Despre relatia cu un NEpocait iulie 2, 2009
Posted by laurentiu in Reforma crestina.trackback
A fost o vreme cand “prietenia” cu un nepocait (nepocait = un ortodox, un catolic, un iehovist … un om care traieste in lume) era motiv de excomunicare din biserica. Gandirea dualista, de tip separatist era extrem de pronuntata. Noi eram Biserica, iar “ei” erau lumea. Intre Biserica si lume nu era posibila nici o legatura intima, iar prietenia cu lumea era considerata vrajmasie cu Dumnezeu.
Anii au trecut, efectele postmodernismului au inceput sa se vada clar si la noi, iar Biserica a inceput sa se contopeasca cu lumea. Biserica, influentata de pluralismul religios, amagita de invataturile ecumenismului si dornica de slava lumeasca, nu mai este atat de radicala in exprimarea crezului sau. Pana la urma, nu-i asa, toti au loc sub umbrela unui Dumnezeu plin de iubire, care iti tolereaza toate apucaturile. Iar pentru ca nu avem dezvoltat un sistem de “mentorare” serios si pentru ca predicile noastre sunt prea putin relevante noii generatii, tinerii nostri incep sa umble printre filisteni si sa-si caute parteneri printre cei care au convingeri radical diferite de ale lor.
Bisericile evanghelice [pocaitii] condamna relatiile dintre un evanghelic si un NONevanghelic [NEpocait]. Voi incerca sa redau mai jos cateva motive pentru care fac asta, fara a afirma ca acestea sunt neaparat si punctul meu de vedere.
In primul rand, majoritatea pocaitilor vin din mediul ortodox. Ei cunosc foarte bine acel mediu, il regreta, il detesta, il acuza de falsitate si se bucura ca au scapat de acolo. Fiind luminati de Duhul Sfant, prin Evanghelie, pocaitii nu pot tolera amagirea la care au fost supusi. Repulsia lor nu e neaparat fata de ortodoxul de rand, omul simplu si lesne crezator, cat fata de liderii ortodocsi, care stiu adevarul, pentru ca citesc Biblia, dar aleg sa-i tina pe oameni in intuneric. Intoarcerea lor, sau a copiilor lor, in acest mediu intunecat este privita ca o “lepadare de credinta”. Casatoria cu un ortodox ar insemna ca ei sunt de acord cu toate “falsitatile” de care au fost izbaviti.
In al doilea rand, pocaitii isi traiesc viata dupa principiile Scripturii. Abordarea cea mai comuna a Bibliei este cea textuala, adica “asta spune textul, asta cred.” Un pocait nu poate tolera practici ca: inchinarea la icoane, rugaciunea la sfinti, pomenile pentru cei morti, rugaciunile pentru cei morti, botezul copiilor mici, superficialitatea vietii spirituale etc. Un pocait nu poate accepta invataturi ca: mantuirea prin fapte, dependenta de tainele Bisericii, cultul sfintilor si al icoanelor, schimbarea destinului dupa moarte, etc. Diferentele acestea de practici si invataruri nu pot fi acceptate. A-i cere unui pocait, de exemplu, sa fie de acord cu inchinarea la icoane ar insemna sa-i ceri sa fie un idolatru, un inchinator la idoli.
In al treilea rand, pocaitii nu cred ca un ortodox, in cadrul ortodoxiei poate avea o experienta reala cu Dumnezeu. Ei nu neaga religiozitatea de care pot da dovada si nici nu pun la indoiala moralitatea multor ortodocsi practicanti. Sunt trei texte peste care un pocait nu poate trece atunci cand ii ceri sa se relationeze la un ortodox:
1) Ioan 4: 23 – 26 “Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatului in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.” Cum se inchina un ortodox in duh si in adevar daca el se inchina si la icoane, ceea ce e condamnat vehement de Scriptura?
2) Ioan 3:3 “Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou (din apa si din Duh v5) , nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” E nevoie de o experienta spirituala, produsa de Duhul Sfant, care sa te elibereze de sub puterea pacatalui. Cum au experimentat ortodocsii asa ceva daca cei mai multi traiesc inca in pacat?
3) Matei 7:21 “Nu oricine imi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” Cum face un ortodox voia lui Dumnezeu daca nu-si traieste viata dupa Cuvantul Domnului, care reprezinta voia Lui si daca nu implineste ceea ce spune Cuvantul?
In al patrulea rand, pocaitii se tem de pacatul curviei. Ei isi imagineaza ca prietenia cu un “nepocait” va duce, inevitabil, la curvie, ceea ce, de multe ori, se si intampla. Le este foarte greu sa creada ca un “nepocait” are principii suficient de puternice care sa-l determine sa astepte pana la casatorie. Intr-o lume emancipata sexual, unde copiii isi incep viata sexuala la scoala generala (!) nu e de mirare de ce sunt pocaitii asa de rigizi in privinta relatiilor cu un nepocait.
In al cincilea rand, unitatea intr-o casatorie trebuie sa fie in primul rand o unitate spirituala. Cei doi trebuie sa fie una din punct de vedere spiritual. Este putin probabil ca poti fi una cu partenerul tau, dar Duminica dimineata tu sa mergi la pocaiti la biserica, iar el sa mearga la ortodocsi la biserica. Copiii vor ramane, probabil, ”la intersectie” si vor merge la musulmani, ca sa le faca in ciuda parintilor care nu au fost in stare sa le ofere o educatie religioasa solida si stabila.
(…..)
Laurentiu,
rumeg la randul meu aceasta chestiune,de multi ani.
Daca e sa sar direct la concluzii – ceea ce o sa si fac, din lipsa de timp, raspunsul meu este NU.
Incompatibilitatile sunt prea multe si prea mari, chiar intre doua persoane nascute din nou.
Redau mai jos un “material ajutator” care poate va ajuta un pic la clarificarea lucrurilor. Este luat de pe net si apartine spatiului pubil asa ca nu incalc vreun principiu al confidentialitatii:
“Buna ziua!
Credeam ca tot ceea ce conteaza este iubirea, ca nu are importanta cultele carora apartinem…
M-am indragostit de un crestin dupa evanghelie si el de mine, o ortodoxa.
I-am acceptat credinta, desi find otodoxa poate ca eu cred in unele obiceuiri de la ortodoxie, dar nu am incercat sa ii spun ca ar trebui sa le adopte si el, in schimb el ar fi cu adevarat bucuros daca m-as pocai, cred ca nici nu ar mai avea motive de ingrijorare si totusi de ce?!
Ii sunt fidela, ii voi fi mereu, il iubesc f mult, desi cateodata ma intreb ce fel de iubire are el pt mine…pt ca predomina fixatiile la el nu iubirea.
Ii este f usor sa fie dur, cand nu ii convine ceva, daca l-as intreba sunt sigura ca mi-ar zice ca adevarata credinta este a lui si nu a mea.
Faptul ca sunt multi care sunt ortodocsi si sunt de capul lor, asta nu inseamna ca trebuie sa blamam credinta ci persoana…este adevarat sunt ortodoxa dar nu asa practicanta, in schimb nu am apucaturi imorale, sunt la locul meu, de ce nu ii ajunge asta?!
Nu stiu ce sa ma fac cu el, nu pot renunta la el, dar nu pot renunta la religia mea…Stiam cateva lucruri despre pocaiti ca urmaresc cam toti acelasi lucru, sa atraga oameni in cultul lor si m-am contrazis, spunand ca prietenul meu nu ar face asta, dar cu durere in suflet simt ca asta vrea.Si intreb inca o data de ce nu este suficienta iubirea si faptul ca amadoi sutem oameni la locul nostru?!…bine pt mine ar fi, dar nu si pt el si asta ma face sa cred ca nu ma iubeste asa profund.
Acum ma gandesc daca continui eu cu religia mea si el cu a lui, si mai ne si casatorim, il las sa-mi faca copii pocaiti, dar intr-o zi daca unul doreste sa adopte ortodoxia, ma gandesc ca o sa ma faca culpabila, sau ce ii voi raspunde copilului meu cand o sa ma intrebe de ce nu ma pocaiesc, asta ar inseamna sa ii spun ca religia tatalui lui a retras unele obiceuri, pe care eu le cred importante, ar iesi un mare conflict…
Ma puteti sfatui? Sincer sunt extrem de trista si nu stiu cine ma mai poate ajuta…va rog daca credeti ca exista vreo solutie…”
Iti multumesc, Dan, pentru “materialul ajutator”. E clar ca intr-o casatorie IUBIREA nu este suficienta. Parera mea e ca unitatea spirituala genereaza adevarata iubire. Pasiunea nu e tot una cu iubirea, desi de cele mai multe ori notiunile sunt confundate…
iubirea omeneasca pentru om chiar si pentru toata omenirea este egala cu zero, isi arata limitele mai devreme sau mai tarziu.
Daca iubirea pt un om sau pentru oameni nu duce si pe la iubirea de Dumnezeu( iubire temeinica, cu cercetare, cautare , studiu, aprofundare si intelegere) inseamna ca nici pe om ( iubita, oameni, .. etc) nu-i iubesc cum trebe sa-i iubesc.
Oamenii merita iubiti nespus mai mult cu si prin Dumnezeul Bibliei.
“In primul rand, majoritatea pocaitilor vin din mediul ortodox. Ei cunosc foarte bine acel mediu, il regreta, il detesta, il acuza de falsitate si se bucura ca au scapat de acolo.”
Trebuie sa diferentiati intre ortodocsii cu numele si cei cu inima. E o diferenta de la cer la pamant . Faptul ca un om s-a nascut intr-o familie ortodoxa nu-l face ortodox cu inima. Si un ortodox adevarat nu cred ca detesta acest mediu.
“Cum se inchina un ortodox in duh si in adevar daca el se inchina si la icoane, ceea ce e condamnat vehement de Scriptura? ”
Cum sa se inchine la o bucata de lemn un om care il iubeste pe Dumnezeu? Icoana un mod de a-l imagina pe Dumnezeu. Noi ne inchinam la Dumnezeu, nu la icoane. Asta e greseala general valabila pe care o faceti, ca nu percepeti diferenta.
“Cum au experimentat ortodocsii asa ceva daca cei mai multi traiesc inca in pacat?”
Si voi traiti in pacat, numai Iisus a fost fara de pacat. Si el a murit si pentru ortodocsi si pentru neoprotestanti.
“Cum face un ortodox voia lui Dumnezeu daca nu-si traieste viata dupa Cuvantul Domnului, care reprezinta voia Lui si daca nu implineste ceea ce spune Cuvantul?” Incearca sa traiasca dupa Cuvantul Domnului. Nimeni nu reuseste intru totul.
“In al patrulea rand, pocaitii se tem de pacatul curviei. Ei isi imagineaza ca prietenia cu un “nepocait” va duce, inevitabil, la curvie, ceea ce, de multe ori, se si intampla. Le este foarte greu sa creada ca un “nepocait” are principii suficient de puternice care sa-l determine sa astepte pana la casatorie.”
Daca un “pocait” ar avea principii suficient de puternice care sa il determine sa astepte, de ce s-ar mai teme ca ar putea fi convins de cineva sa curveasca?
“Este putin probabil ca poti fi una cu partenerul tau, dar Duminica dimineata tu sa mergi la pocaiti la biserica, iar el sa mearga la ortodocsi la biserica.”
visalb,
eu nu incerc sa-ti schimb religia. Daca esti implinita in religia ta si ai siguranta vietii vesnice, daca esti fericita si plina de Duh, daca ai garantia implinirii Scripturii ramani acolo, inseamna ca ai gasit sensul vietii si sursa mantuirii.
“Cum sa se inchine la o bucata de lemn un om care il iubeste pe Dumnezeu? Icoana un mod de a-l imagina pe Dumnezeu. Noi ne inchinam la Dumnezeu, nu la icoane. Asta e greseala general valabila pe care o faceti, ca nu percepeti diferenta.” – te rog sa nu ma consideri ignorant, percep foarte bine diferenta si explicatiile care se dau.
Te rog sa iei in schimb in considerare ceea ce spune Biblia, nu ceea ce crezi tu ca invatam noi de la noi putere: Exod 20: 4-5 ““Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul. Sa nu te inchini inaitea lor, si sa nu le slujesti caci Eu Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea neam si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc…” Dumnezeu priveste folosirea imaginilor in inchinare ca nelegiuire si avertizeaza ca-i va pedepsi pe cei care nu-I vor asculta porunca. Este mult mai important sa-L ascultam pe Dumnezeu decat anumite argumente care ni se par noua logice.
In capitolul 4 din Deuteronom, Moise explica interzicerea imaginilor in inchinare: “Fiindca n-ati vazut nici un chip in ziua cand v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheati cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva sa va stricati si sa va faceti un chip cioplit, sau o infatisare a vreunui idol, sau chipul vreunui om…”
J.I.Parker prezinta doua motive pentru care inchinarea la imagini este gresita:
1. Imaginile Il necinstesc pe Dumnezeu, fiindca Ii intuneca slava.
O imagine adevarata a lui Dumnezeu, scria Calvin, nu poate fi gasita in toata lumea; si de aceea slava Lui este profanata si adevarul Sau corupt de minciuna ori de cate ori El este prezentat ochilor nostri intr-o forma vizibila. De aceea a nascoci orice imagine a lui Dumnezeu este in sine ceva ireverentios, deoarece, falsificand astfel maretia Lui, ea este denaturata si El este luat drept altceva decat ceea ce este. “Cu cine voiti sa asemanati pe Dumnezeu? Si cu ce asemanare Il veti asemana” Isaia 40:18. Intrebarea nu astepta raspuns, ci doar o tacere supusa. Scopul ei este sa ne dovedeasca absurditatea reprezentarii “Nevazutului” 1Timotei 1:17. Inchinarea la imagini este o dovada a necunoasterii naturii lui Dumnezeu si o lezare a slavei Sale vesnice.
2. Imaginile ii induc pe oameni in eroare. Ele dau idei false despre Dumnezeu.
Forta pozitiva a celei de a doua porunci este ca ne obliga sa nu ne formam o imagine proprie despre Dumnezeu, ci una in acord cu Biblia. Pavel accentueaza aceasta problema in Romani 1:21-23 “fiindca macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu i-au multumit; ci s-au dedat la ganduri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti si au innebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare.” Iar Mantuitorul ne spune cum ar trebui sa fie adevarata noastra inchinare: “Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in Duh si adevar.” Ioan 4:24.
Tinand cont de aceste avertizari ale Scripturii ar trebui sa intelegem ca adevarata inchinare nu are nimic de a face cu reprezentarile materiale ale lui Dumnezeu. Inchinarea la imagini este interzisa de Biblie si noi ar trebui sa fim patrunsi de sentimentul ascultarii de Dumnezeu. A implini poruncile Lui este o dovada ca-L iubim si ne temem de El.
Visalb
in primul rand e bine sa plangi , plansul de cele mai multe ori face bine si este binevenit. Avem atata nevoie de plans mai ales printre barbatii din ziua de astazi . Pe langa ca plansul curata si altele … ar limpezii mintea barbatilor si i-ar face sa ia decizii mai bune.
M-as bucura sa aud ca si prietenul/ iubitul tau a plans … si inca mult.
Dar in primul si in primul rand as fi fericit sa-l aud pe Preafericitul Daniel si apoi pe alti ierarhi afirmand dogmele, afirmate de tine mai sus , si apoi pe tine .
Afirmand, adica sa iasa public, televizat si netelevizat , sa fie votate , decise si de catre Sfantul Sinod , sa fie decretate ca Lege a BOR ( sau Constitutie , cum s-o denumi , intelegeti voi ). Si mai apoi sa intre intr-un program sustinut de implementare nationala, astfel incat fiecare ortodox sa le auda macar din cladirea bisericilor Ortodoxe .
“Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri,” si totusi altarul era decorat cu heruvimi. ceea ce arata ca la altceva se referea
visalb,
cu tot respectul, dar te bagi intr-un domeniu pe care nu il stapanesti. Altarul nu era decorat. Pe el se aduceau jertfe. Chivoltul legamantului era decorat, iar capacul chivotului avea, ce e drept, doi heruvimi. Dumnezeu interzice reprezentari ale Sale, ca mijloc de inchinare, nu imaginile in sine.
Lau, sunt de acord cu majoritatea argumentelor aduse in discutie de tine.
Personal nu sustin nici unul dintre culte, cel putin nu intrutotul(nici unul nu este nici pe departe perfect). Insa, sincera sa fiu, avand in vedere experienta cu ambele medii, recomand totusi mediul evanghelic: pot aduce mult mai multe argumente pro mediului evanghelic, decat celui ortodox, si mult mai multe argumente contra celui ortodox, decat celui evanghelic.
Oricum, indiferent in ce situatie se afla cele doua culte, biserici, sustin punctul tau de vedere si anume ca relatiile dintre un pocait si nepocait nu sunt indicate (ma refer in forma prietenie/casatorie): sunt mult prea mari diferentele.Ultimul punct adus in discutie de tine este unul dintre cele mai importante. Daca nu privesc amandoi in aceeasi directie nu au cum sa progreseze, nu este posibil sa se construiasca ceva. (Si este valabila ca o regula generala, in orice domeniu, in orice situatie, in orice echipa – nu doar in ceea ce priveste casatoria).
Si nu, iubirea nu este de ajuns intr-o relatie de prietenie/casatorie. Cel putin nu in forma sub care este cunoscuta si propagata: aceea de sentiment. Daca iubirea este, pe langa sentiment, si decizie, act de vointa, respect, incredere, situare pe aceeasi lungime de unda mai ales din p.d.v. spiritual, dragoste de Dumnezeu, etc., atunci lucrurile stau cu totul si cu totul altfel iar discutiile aceastea nici nu si-ar mai avea rostul.
Un week-end placut va doresc!
Andra ,
te salut si vreau sa-ti spun ca mi-a placut modul tau de gindire. La ce Biserica mergi ?
Nu mai merg…
Atunci cum explicati faptul ca Sfintii Parinti aveau icoane in chilie lor, si totusi Dumnezeu facea minuni prin ei? Roadele lor erau bune, deci Dumnezeu nu ii considera idolatri.
Trebuie sa judecam faptele prin prisma Scripturii, nu a parerilor noastre. Si Mama Omida – scuza-mi comparatia – face minuni, dar asta nu inseamna ca Dumnezeu e cu ea. Stii tu, visalb, cand au fost acceptate icoanele in Biserica? Nu vreau sa pun sare pe rana, si nu as vrea sa te simti incoltita si in minoritate, dar eu nu vad nici un SFANT din Noul Testament inchinandu-se la icoane … si nici in perioada imediat urmatoare. Nu icoanele sunt pana la urma problema. Problema consta in intreaga dogmatica referitoare la icoane, la cultul sfintilor, la Maica Domnului etc.
Visalb ,
Dumnezeu da daruri numai copiilor lui si copiii lui nu se inchina la icoane si nu au de a face cu idolatria si nici nu fac minuni cind vor ei , ci cind vrea Dumnezeu .
La inceput era vorba ca esti in cautare de solutie pentru casatorie si acum parca ai inceput sa predici !!!!!!
Va recomand sa cititi din Sfintii Parinti inainte de a-i compara cu Mama Omida. Sunt curioasa daca veti avea sa le reprosati ceva apoi.
Am spus: “scuza-mi comparatia”. Stiu ca e o comparatie fortata, dar am vrut sa scot in evidenta irelevanta argumentului tau. Nu le reprosez nimic, pe unii i-am studiat, nu doar ca i-am citit, iar pe altii chiar ii apreciez. Si pe Maica Tereza o apreciez, dar asta nu inseamna ca ii impartasec convingerile. Ioan Gura de Aur e “preferatul” meu, dar asta nu inseamna ca las Biblia la o parte pentru “preferintele”mele personale. Nu ti se pare ca ne-am departat de subiect?
Nu. Deloc. Subiectul e ca raspanditi neadevaruri despre ortodoxie.
Eu am dezvoltat o adevarata “relatie” cu Steihardt si al sau “Jurnal al Fericirii”. Da…si recomand cu caldura “Scoala Rugaciunii” a lui Antonie de Suroj sau scrierile Sfantului Ioan de Kronstadt. “Nu”-ul meu nu e unul emotional; mi-am bagat nasul prin ceva carti de dogmatica ortodoxa, inainte de a-l spune. Ramane valabil…
Diferentele sunt de esenta si nu de nuanta…
Laurentiu, apreciez curajul tau in a aborda aceste subiecte. Riscul de a nu fi inteles este mare, dupa cum mare e si riscul da nu te exprima suficent de clar.
Bunaoara tu pui sub lupa o eventuala relatie intre un “pocait” cum il numesti tu pe cel care este membru al bisericii tale si un altul care are alta orientare religioasa sau niciuna.
Dar cum stau lucrurile in propria ta biserica sau confesiune? Crezi ca e potrivita o relatie intre un pocait (de data asta in intelesul de nascut din nou) si un nepocait (nenascut din nou) din propria ta biserica sau confesiune? Ea nu e la fel de incompatibila cu cealalta? Unul traieste cu Dumnezeu, celalalt se face ca traieste cu Dumnezeu, sau poate nici nu se mai preface, ci traieste cu lumea, chiar daca isi zice ca e de-al tau.
Eu sunt baptist si pot spune ca in confesiunea mea am vazut astfel de incompatibilitati. Au fost cultivate, acceptate si recunoscute oficial prin casatorie astfel de relatii, si foarte repede ele au aratat incompatibilitatea ducand chiar la rupturi mari, cum ar fi divortul.
Dezaprob relatiile dintre un om nascut din nou si unul NEnascut din nou. Riscul, asa cum bine ai observat, e sa-i judecam pe oameni prin prisma “firmei” si nu al caracterului spiritual care, in cele din urma, este tot ceea ce conteaza.
n primul rand, majoritatea pocaitilor vin din mediul ortodox. Ei cunosc foarte bine acel mediu, il regreta, il detesta, il acuza de falsitate si se bucura ca au scapat de acolo.
…
dar ce, ii tinea cineva cu de-a sila la ortodocsi?
)
hm.
Nu Irina, nimeni nu-i tine cu sila.
De aia si pleaca…
ok…pana aici totul e clar si cat se poate de logic. o problema ceva mai delicata mi se pare o relatie intre doi oameni nascuti din nou, dar cu perspective oarecum diferite asupra procesului, asupra pocaintei in general. cum vezi de exemplu relatia dintre un penticostal si un baptist? cum ajung la un consens doi oameni dintre care unul crede cu tarie in proorocie ca dar al Duhului Sfant, in vorbirea in limbi, iar celalalt gaseste lucrurile astea de/a dreptul absurde. pot convietui doi oameni de genul asta, fara ca diferentele astea de viziune sa-i indeparteze pe unul de celalalt?
O relatie intre doi evanghelici este si trebuie sa fie posibila. O relatie intre doi evanghelici EXTREMISTI este la fel de dificila ca una cu un ortodox. Intre evanghelici se poate ajunge usor la un conses, daca exista bunavointa si o comunicare bazata pe argumente.
Nu stiu ce om de buna credinta – care studiaza Scriptura! – poate afirma despre proorocie ca este absurda. Absurd e poate modul in care unii denatureaza darul, dar darul ca atare nu are cum sa fie absurd. Daca proorocia e absurda, atunci absurda e si cunostinta si credinta si celelalte daruri.
Apostolul Pavel a dat Satanei pe Imeneu si pe Alexandru, scotandu-i din Imparatai LUI DUMNEZEU, care este Biserica, si dandu-i diavolului, ca sa se invete minte sa nu huleasca ( 1 TIM 1, 20)
credinta fara fapte este moarta….mai citeste un pic…vezi ca mai sus ai gresit
si fiule…prima icoana a facut-o evanghelistul LUCA,,,,o pictat-o pe SFANTA FECIOARA MARIA….iar in sec 3 s-au gasit picturi bisericesti in ROMA SI GRECIA….DECI…IA SA VAD CE AN STI TU…MINORITARULE..MAJORITAR IN OPINII
SI IN ICOANE II ISUS.. MARIA ….SI SUNT SCENE DIN BIBLIE..
“picturi bisericesti” este o expresie exagerata. De ce? Pentru ca Biserica, cel putin in primele trei secole, nu se poate lauda cu cladiri de genul celor care apar dupa secolul patru. Se intalneau prin case, pe campuri, prin pesteri, prin catacombe. E drept ca s-au gasit unele scene religioase in catacombe, dar nu aveau rol de obiect de cult, nu sarutau imaginile alea si in nici un caz oamenii nu le considerau facatoare de minuni.
De unde stii ca Luca a pictat-o pe sfanta Fecioara? Ce dovezi sunt?
Cultul sfintilor si inchinarea la icoane sunt doua chestiuni despre care Biblia spune clar: NU!!!!