Taie-ti cablul, dependentule! august 29, 2009
Posted by laurentiu balcan in Sa bata clopotul....Tags: dependenta de calculator, dependenta de internet, dependenta psihica, mortificarea pacatului, pericolele internetului, sfintire
trackback
Dependenta de internet este un fenomen globalizat. Mii, sute de mii de persoane, milioane de tineri chiar, stau tintuiti in fata monitoarelor navigand pe marea involburata si plina de peripetii a nesfarsitului si mult ravnitului “internet”. Dependenta aceasta, pe langa faptul ca te separa de realitate, te conduce in cele din urma la idiotenie, te tampeste. Un dependent de internet nu va avea timp sa citeasca si sa studieze carti, sa se dezvolte intelectual. Un dependent de internet va neglija conditia fizica, el nu va avea timp nici de sport, nici de plimbari, nici de drumetii, nici de excursii. Va avea un fund mare si un creier mic, nemaipunand la socoteala ca, spiritual, nu va depasi stadiul de “rahitism”.
De ce va vorbesc despre asta? Pentru ca lucrez cu tinerii si cu parintii lor. Dependenta aceasta – pe care nu o vor recunoaste, ca in orice caz de dependenta de altfel – este o problema reala si extrem de serioasa cu care se confrunta tinerii crestini. Ce solutii avem noi, ca Biserica, in fata acestui fenomen aparent nesemnificativ, dar care in realitate ne atrofiaza tineretul? Pai vi se pare normal ca in timpul vacantei un tanar sa nu citeasca cel putin o carte (ca sa nu spun o carte pe saptamana), dar sa piarda 10 – 12 ore pe zi in fata calculatorului?
Zilele acestea am stat de vorba cu un parinte desnadajduit. Nu mai stia ce sa faca cu copiii lui, destul de mari de altfel, care nu se puteau dezlipi de calculator. Cand ii trimitea la cumparaturi, nu aveau timp. Cand le cerea sa faca curat, amanau pentru mai tarziu, adica pentru saptamana viitoare. Efectiv ajunsese sa nu se mai poata intelege cu ei. Intr-un exces de zel, a taiat cablul de la internet si s-a dus a doua zi la firma ce-i distribuia serviciul pentru a-si rezilia contractul. Copiii l-au numit ”comunist”, dar el cu durere spunea ca nu poate accepta sa-si vada copiii distrusi de dependenta de internet.
A procedat corect?
Domnul Isus spunea ca daca mana dreapta te face sa pacatuiesti, tai-o! Bineinteles ca versetul nu trebuie aplicat literal – desi uneori cred ca tare bine ar prinde o aplicare literala – pentru ca El se referea la “mortificarea pacatului”. Ni se cere sa “ucidem” dorinta de a pacatui, nu madularul prin care pacatuim. Dar ni se cere, deasemenea, sa dorim atat de mult sfintirea incat sa nu ne mai pese nici de mana, nici de ochi, nici de altceva pe care-l folosim ca mijloc de a pacatui. Din aceasta perspectiva, nu este gresit sa “ucid” un cablu de internet daca nu ma pot infrana. Ramane de vazut cum se vindeca dorinta, care in nici un caz nu este anulata de taierea cablului, dar, ca si in cazul unui alcoolic, prima faza in procesul de vindecare este izolarea lui de bautura, dupa aceea se trece la tratarea efectiva a dependentei de alcool.
Se spune ca dependenta psihica - din care face parte si dependenta de calculator – este mult mai grava decat dependenta fizica. Daca lucrurile stau asa inseamna ca, saptamana de saptamana, in fata amvoanelor noastre stau o groaza de dependenti - care nu vor in ruptul capului sa recunoasca asta – asteptand un mesaj de la Dumnezeu care sa le vindece sufletul si psihicul. Cand va veni? Probabil dupa campania electorala…
“Un dependent de internet nu va avea timp sa citeasca si sa studieze carti, sa se dezvolte intelectual.” – Formula asta intră la ceea ce un amic numea ieri sau alaltăieri: Semitîmpenii.
Adică, adaug eu acum, vrem să spunem ceva ȘI altceva. Nu sîntem echilibrați în formulare.
Aceeași chestiune se poate vedea și în acțiunea părintelui în discuție.
Ce-ar fi să recunoaștem că duminică de duminică în fața noastră stau tot felul de dependenți și noi nu știm uneori decît să le aplicăm astfel de formule – semitîmpenii.
Sau, cum spuneai, Laurențiu, excese de zel.
Sînt încîntat că ai abordat un astfel de subiect, nu sînt încîntat de excesul tău de zel în vorbire. Cred că ar fi de folos cititorilor dacă ai găsi formule mai echilibrate. Și părintele, față de copiii lui, la fel.
Am pretenția că am înțeles îngrijorarea ta.
Tu ai înțeles îngrijorarea mea?
Erată: Vrem să spunem ceva și iese ȘI altceva.
Ma indoiesc ca ai inteles ingrijorarea mea, din moment ce vanezi “semitampeniile”.
Dau dovada de exces de zel pentru ca vad, in multe biserici, roadele dependentei de calculator. Nu spun ca taierea cablului e cea mai buna solutie, dar in unele situatii este o solutie.
Fraza la care te-ai referit la inceput trebuie analizata in contextul ei. NU e o fraza generala de genul: “TOTI dependentii de calculator nu citesc carti”, ci e o fraza ce trebuie contextualizata: “dependentii de calculator pe care ii cunosc EU nu citesc carti si nu se dezvolta intelectual”.
Laurenţiu, cînd unui dependent de alcool i se taie brusc alcoolul, ăla nu o mai duce mult şi “dă colţu’”. I se administrează pe venă o foarte mică doză de alcool, împreună cu multe alte prostii. Dependenţilor de heroină li se dă metadonă, care e un tratament extrem de costisitor şi cu rezultate îndoielnice. Un antidot. Spun asta pentru că aţi abordat problema asimilînd-o unor situaţii medicale de dependenţă. Dacă tatăl acela- presupunînd că este în deplinătatea facultăţilor mintale- le-a tăiat copiilor cablul, ce le-a dat în schimb? Nu era mai inteligent să găsească o formulă combinată: mai puţine ore, calculatorul închis în biroul lui, în cuşca căinelui- oriunde, numai tăiat brutal, nu! A epuizat el toate căile? Ce-a încercat, în afară de tradiţionalele urlete parentale şi citate din Biblie? Rugăciunea dă roade, dar nu imediat, iar pînă atunci nu sminteşti copilul.
Apoi, cu tăiatul mîinii care te duce în păcat: acolo nu vine călăul să ţi-o taie, ci hotărăşti tu, născut din nou fiind, să aplici tratamentul. Cu alte cuvinte, dacă era să taie cineva cablul, băieţii erau aceia, nu tatăl lor. Au dreptate copiii: e comunist, în sens de “totalitarist”, de despot absolut, de Savonarola tatăl. Stalin şi Beria laolaltă.
Iertare pentru lungimea comentariului şi vehemenţa lui. E o simplă opinie de internaut bătrîn, care mai şi citeşte.
Sunt dependente si dependente, nu? Eu stiu dependenti de alcool – un fost dependent imi este prieten acum – care nu a avut nevoie sa i se administreze “putin” alcool in vena, iar un prieten imi povestea cazul unui tip din Bucuresti, dependent si traficant de droguri, care a fost “eliberat” fara metadona – brusc si violent. Probabil depinde de gradul de dependenta … spun si eu, un neinitiat.
“Ce dai in schimb?” – Antidotul!!! Aceasta este, draga Razvan, morala intregii mele postari. Eu nu fac pledoarie pentru “metode”, desi trebuie sa recunoastem ca, indiferent de metode, aceasta STOPARE a dependentei nu este deloc placuta. Eu fac pledoarie pentru solutii. Ce dam in schimb, noi ca parinti, ca Biserica, ca Trup al lui Hristos? Din observatiile mele, se pare ca oferim prea putin.
De ce devine cineva “dependent de calculator”? Fara sa generalizez, probabil ca unii devin dependenti pentru ca au alte nevoi de baza care nu le sunt implinite.
dacă ţinem seama că a tăiat cablul la mânie, aş spune că a procedat eronat.
(dar, e doar o părere în plus.)
[...] (4) Jocul taţilor Povestea Laurenţiu despre tragedia prin care a trecut un tată ai cărui copiii nu se mai puteau dezlipi de [...]
Imi spunea un parinte (tata a 6 copii) : “Nu trebuie sa fii sever cu copii tai dar, cand acestia ” iti cer ” aceasta atitudine, nu-i dezamagii! ”
nu-i asa?
Omul acesta are un caracter exemplar si este un roman foarte cunoscut in media … mi-a dat un sfat excelent
Omul nu a mai stiut ce a faca pe moment,fiecare mai facem si prostii.
Trebuie sa cautam solutia de desprinde dependentul de acest obicei al
dorintei instalarii la calculator,dar aici e problema.
In fiecare familie exista persoane cu anumite dependente, cei din jur pana la insalarea lor au contribuit si ei cu ceva.
Daca alcoolicului din familie,ii cumperi si tu cate o bere,ca altfel se supara ca vii de la cumparaturi fara ceva special pentru el,si nu te vede pe tine ferm chiar si in privinta refuzului de a caumpara alcool,il”ajuti” sa se mentina in acea forma.
Sunt si altesemenea dependente,de a face treburile cuiva,cand el si le-ar putea face si singur,dar l-ai obisnuit asa si acesta devine dependent de tine.
De cand am devenit eu dependenta(oarecum )de calculator?
Fiul meu deja avea,dar fiind copiii plecati amandoi intr-o perioada
dincolo de tara,am invatat sa intru pe internet,ca sa pot comunica mai ieftin cu ei.
Acum primind si un laptop,,si avand in casa pe cineva care sa-mi “repare” cand mai fac vreo boacana apasand pe unde nu trebuie si stricandu-i rostul,il am in functiune,ceea ce daca as fi singura nu s-ar putea,ca..ba stric sonorul,ba blochez ceva etc.
Insa ceea ce m-a facut sa “caut” a fost lipsa comunicarii,din cauza ca m-am mutat din alt oras,la o varsta cand nu-ti mai faci usor prietenii.
Citesc mai putin literatura crestina,ca alta data si “simt nevoia ” sa-l deschid…
M-am gandit ca trebuie sa fac ceva,,sa tai cablul? .
Sa-mi tai “mana”..nu mai am cu ce sa fa-mi fac treburile casei,etc… .
.
Tata a murit cam de mult .
deci trebuie sa acationez cumva singura,,,
Am cateva carti bune acum de citit,care imi dau o mult mai mare satisfactie,dar aman orele acelea de scufundare si digerare in liniste
a “mancarii spirituale”.
Netul nu te hraneste spiritual,te amagaeste,uneori chiar te indispune,dar cert este ca este mancator de timp pretios sufletului.
Infranarea este sigura solutie si rugaciunea ..a mea ..a ta..a tuturor.
Asa ca imi dau seamav ca este o mare probema pentru copii si tineri,daca si pe mine m-a prins.
Desi nu am copii, ca sa pot spune ca am o experienta si pot intelege ce s-a intamplat acolo, eu cred ca a procedat gresit. Bineinteles, e usor sa aruncam vorbele, desi nu avem cum sa stim tot ce s-a intamplat acolo. Dar din ceea ce am citit, cred ca a gresit, pentru ca acei copii nu au inteles de ce tatal lor a facut asta. Ei au perceput aceasta actiune ca o ingradire a libertatii lor, ca o persecutie. Situatia mi se pare foarte similara cu cea despre impunerea in cult a unui cod de tinuta. Atata timp cat nu rezolvi problema adevarata ( lipsa de pocainta a inimii ) si incerci doar sa tratezi efectele acesteia prin reguli impuse……… nu cred ca vei ajunge nicaieri, oricat ai incerca sa ascunzi mizeria sub pres. Asa si aici, daca acei copii nu sunt ajutati sa inteleaga de ce dependenta de calculator nu e buna, de ce trebuie sa fie cumpatati, impunerea de restrictii nu va avea ca rezultat decat indepartarea lor de Dumnezeu si de familie. Cel putin asta este parerea mea.
Doamne are perfecta dreptate aici .. si eu am 19 ani .. si pot spune ca am fost dependent de calculator .. si acum .. stau pe el dar nu cum stateam inainte .. chiar asa nu puteam sa fac nik .. toata ziua la calculator ….