SISTEMUL – fratele nostru siamez (1) octombrie 29, 2009
Posted by laurentiu in Penticostalism, Reforma crestina.trackback
Biserica este si va ramane, pana la venirea Domnului, o entitate spirituala de care Dumnezeu va fi indragostit. Ea este centrul atentiei lui Dumnezeu, asa cum Mireasa este centrul atentiei Mirelui. Problema Bisericii, in schimb, este data de locul unde trebuie sa functioneze: lumea. Dorinta Domnului Isus, care ne cerea sa “fim in lume, dar nu ca lumea“, intarzie sa fie dusa la indeplinire. Functionand si activand in mijlocul lumii, Biserica se vede nevoita sa se organizeze intr-un SISTEM pe care, de cele mai multe ori, il imprumuta de la organizatiile lumesti.
Din nefericire, Biserica este mai mult o institutie lumeasca – un sistem imprumutat de la lume - decat o entitate spirituala. Este lipita de sistemul sub care s-a organizat, asa cum sunt lipiti doi siamezi. NU se poate misca in voie, pentru ca este blestemata sa-si duca povara – propriul sistem – dupa ea. Iar povara aceasta devine si mai insuportabila odata cu trecerea anilor, pentru ca tendinta ei este sa creasca permanent. Acesta este unul dintre motivele pentru care orice organizatie religioasa, nascuta in urma unor treziri spirituale, in timp (sa spunem 100 de ani), isi pierde complet vigoarea, devine extrem de institutionalizata in organizare, iar in evlavie SUPERtraditionala.
Acesta este si cazul miscarii penticostale din Romania, care sufera din cauza institutionalizarii. Sistemul sub care suntem organizati are radacini comuniste vadite: avem comitet, cenzori, presedinte, vicepresedinte, adunare generala si as putea continua cu aceasta lista a termenilor intalniti in sistemul comunist, dar nu cred ca are rost sa dovedesc ceea ce este acceptat ca un fapt. Fratii nostri nu au gasit un sistem mai bun de organizare, pentru ca nu puteau sa-l imprumute pe cel ortodox - cu radacini vechi-testamentale depasite, dar nici pe cel occidental, pentru ca o viata li s-a spus ca tot ce vine din afara e rau, periculos, ca afurisitii de capitalisti vor sa ne infecteze gandirea si sa distruga maretul scop al comunismului: formarea omului nou. Avand acelasi scop, dar cu mici diferente de nuanta, au zis ca e cel mai bun sistem si, iata, asa se face ca ne-am pricopsit cu o povara comunista de care nu mai putem scapa.
Dupa 20 de ani, comunismul traieste in Romania prin cei care se vor mari reformatori ai sistemului, dar si in modul de organizare al celor mai multe biserici evanghelice. Si problema nu e doar ca sistemul e COMUN-ist ci si ca sistemul ne domina si nu putem functiona in parametrii spirituali in care ar trebui sa functionam. Fratele nostru siamez e sistemul comunist, pe care il caram dupa noi oriunde ne-am duce, ingradindu-ne libertatea fara scrupule, pana intr-acolo incat am ajuns sa credem ca asta e randuiala lui Dumnezeu si ca cine nu o accepta NU se supune dreptului Judecator. Aceasta e tragedia pe care o traim: am ajuns sa confundam SISTEMUL cu Biserica si ADUNAREA cu masele de manevra.
Zilele acestea se desfasoara la Sovata Conferinta Nationala a pastorilor penticostali, la care eu nu m-am dus, pentru ca nu vreau sa-mi pierd timpul discutand despre cum putem imbunatati (cica!!!) sistemul (comunist, bineinteles!), despre noi proceduri de vot (tot o inventie de-a fratelui nostru siamez) si alte aberatii care te fac sa te enervezi si sa-ti doresti sa fugi in varful muntelui, cat mai departe de un sistem care-ti fura energia, construindu-ti cusca pe care, tot el, te face s-o doresti si s-o socotesti “randuiala divina”.
Daca dupa 20 de ani nimeni nu a reusit sa scuture sistemul si sa spuna “ba’, fratilor, voi nu vedeti ca ne ducem de rapa?!” inseamna ca SISTEMUL duce Biserica in spate, controlandu-i si limitandu-i libertatea de actiune.
In orice sistem, lupta pentru putere si pentru avantaje personale energizeaza membrii care il compun, facandu-i sa uite care le e scopul si determinandu-i sa-i priveasca pe cei care sunt in afara propriei lor organizatii drept adversari, dar nu ai lor sau ai organizatiei lor, ci adversari ai “adevaratei” credinte, ai lui Dumnezeu si ai Scripturii.
Despre modul in care ne raportam la sistem, (poate) data viitoare….
[...] penticostalul.wordpress.com [...]
Interesanta argumentarea ta despre radacinile comuniste ale sistemului.
Inteleg si faptul ca exista asemanari frapante intre sistemul de organizare/control comunist si cel al cultului din care cu onor faci parte.
Dar oare sistemul practicat in occident este mai bun? Chiar crezi ca ChoG sau AoG au sistme mai durabile, mai biblice?
Poate ar fi mai benefica o discutie despre forma de organizare pe care o practici in biserica in care esti pastor, cu analiza punctelor tari si a celor slabe. Atunci poate ca s-ar incumeta si altii sa vina cu idei si cine stie, poate iese ceva!
Fii binecuvantat!
Problema sistemului e ca noi ne sprijinim pe el si nu el pe noi, el ne conduce pe noi nu noi pe el.
Ex: Nu putem merge marti de la 6 la 8 in vizita la bolnav pentru ca avem program de rugaciune. SAU suntem o biserica vie, ca cea chineza, si anulam toate programele pentru 2 saptamani si facem doar evanghelizare de la om la om.
Sistem va fi tot timpul, mai ales ca Dumnezeu e al randuielii, DAR depinde daca in Sistem sunt morti sau vii.
Sistem si randuiala bisericii sunt lucruri diferite. Dar e normal sa fie confundate daca nu cunosti o alternativa.
Sistem inseamna ca ceva ti se impune (unii ar spune “propune”), pe linie ierarhica, de la mai marii cultului.
Randuiala in biserica isi are radacinile in Biblie iar pentru ceea ce nu apare acolo lucrurile sunt lasate la atitudinea prezbiterilor bisericii. Nu o lege pentru toate bisericile fie ca-i vorba de doctrina sau lucrurile mai practice.
Acum intreb ca un nestiutor, cu ce te impiedica sistemul Laurentiu sa-ti desfasori activitatea in biserica pe care o pastoresti? Sau te referi la bisericile penticostale in general?
Daca vorbesti in general te lupti cu morile de vant. Eu n-am auzit de nici o miscare religioasa care dupa o anumita perioada sa fi (re)experimentat o trezire spirituala majora. Doar ici, colo, cativa indivizi, cateva biserici. Daca gresesc, corecteaza-ma.
Am observat un pericol ce planeaza asupra celor ce-s satui de sistem, si aici nu ma refer la tine.
Unii au iesit din sistem, au o alta forma de organizare, cantari mai contemporane, o relationare mai buna intre persoane, dar degeaba dupa mine, lipseste puterea Duhului Sfant, inchinarea, predicarea e seaca. Au fugit de un sistem ultratraditionalist si au dat de altul mai liberalist. Daca Duhul Sfant nu sta la baza unei miscari, schimbarea formelor nu poate produce viata.
Am sa ma explic si in cateva postari viitoare, dar cred ca ai dreptate cand spui ca simpla iesire dintr-un sistem nu schimba radical lucrurile.
M-as bucura daca ne-ai prezenta un alt mod de organizare care macar teoretic sa fie mai bun si nu ai vorbi atat de usor in mod negativ daca nu chiar jignitor la adresa acelor slujitori(nu atat de intelepti ca tine) care au ales sa-si piarda timpul la Sovata.I-mi permit sa-ti amintesc ca deocamdata faci parte din acest sistem comunist.Cred ca nimeni nu te tine cu forta in acest sistem.Daca nu poti sa-l schimbi din interior de ce nu incerci din afara, construind un alt sistem mai putin comunist,eventual unul in care sa nu mai existe nici pastori care sa nu uitam dar cam conduc si ei chiar daca nu sunt numiti presedinti. Cu multa stima Marcel .
Faptul ca nu m-am dus la Sovata nu inseamna ca sunt mai intelept decat ceilalti slujitori, ci, dimpotriva, s-ar putea cu unii care s-au dus sa-si sustina punctele de vedere sunt mult mai intelepti decat mine, care am ales sa stau pe tusa.
Bun diagnostic, excelent, asteptăm rețeta. Că de așteptat moartea pacientului nu-i greu, vine sigur și intotdeauna se gasește un popă sa facă prohodul.
Boala se numește orbire, lipsă de vedere spirituala. “Cand te-am vazut noi?”, asa de mare orbire incat nu-l vezi pe Hristos din frati simpli, il cauti prin amvoane, prin conferinte, prin președinți și secretari.
Hai sa facem o întrebare: spune părerea ta, cum ar fi mai bine? Într-un oraș de 300.000 de locuitori cu 30.000 de creștini: să se adune in 30 de adunări de 1000 de oameni sau in 1000 de adunări de 30 de oameni? Care ar fi impactul, cum ar fi zidirea, cum s-a ajuns la inselarea de azi? Nu cumva comunistii au dorit catedrale usor de manipulat prin directori docili? Voi pune chestiunea si pe blogul meu.
Sa nu discutam despre salariul pastorului, hai sa ignoram rusinoasa greutate a acestui argument.
fratele dan
cum ar fi mai bine?
TEORETIC a 2-a varianta.
PRACTIC, unde mai marii nostri in Domnul sunt oameni spirituali. (e drept ca-s cam putini, dar sunt)
mai bine merg cu 1000 de oameni unde cei ce conduc adunarea in Domnul sunt oameni spirituali, plini de Duhul Sfant, decat intre 30 cu o doctrina si un model (biblic) “perfect” de organizare dar unde tot ceea ce rezulta e moarte.
Cum i-am scris mai sus lui Laurentiu, nu schimbarea formelor produce viata, chiar daca teoretic o biserica de 30 crestini are mai multe avantaje decat una de 1000.
vesteabuna ,
cred ca adunarile de 200-300 de membrii sint mai roditoare decit cele de 2000-3000.
[...] Cum s-a ajuns la inselarea de azi? By vesteabuna Subiectul il prezinta postarea de aici: “Sistemul, fratele nostru siamez.” [...]
Nu inteleg ce vrea sa se spuna cu afirmatia despre salariul pastorului.Este el cumva prea mic sau prea mare?Cred ca este destul de usor sa spui ca nu discuti dar de fapt (fara sa argumentezi ce vrei sa spui)arunci cuvinte pe care eu nu le inteleg (rusinoasa greutata a acestui argument). Cu stima Marcel
Draga Marcel
Nu arunc cuvinte, țintesc cu cuvinte. Nu ca unul care lovește in vânt. Cuvantul este o hrană pentru flămând, dar și o armă pentru luptător.
Ce am scris, am scris foarte conștient, mă rog ca să ințelegi. Poate te ajută și ce am scris aici: http://vesteabuna.wordpress.com/2009/09/03/parca-despici-cu-ghilotina/
Nu stiu daca rugaciunea ar fi de ajuns.Oricum iti multumesc ca esti interesat ,si doresti ca si eu sa inteleg ceia ai tintit cu aceste cuvinte.Cu stima Marcel.
e mic frate salariul – in general.
Am citit un lucru interesant relatat de un securist, locotenentul de Securitate Vostinar care raspundea de Culte la Arad, ce s-a pocait pe vremea lui Ceausescu.
“Tot securistu’ ne-a invatsat o lectie pe care se merita sa n-o uitam nici in libertate:” sunt 2 moduri in care securitatea incearca sa va distruga:a) sa va dezbine si b) sa va faca sa va uniti in biserici mari (precum Moscova) in care sa va pierdeti identitatea”. Intersant, afurisitii de ei! Dumnezeu sa-i ierte.”