Progres? iulie 21, 2009
Posted by laurentiu balcan in Meditatii.trackback
Nu prea obisnuiesc sa postez citate din cartile pe care le citesc. Vreau ca blogul meu sa contina lucruri autentice. Dar zilele acestea am dat peste un eseu excelent – autorul este necunoscut – si m-am gandit sa-l impartasesc cu voi.
“Progres?
Avem cladiri mai inalte, dar ne pierdem cumpatul mai repede; autostrazi mai largi, dar vederi mai inguste; cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari si familii mai mici; mai mult confort, dar mai putin timp; avem mai multe diplome academice, dar mai putin bun simt; mai multe cunostinte, dar mai putina intelepciune; mai multi specialisti, dar mai multe probleme; mai multe medicamente, dar o sanatate mai precara.
Cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem peste limita de viteza, ne maniem prea repede, ne culcam prea tarziu, ne trezim prea obositi, citim si ne rugam prea rar, privim la televizor prea mult.
Ne-am inmultim proprietatile, dar ne-am imputinat valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si mintim prea des.
Am invatat cum sa ne castigam traiul, dar nu si cum sa ne traim viata; am adaugat ani vietii, dar nu si viata anilor. Am parcurs drumul pana la Luna si inapoi, dar ne este greu sa traversam strada, ca sa-l intampinam pe noul nostru vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si spatiul din launtrul nostru; am realizat lucruri mari, dar nu mai bune; am purificat auerul, dar ne-am poluat sufletul; am dezintegrat atomul, dar nu si propriile prejudecati; scriem mai mult, dar invatam mai putin; planuim mai mult, dar realizam mai putin.
Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam; avem venituri mai mari, dar o moralitate mai scazuta; mai multa mancare, dar mai putina satisfactie; mai multe cunostinte, dar mai putini prieteni; mai mult efort, dar mai putin succes.
Construim mai multe computere, ca sa inmagazinam mai multe informatii si sa producem mai multe copii decat oricand, dar comunicam mai putin; am devenit bogati in ceea ce priveste cantitatea, dar saraci in ceea ce priveste calitatea.
Acesta este veacul gustarilor rapide (fast-food) si al digestiei lente; al oamenilor inalti si al caracterelor pipernicite; al profiturilor uriase si al relatiilor superficiale. Acesta este veacul pacii mondiale, dar al razboiului casnic; mai multa placere, dar mai putina buna-dispozitie; mai multe feluri de mancare, dar mai putine alimente nutritive.
Aceste sunt zilele cu doua salarii in casa, dar cu mai multe divorturi; cu case mai luxoase, dar cu familii destramate.
Aceste sunt zilele calatoriilor rapide, ale scutecelor de unica folosinta, ale moralitatii azvarlite la gunoi, ale relatiilor de o noapte, ale trupurilor supraponderale, ale pilulelor care fac totul, de la a ne inveseli la a ne linisti si ucide.
Este o vreme cand avem mult de aratat in vitrina, dar nimic de oferit in magazine.”
(Randy Maxwell, Doamne, adu-ti slava inapoi, pag.40-41.)
Asta e drept…Ceea ce spuneti referitor la materialismul zilelor noastre…
Adeseori daca ai neinspirata idee de ati arata indignarea fata de opulenta cu care unii pretinsi frati isi afiseaza huzurul, esti considerat invidios, si ti se arunca sec in fata faptul ca esti carcotas, si nu vezi ca respectivul e un om binecuvantat de Dumnezeu.
Ma intreb adeseori cum de o fi uitat Dumnezeu sa il binecuvinteze pe unul din cei mai prolifici apostoli ai Bisericii?
Pavel cand ii cere lui Timotei sa ii aduca mantaua si cartile, mai ales cele de piele, ne arata ca nu statea asa de grozav cu finantele incat sa isi cumpere o manta de pe arhiabundenta piata comerciala din Roma…
Asta ma face si pe mine sa cred ca el gandea ceva de genul: “Daca am una, nu-mi mai trebuie a doua…”.
Marturisesc ca adesea m-am simtit vinovat chiar si de luxul de a-mi permite mai multe telefoane mobile… asa ca sa nu tot schimb simurile diferitilor operatori de telefonie mobila…
M-am gandit adesea daca e chiar necesar, sau e un moft.
Si cred ca mofturile noastre zbiara azi mai tare decat toti idolii care pretindeau inchinare in vremurile antice.
Dar astazi, cand nu pputem sa vedem binecuvantarea decat ca pe un belsug de huzur, nu mai putem pricepe acea nuanta a binecuvantarii despre care vorbea apostolul amintit mai sus.
“Harul meu iti este indeajuns”.
Cati s-ar multumi azi fara masina dar cu har? Fara cele 3 etaje ale vilei dar cu harul de a ingriji de o casa de orfani?
Cati s-ar lipsi azi de confortul casei fiind gata sa scrie scrisori de imbarbatare dintr-o temnita rece si umeda?
Cati ar da orele de televizor si flendureala pe net in schimbul vestirii Evangheliei in mod personal unui cunoscut?
Adeseori suntem mari evanghelisti de amvon, unde prin indemnurile noastre insistente lansate auditoriului pentru o ridicare de mana, care oficial este semnul intoarcerii cuiva la Hristos, dar practic o autoevaluare a cucerniciei mesajului nostru evanghelistic, uitam ca cea mai buna metoda de impartasire a Evangheliei este acea facuta in mod personal, cuiva cu care interferezi zilnic, si il poti invata treptat, treptat cum sa ajunga de la statura de copil in Hristos, la cea de om mare.
Si daca pe langa Evanghelia vestita esti gata sa mai cheltui si din timpul tau, si din banii tai, si sa arati dragoste ca a aceluia pe care il propovaduiesti, atunci succesul dobandirii unui nou ucenic pentru Hristos este garantat.
Dar astazi avem o imagine denaturata a Evanghelistului.
Azi, Evanghelistul modern este un tip cu karisma la public, a carui nume este scris pe o multime de pagini de net, si circula despre el tot felul de povesti admirative, vine la biserica intr-o masina de cateva zeci de mii de euro, si se lasa indelung asteptat de o multime dornica de ceva ce sa i lase cu gura cascata de uimire, care e deja sufocata de caldura din casele de rugaciune, unde deja s-au inghesuit cu cel putin o ora inainte de inceperea programului, ca la un eveniment special, unde multimilor li se arata un personaj care devine idol, ca pe o stea de cinema, pe care numai harul lui Dumnezeu, si sponsorizarea cutarui frate l-a adus in mijlocul adunarii.
Acesta, plin de emfaza, isi arata magulirea lui fata de o adunare asa de dornica dupa Evanghelie, in vreme ce stie ca numai datorita anuntului ca in ziua cutare vine cutare evanghelist de renume national si international, s-a adunat asa puhoi de lume.
Apoi, dupa ce rosteste un mesaj indelung studiat, sau care poarta macheta unui arhetip care a sensibilizat deja multi ascultatori, sfarseste dupa un ceas de predica infocata cu un apel de alta jumatate de ora facut pentru auditoriul sau,indemnandu-i sa faca gestul mai sus descris, cu toata tevatura lui de prost gust, invartindu-i in minte tot felul de fraze de genul: ” Azi e ultima ta sansa”, “Cineva n-a facut-o cand a fost chemat, si cand a iesit din biserica la calcat tramvaiul” sau alte manipulari ieftine, cu care ii pacalesc pe oameni ca raiul se castiga cu o ridicare de mana, in vreme ce alti crestin a doua zi dupa ce il primeau pe Hristos erau dusi in arene ca desert pentru lei adevarati, nu din cei publicati de BNR, pentru ca stiau inca de la prima vestire a Evangheliei ca intoarcerea la Isus poate insemna jertfa, concept care azi e demodat, sau cel putin daca mai vorbim de elne place sa il asociem cu persoana lui Isus.
Isus acestacare S-a jertfit pentru noi, ca noi azi sa nu mai putem de bine, si uitand ca Acelasi Isus a spus “Cine voieste sa vina dupa Mine, sa isi ia crucea in fiecare zi si sa ma urmeze”.
Si urmarea asta include si jertfa…
Cati ar fi gata sa renunte la faima lor castigata prin metode predate cu succes de-a lungul ultimelor doua decenii, si in schimbul acestora sa devina oameni ai ascunzisurilor, oameni care in ascunzisurile lor sa invete ca Hristos nu isi imparte slava Sa cu nimeni, si ca nu poti deveni invatator pentru clasa intai in Scoala Spirituala a lui Hristos, in vreme ce nici nu ai absolvit macar clasa a doua.
Evanghelistii cu care Hristos a rascolit lumea romana a primului secol crestin au fost oameni plin de Duhul Sfant, nu de faima, oameni care se cheltuiau pe ei insasi nu oameni pentru care se fac cheltuieli…
Pentru ca revenind la prototipul evanghelistului modern am uitat sa va amintesc ca dupa ce si-a terminat predica masurata prin numarul de maini ridicate primeste recunostinta fratilor care l-au chemat, printr-o suma rotunjita bine peste ce a in semnat transportarea mariei sale la casa cu pricina, si apoi o masa copioasa care il va convinge poate si alta data sa mai revina pe acele melaguri binecuvantate de predicile lui, apoi se urca obosit in limuzina de la scara si pleaca departe de toti cei carora le-a aratat el ce predicator de succes e, fara sa-si mai aduca aminte vreodata de ei, nici in cele mai firesti rugaciuni ale sale.
In urma lui ramane un alt val de admiratie, care se va rasfrange in cateva saptamani si peste alte congregatii care la randul lor vor face si ele acelasi lucru, pentru a mai pune o piatra la mormantul spiritualal respectivului predicator si al comunitatii.
Pentru el va fi un nou succes, pentru comunitatea ce il va invita va fi un alt prilej de a spune “UAU” si toate acestea le vom face mult si bine de acum inainte pana vom invata ca golul din bisericile noastre se umple cu Duhul Sfant purtat in vasele inimilor celor ce alcatuiesc adunarea nu cu perfuzii de predicatori celebri.
Dar atata vreme cat mai sus amintitii invatatori celebri ne spun ca ajunge lucrarea ce o face Duhul Sfant prin convingerea pacatosului de pacatele lui, sarind cu grija peste pasajele in care se pomenesc semnele care i vor insoti pe cei ce vor crede, si pe cei a caror marturie Domnul o intarea cu semne si minuni,, si cu darurile Duhului Sfant impartite dupa voia Sa, nu pot sa cred altceva decat ca in adins acestia se fac ca nu stiu ca a fost data o putere care va fi cu noi si in noi si care ar trebui sa ne invete toate lucrurile.
Dar asta nu trebuie sa se stie, ca atunci nu ar mai avea loc dansii sa ne invete din nesecatele izvoare de intelepciune omeneasca, intelepciune care nu a reusit sa treaca mai incolode ceea ce se numeste manipulare ieftina.
Imi cer scuze pentru mesajul off-topic, dar nu stiu unde sa postez intrebarea: exista o biserica penticostala a rromilor in Bucuresti (biserica in sens de cladire, nu de institutie separata) si daca da, unde? Sunt jurnalist si am nevoie de aceasta informatie. sau daca nu exista una intitulata asa, dar practic a rromilor din capitala, unde se tin si slujbe cu specific rrom (inspirate din muzica lautareasca)
multumesc anticipat
Exista o biserica de rromi in cartierul Damaroaia. E o biserica foarte mare si au si muzica lautareasca. Nu stiu exact adresa, dar poate ne ajuta cineva din Bucuresti…..
PS; acum vad ca sunteti din Onesti. daca nu stiti raspunsul, ma puteti indruma catre un site bucurestean unde sa intreb?