De ce plange femeia romanca? septembrie 8, 2009
Posted by laurentiu balcan in Legalism.trackback
La o intalnire a femeilor din bisericile evanghelice din Onesti – care are loc o data pe luna, in diferite locatii - o misionara din Danemarca a pus o intrebare pertinenta si reprezentativa pentru mediul evanghelic romanesc: “de ce plange atat de mult femeia (crestina) romanca? Nu e bucuroasa ca e mantuita?”
De ce plange femeia romanca in Biserica?
Femeia romanca plange pentru ca are necazuri. Dar si femeia daneza are necazuri.
Femeia romanca plange pentru ca are copii nepocaiti. Dar si femeia daneza are copii nepocaiti.
Femeia romanca plange pentru ca e in plina criza economica. Dar si femeia daneza e in plina criza economica.
Femeia romanca plange pentru ca asa a citit in Biblie: “Ferice de cei ce plang.” Dar si femeia daneza a citit in Biblie aceleasi lucruri.
De ce, in Biserica, femeia romanca plange, iar femeia daneza se bucura? Pentru ca femeia daneza – si vorbim de probabilitati – stie ca e mantuita, pe cand femeia romanca nadajduieste ca va fi mantuita. Mantuirea, in mentalitatea colectiva, nu este privita ca o realitate prezenta, ci ca o rasplata viitoare. Femeia romanca inca spera ca: daca va da nastere la copii, daca va purta baticul pana la rapire, daca va fi supusa, daca … si lista ar putea continua, va obtine mantuirea. Dar cum sa te bucuri de ceva ce nu ai? Cum sa te desfatezi in ceva ce nu este inca al tau? De aceea, cred eu, plange femeia romanca.
Multi credinciosi romani parca merg la inmormantare Duminica, nicidecum la sarbatoare. Iar Biblia ne spune ca noi ne-am apropiat de “adunarea in sarbatoare a ingerilor”, nu de cortegiul funerar al nu stiu carui profet decedat.
“Bucurati-va intotdeauna, iarasi zic: Bucurati-va!” (Noul Testament)
Tare faza cu plansul din cauza copiilor ”nemantuiti”. Da, sigur de asta plange. Pai depimde ce Biblie citesti, si plange din diferite motive, daca e sa merg dupa ce e scris mai sus. Deci cine ne zice ce Biblie sa citim ? Sa stim de ce plangem.
Ce Biblie sa citim? Probabil ca te referi la ce traducere sa citim? Cu siguranta nu ai in vedere “Biblia satanistilor”, “Biblia homosexualilor”, “Biblia hazlie”, sau mai stiu eu care Biblie deposedata de esenta mesajului ei.
Biblia ii fericeste pe cei ce plang, dar ii fericeste pe cei ce-si plang saracia spirituala – stare care duce la pocainta si pe cei care plang impreuna cu altii – stare care duce la iubirea aproapelui. Biblia nu-i fericeste pe cei ce plang de dragul de a plange. Bine spus! “Sa stim de ce plangem.”
Dragii mei frati, aici este vorba de o TAINA care de la Biserica majoritara din Romania ni se trage.
Si doar strainii si alogenii binecuvintati, la care vrea Dumnezeu sa le descopere, pot sa inteleaga.
Un articol excelent! Cea mai serioasa preocupare a cerului este bucuria. Iar daca noi nu ne bucuram inca de pe pamant de Prezenta Luui …cum o sa ne bucuram de ea in cer?
Multumim de ganduri.
Daca femeia daneza se bucura in aceeasi masura in care plange femeia romana, cred ca se afla in aceeasi oala dar la poluri opuse.
E adevarat ca multe din serviciile noastre religioase aduc mai aproape de inmormantare decat de inchinare dar nici atitudinea anumitor crestini din vest sau de la noi nu mi se pare cea mai corecta. Tot timpul foarte zambitori, cu gura pana la urechi, glumeti, imi da senzatia unei atmosfere artificiale, induse. Ma simt ca la un program de divertisment nu de inchinare.
Opinia mea e ca trebuie sa existe o atitudine plina de reverenta cand vii inaintea lui Dumnezeu. Aceasta atitudine nu exclude bucuria, dar te pazeste de extreme si falsitate.
Ne uităm oare dincolo de aparențe; sondăm suficient de adânc în psihologia (nu în ”mentalitatea”) ”colectivă”? Gândim strict, doar în alb și negru, intimidați de nuanțele intermediare?
N-am auzit încă de bucuria înmuiată în lacrimi și de tristețea ascunsă în bucurii de circumstanță, de bucuria indusă prin educație și dorință de conformare?
Cântărim spiritualitatea pe talerele comparației?
Eu nu am afirmat ca “plansul” e gresit. Cred ca aveti dreptate cand vorbiti de “bucurie inmuiata in lacrimi”, dar prea e romanul trist , sobru si plangaret doar pentru a dovedi ca este spiritual. Comparatia este imperfecta, dar totusi obiectiva. Evanghelicii, in Biserica, nu sunt “plini de reverenta”, ci plini de ceea ce ei considera “tristete sfanta”. Unii cred ca daca nu se plange nu e har, iar bucuria este de la diavol.
Bucuria este roada Duhului Sfant, cei ce nu o au, trebuie sa se gandeasca serios la relatia lor cu Dumnezeu. Am trait mai multi ani in mijlocul crestinilor din vest, si mi-a placut sa vad oameni care se confrunta cu aceleasi probleme ca ale noastre, dar au invatat sa se bucure si sa multumeasca Domnului in orice situatie. Nu am vazut “manifeste” asa cum am vad des in multe biserici din Romania, trebuie sa dam jos mastile si sa fim reali, asa ne vrea Isus.
Bucuria in Domnul este taria noastra !
Exista si o mostenire in sensul acesta. Nu-mi aduc aminte ca inainte de ’89 sa vad pe cineva zambind in vreo poza, nici chiar la nunta. Toti erau sobri, seriosi.
Pe de alta parte, dupa revolutie au inceput sa vina frati din vest, americani sau altii, intotdeauna zambeau, cel putin in poze. Ei spuneau de noi ca suntem tristi. Poate eram, nu stiu, dar asa eram obisnuiti. Nu mi se pare corect sa ne punem o masca zambitoare cand ne facem poza (sau la biserica) si apoi sa ne vedem de treaba.
Probabil aceasta mostenire pre-decembrista isi taraie picioarele si azi, inclusiv in bisericile noastre.
Vasilis,
Q.E.D.
Bucuria este mai mult o chestie de atitudine, respectiv o preconceptie.
Si o preconceptie foarte raspandita este ca occidentalii, in speta americanii, afiseaza o bucurie falsa.
As aduce mai degraba aminte cuvintele Domnului Isus: “din prisosul inimii vorbeste gura”. De aceea, multe din serviciile noastre arata ca un borcan cu castraveti murati in otet!
Frate Laurentiu,
Va rog sa nu confundati termenii si grupurile/tipologiile diferite carora va adresati, inca din titlul articolului Dvs.
“FEMEIA ROMANCA” nu este acelasi lucru/specimen cu FEMEIA EVANGHELICA ROMANCA.
Da, desigur, FEMEIA ROMANCA are in plus fatza de cea DANEZA, 1000 de motive obiective ca sa fie trista, nemultumita si nefericita.
DE exemplu, statisticile oficiale arata ca aproape 1 MILION de ROMANCE castiga lunar sub 5 miloane de lei net lunar, cca 125 euro lunar, pe cind FEMEIA DANEZA castiga in medie de 20 de ORI mai mult, deci poate zambi mai des!
Mihai,
1000 de motive INTEMEIATE nu cred ca are sa fie trista, dar nici nu pot sa accept ca totul se reduce la bani. Banii nu aduc fericirea! Sau, pentru femeile romance, o aduc?
Intrebarea mea se adreseaza evanghelicilor. Femeile evenghelice sunt prea triste, mult prea triste….
Lau, nu e vorba ca banii ar aduce fericirea… Cand n-ai ce pune pe masa…sau poate nici masa propie nu ai… nu poti pune problema asa.. cu 125 euro pe luna e practic imposibil sa te descurci intr-o luna, iar daca mai ai si alte guri pe langa tine de hranit…
Iar femeile evanghelice sunt triste probabil pentru ca nici ele nu au destula incredere, le lipseste siguranta zilei de maine, siguranta materializata de altfel si prin ceva mijloace financiare pentru un trai decent…
Si plang pentru ca altfel ar crede lumea ca nu sunt atinse de Duh…Ca nu se pocaiesc… pentru ca pocainta implica si lacrimi…:) Iar sobrietatea e dusa uneori la extrem, da in acreala…caci bucuria si zambetul senin cica n-ar fi de la Domnul! Sunt chestii mostenite de la cei mai batrani si “intelepti”, idei preconcepute adanc inradacinate, care cu greu pot fi smulse, daca nu imposibil.
Si in plus, e vorba de sentimente induse de catre altii, sentimente de vinovatie, de frica, de nesiguranta.
am zis eu , cauza e tare bine adanc ascunsa .
E o taina …
Si nu vrei sa ne descoperi “taina”, Moromete?
as vrea , dar chiar nu o stiu nici eu . Fara glume, e o taina si pentru mine.
Sigur, oameni ca Vasilis, Andra M se apropie, cauta si bine fac . Bine zic ce zic si ei, parerea mea. Dar mai avem de sapat, pana ajungem la radacina.
Poate ca femeia romanca plange de bucurie ca Domnul a mantuit-o.
Poate ca, prin Duhul Sfant, Dumnezeu îi face o promisiune extraordinara femeii romance si ea plange de bucurie.
Poate ca femeia daneza nu-si da seama si crede ca femeia romanca plange de necaz ca nu are bani.
Dar poate ca femeia daneza se mai inseala uneori. Si face asertiuni false.
,,Femeia romanca inca spera ca: daca va da nastere la copii, daca va purta baticul pana la rapire, daca va fi supusa, daca … si lista ar putea continua, va obtine mantuirea. Dar cum sa te bucuri de ceva ce nu ai? Cum sa te desfatezi in ceva ce nu este inca al tau? De aceea, cred eu, plange femeia romanca.”[am citat din articolul autorului ]
–
Daca acesta este unul din motivele reale pentru care plange,atunci acest motiv poate fi rezolvat printr-o interpretare corecta a doctrinei mantuirii,inclusiv a acelui text din 1 Timotei.[e destul de delicat,nu credeti?]
Ma indraznesc si eu sa scriu o comentariu aici pe blog-ul.
EU SUNT DANEZA CARE A PUS INTREBAREA LA INTILNIREA A FEMEILOR.
Imi cer scuze pentru ca limba mea nu e tot corecta, sunt doi ani si jumate in Romania.
La intilnirea a femeilor a fost distribuit niste bilete cu intrebari / provocari pentru discutie. Pe biletul meu am trebuit sa numesc trei calitati si trei defecte ale femeii crestine (pe care ma am observat de-a lungul vietii in biserica).
Ca un “defect” am mentionat aceasta intrebare “de ce plange atat de mult femeia (crestina) romanca? Nu e bucuroasa ca e mantuita?”
N-am intrebat asa, pentru ca n-am intelegere pentru viata grea, care este aici in Romania. Sunt plin de respect pentru femeii romance, care au reusit sa traiesc in conditii foarte grele ca aici in Romania. Bineinteles inteleg, daca viata aici uneori are un motiv de plans. Este tot la fel pentru mine. Viata nu este doar usor, desi sunt o daneza.
Intrebarea mea a avut un scop spiritual.
Ma bucur pentru ca Laurentiu Balcan a explicat foarte bine despre ce e vorba. Am vazut femeii crestine care au cerut mila din partea Dumnezeu in speranta ca el POATE vrea sa dea iertare. Au plans si plans, si au spus ca “sunt un pacatos asa de mare”.
Biblia spune (2. Corinteni 5,17) “Astfel, daca cineva este in Cristos, este o noua creatie. Cele vechi s-au dus, iata, toate au devenit noi.”
Inseamna, POT SA STIU SIGUR, DACA MA AM DAT VIATA MEA PENTRU CRISTOS – SUNT MANTUIT – SUNT ELIBERAT. Nu mai sunt un pacatos, sunt mantiut, sunt liber, rascumparat prin Cristos.
Asta este motivul nostru pentru bucurie, indiferent conditii in care traim.
Din toate inima mea doresc femeii crestine aici in Romania – in trup, suflet si duh – sa inteleg ca sunt eliberate, mantuite, rascumparate. Asta este un motiv de bucurie, nu?
Femeii crestine au un potential foarte mare, care inca nu este folosit in total.
Barbati si femeii impreuna in slujba pe Dumnezeu sunt foarte puternic, si e speranta mea pentru viitor sa-l vad mult mai mult aici in Romania.
Cu drag – in Isus Cristos, si cu respect pentru fiecare femeie (si barbat) in Romania
ENA
Ena,
Ma bucur de comentariul tau, nu ma asteptam. Stiu ca intelegi femeile romance, pentru ca am vazut ca inima ta bate pentru ele. Pentru cei ce nu stiu, trebuie sa precizez ca voi lucrati si cu cei mai saraci dintre tiganii din zona. Intrebarea ta este foarte importanta si a atins niste aspecte importante ale vietii spirituale.
Succes in tot ceea ce faceti!
O intrebare la fel de legitima ar fi : “De ce nu plange femeia(crestina) daneza ?
Tocmai citeam despre un alt fel de plans, ce-i putin cunoscut, in “Intorc vorba diavolului” de Tozer:
“Marea diferenta dintre noi si Avraami, Davizi, Paveli este ca ei L-au cautat, L-au gasit si apoi L-au cautat in continuare, L-au gasit si iar L-au cautat – la nesfarsit!
Noi Il primim – si nu-L mai cautam; aceasta e diferenta!”
…
“O inima care plange mereu dupa Cel pe care-L iubeste e mai buna decat inima care s-a multumit cu putinul pe care-l stie deja!”
Cant 5:9b
In biserica ar trebui intradevar sa fie bucurie… dar nu numai. Nu cred ca femeia romanca plange in biserica pentru ca nu are bucurie. Poti sa te bucuri plangand, poti sa fi foarte sensibil sau poti sa ai lacrimi de pocainta.(in fiecare zi ar trebui sa ne pocaim fie cu sau fara lacrimi)
Hristos a promis marturia celui ce crede in El. Dar la baza primiri mantuirii stau mai multe lucruri, si multi iau harul la modul foarte simplist si au impresia ca orice vor face tot in Cer vor ajunge(daca se vor pocai de fiecare lucru si se vor stradui sa nu mai faca vor ajunge), chestia asta eu am observat-o mai ales la straini.
Doamne ai mila de noi!
Ai dreptate , adierea.
Mai cred ca strainii sunt confunda cultura , informarea si civilizarea lor superioara cu credinta.
De aici din informare, la ei, mai decurg si alte lucruri: relatii, economie mai buna, afaceri mai profitabile si binenteles mai multa ordine si bani care duc la o satisfactie bucurie pur omeneasca.
Am inteles si eu acu mai bine de ce plange femeia romana (crestina (penticostala)). o fi plangand si celelalte la fel… ?.
Fratele plin de ravna dadea indemnuri duminica dimineata la rugaciune:
- sa nu fie aratat pe ecran in timp ce vorbeste, lumea nu trebuie sa-l vada pe el ci pe Isus. Sa fie afisat Domnul Isus pe ecran. (sunt 2 ecrane mai mari unde se focalizeaza imaginea pe cine vorbeste – e biserica mare)
- se vine imbracat necuviincios: cu maneca scurta
- prezbiterii se aleg prin vot dintre cei tineri fara copii si cei batrani stau in banca. votul e o nelegiuire, prezbiterii trebuie alesi de Duhul SFant.
- etc…
Mania lui Dumnezeu se descopera impotriva oricarei nelegiuiri, si multe nelegiuiri mai sunt in Casa Domnului.
Ce poti face dupa un asemenea indemn la rugaciune decat una din doua: sa plangi cu hohote sau sa te rogi ca David, Doamne, nimiceste sfatul lui Ahitofel!
Laur, nu vrei sa faci si tu ceva mai constructiv decat un blog unde vin toti sa se contreze?