiceiuri omenesti sau diavolesti si sa crestem intr-o relatie spirituala personala cu Domnul nostru Isus Hristos. Amin!
