De ce plange femeia romanca? septembrie 8, 2009
Posted by laurentiu balcan in Legalism.26 comments
La o intalnire a femeilor din bisericile evanghelice din Onesti – care are loc o data pe luna, in diferite locatii - o misionara din Danemarca a pus o intrebare pertinenta si reprezentativa pentru mediul evanghelic romanesc: “de ce plange atat de mult femeia (crestina) romanca? Nu e bucuroasa ca e mantuita?”
De ce plange femeia romanca in Biserica?
Femeia romanca plange pentru ca are necazuri. Dar si femeia daneza are necazuri.
Femeia romanca plange pentru ca are copii nepocaiti. Dar si femeia daneza are copii nepocaiti.
Femeia romanca plange pentru ca e in plina criza economica. Dar si femeia daneza e in plina criza economica.
Femeia romanca plange pentru ca asa a citit in Biblie: “Ferice de cei ce plang.” Dar si femeia daneza a citit in Biblie aceleasi lucruri.
De ce, in Biserica, femeia romanca plange, iar femeia daneza se bucura? Pentru ca femeia daneza – si vorbim de probabilitati – stie ca e mantuita, pe cand femeia romanca nadajduieste ca va fi mantuita. Mantuirea, in mentalitatea colectiva, nu este privita ca o realitate prezenta, ci ca o rasplata viitoare. Femeia romanca inca spera ca: daca va da nastere la copii, daca va purta baticul pana la rapire, daca va fi supusa, daca … si lista ar putea continua, va obtine mantuirea. Dar cum sa te bucuri de ceva ce nu ai? Cum sa te desfatezi in ceva ce nu este inca al tau? De aceea, cred eu, plange femeia romanca.
Multi credinciosi romani parca merg la inmormantare Duminica, nicidecum la sarbatoare. Iar Biblia ne spune ca noi ne-am apropiat de “adunarea in sarbatoare a ingerilor”, nu de cortegiul funerar al nu stiu carui profet decedat.
“Bucurati-va intotdeauna, iarasi zic: Bucurati-va!” (Noul Testament)
