jump to navigation

Disciplinele spirituale (9) ianuarie 29, 2010

Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina.
Tags: , , , , , , , , ,
trackback

Nu am avut pana acum o serie asa de lunga de postari. Probabil ca unii s-au plictisit deja, dar eu sunt convins ca disciplinele spirituale pot revolutiona viata noastra spirituala. Voi enumera astazi inca trei discipline spirituale, cu speranta ca sunt printre cititorii mei persoane care s-au hotarat si sa le practice, nu doar sa se informeze.

DISCIPLINA CASTITATII

Disciplina castitatii inseamna abtinerea de la relatii sexuale extraconjugale, dar si abtinerea de la orice gand pacatos.  Disciplina castitatii implica un refuz categoric al oricaror imagini cu caracter sexual pacatos, pentru ca scopul ei este  sa ne pastreze mintea si inima curata.

Credinciosul trebuie sa aiba o perspectiva biblica asupra sexualitatii. Relatiile sexuale nu sunt pacatoase atunci cand au loc in cadrul instituit de Dumnezeu – familia, dar sunt devastatoare in afara ei. Probabil ca cele mai multe excluderi din bisericile noastre sunt cauzate de pacate de natura sexuala, asta in cazul in care se afla, caci cine stie cati curvari, pe care nu-i stie nimeni,  se impartasesc cu noi?

Tinerii care traiesc intr-un mediu impregnat de pofte sexuale; barbatii care sunt plecati cu anii la lucru in strainatate; femeile care-si lasa barbatii baby-siteri in tara, iar ele matura apartamentele strainilor si le strang capsunile; sfintii sobri din biserici ai caror ochi sclipesc urmarind fustele si decolteurile surorilor; utilizatorii de internet si televiziune, cu totii sunt predispusi caderii in pacate sexuale. Fara o disciplina severa si fara a persevera in practicarea disciplinei castitatii,  nu avem cum sa traim dupa voia lui Dumnezeu. Noi suntem Templul Duhului Sfant si e treaba noastra sa pastram Templul curat, prin mijloacele pe care ni le-a pregatit Dumnezeu.

Pasaje de analizat: Iov 31;1; Matei 5:28; 1Tesalonicieni 4:3-5; 1Corinteni 6:12-20.

DISCIPLINA CONFIDENTIALITATII

Confidentialitatea, ca disciplina spirituala, se manifesta in doua directii:

1) confidentialitate fata de faptele tale. Nu te lauzi cu ceea ce ai facut, sau cu ceea ce posezi tu, pentru ca “lauda de sine nu miroase-a bine”, nu-i asa? Confidentialitatea cu privire la faptele proprii implica smerenie, umilinta. Nu trebuie sa stie dreapta ce face stanga. Suntem chemati sa ne practicam neprihanirea inaintea lui  Dumnezeu, nu fata de oameni, Matei 6:1-6. Noi nu suntem  interesati de aprecierile si laudele oamenilor, noi slujim in asa fel incat sa fim apreciati de Dumnezeu.

2) confidentialitate fata de faptele altora. Un credincios stie sa pastreze un secret, o marturisire. Nimic nu e mai dezgustator decat un pocait care umbla cu barfeli. Nu vi se pare ca barfa este principala activitate a unor pocaiti? Nu stiu sa faca nimic pentru Dumnezeu, dar la barfa nu-i intrece nimeni. Se constata o lipsa de incredere tot mai accentuata in slujitorii bisericii, tocmai din pricina faptului ca “lupii in piei de oaie” au luat marturisirile si le-au transformat in “gloante naziste“, cum spunea Vladimir Pustan, sau in subiecte de predica. Ca slujitori ai lui Dumnezeu, nu avem voie de divulgam secretele marturisirii, 1Tesalonicieni 4:6, Proverbe 17:9. Un slujitor e un om secretos, nicidecum un barfitor, el practica disciplina confidentialitatii pentru ca a inteles ca “…sufletul credincios tine ce i s-a incredintat” (Proverbe 11:13).

DISCIPLINA PARTASIEI

Nu insist asupra acestei discipline pentru ca, banuiesc, predicatorii va spun Duminica de Duminica cat este de important sa veniti la Biserica pentru a dezvolta partasia cu fratii si surorile, Fapte 2:42 – 47. Insist, in schimb, asupra importantei unitatii in cadrul partasiei fratesti. Noi nu putem birui de unii singuri, avem nevoie de cei de langa noi si tocmai acesta este meritul disciplinei partasiei: ne invata sa ne apreciem aproapele si sa luptam alaturi de el. Ca o armata sfanta ne unim fortele, ne ridicam scutul pentru a ne proteja aproapele si mergem la lupta stiind ca doar impreuna putem invinge. Am scris  despre unitatea Bisericii (AICI). Disciplina partasiei aduce in atentia noastra un principiu pe care l-au avut muschetarii “Unul pentru toti si toti pentru unul!”

Texte de analizat: Ioan 17; Filipeni 2:1-4; 1Corinteni 1:10; Efeseni 4:3

Comentarii»

1. Vasilis - ianuarie 30, 2010

nu ne-am plictisit dar probabil nu avem prea multe de spus in domenii in care ne simtim deficitari.

lipsa confidentialitatii are o scuza sau exceptie, impartasesti cuiva situatia pentru a se ruga. dar e foarte important CUI spui acel lucru confidential.
daca esti pastor si discuti cu 1,2 pastori sau prezbiteri o anumita problema pentru consultare/rugaciune cred ca e in regula, atata timp cat stii ca acele persoane sunt spirituale si nu obisnuiesc sa spuna mai departe problema respectiva sotiilor, prietenilor, enoriasilor sau in predica. Cred ca se poate cere acceptul persoanei care se confeseaza pentru aceasta.

dar cand auzi de lucruri despre altii de la x si y ce au pornit initial de la pastor (cu motivul de a se ruga, sau de a avea “partasie”) nu poti decat sa spui lucrurilor pe nume: barfa.
Sa ma mai marturisesc unei astfel de persoane?
NEVER!

2. marcus - ianuarie 31, 2010

Vasilis;
Pastor=om
Blestemat sa fie acel cesi pune increderea in om.

laurentiu balcan - februarie 1, 2010

Este drept, Marcus, ca pastorul e un om supus greselilor. Totusi, sa aplici versetul din Ieremia in contextul asta mi se pare exagerat. Nu te grabi sa dai verdicte in dreptul altora. Noi trebuie sa cultivam INCREDERE unii in altii (fara sa-l eliminam pe Dumnezeu din ecuatie, bineinteles) ca sa putem ajunge la ceea ce spunea Iacov “marturisiti-va pacatele unii altora.”
Eu va incurajez sa cautati persoane de incredere, fata de care sa va marturisiti, nu sa va folositi de un esec pentru a nu implini o porunca biblica.

3. trifanioan - februarie 2, 2010

draga frate nu inteleg dice lanoi pocaiti se fac marturisiri fiecare credincios vine sa isi marturiseasca fratilor prezbiter greselile sau pacatepe care lea facut avind speranta ca dumnezeu va ierta pacatu marturisit acum va intreb in iacob scrie marturisitiva uni altora pacatele ceia ce subliniez uni altora deci in concluzie inteleg ca si pastori trebuie sa isi marturiseasca pacatele si intreb la cine uni altuia sau credinciosu vine ca la preot si isi spune pacatu

4. marcus - februarie 3, 2010

laurentiu;
In unele circomstante,este greu de luat decizii si cind se tratiaza de pesoana mia.Cu atit mai greu,cind se tratiaza,de o alta persoana in cauza. Nu sint in stare,sa dau eu verdictu,dar un indemn as putea sal dau,pentru cei care vor sa-l primiasca.Daca aveti de marturisit,mergeti inaintea lui D-zeu, cu o inima sincera,marturisitii lui,ca nu veti fi dezamagiti.Omul este schimbator,nu o spun eu.

5. marcus - februarie 3, 2010

Am tot respectul,pentru pastorii adevarati,ar fi multe de spus despre cei inventati.Vriau sa cred,ca esti unul din cei care,D-zeu ii va folosi pentru a face o reforma in cultul penticostal in RO.


Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 51 other followers