Staruinta penticostala (2) iunie 10, 2009
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism.132 comments
In cadrul serilor de staruinta se aduna cel putin doua categorii de oameni. Prima categorie este formata din cei care vor sa fie botezati cu Duhul Sfant - care sunt numiti ”candidati”. Cea de-a doua categorie este formata din cei deja botezati cu Duhul Sfant, care vin pentru a mijloci in rugaciune pentru “candidati”, dar si pentru a fi (re)umpluti cu Duhul Sfant.
Candidatii sunt “instruiti” cu privire la pregatirea pe care trebuie sa o faca, daca vor sa participe la staruinta. Li se va cere cu insistenta sa-si marturiseasca pacatele si sa-si rezolve eventualele conflicte cu semenii lor. Nu sunt acceptate persoanele puse sub disciplina bisericii, cei razvratiti, cei pusi pe scandal, sau cei care vor sa vina “gura casca.” Intalnirile de staruinta sunt in exclusivitate intalniri pentru credinciosi. Staruinta este considerata o hrana tare, pe care nu o poti imparti “pruncilor”, sau necredinciosilor. Banuiesc ca sunt destui credinciosi penticostali care inca nu au participat la o “seara de staruinta.” Desi poate suna hazardat ce va spun acum, nu cred ca poti fi cu adevarat penticostal pana nu participi la o seara de staruinta. Acesta este testul adevarat al unui penticostal, daca rezista si ii place staruinta, inseamna ca e penticostal, daca nu, inseamna ca e penticostal doar la suprafata.
De obicei, seara de staruinta incepe cu o prezentare scurta a invataturii despre botezul cu Duhul Sfant. Apoi candidatii sunt invitati sa vina in fata, sunt indemnati sa se roage concret si cu sinceritate, iar ceilalti ii vor sprijini in rugaciune. Rugaciunile nu sunt individuale, ci comune. Nu vreau sa intru in amanunte, dar pentru cei care nu ati participat inca la o seara de staruinta, atmosfera de acolo poate fi descrisa ca fiind incendiara.
Se observa, cel putin in ultima vreme, o tendinta periculoasa a “expertilor” de a controla staruintele dupa Duhul Sfant. Sunt persoane care si-au castigat un renume din succesul avut la staruinte. Celebritatea pe care si-au castigat-o – succesul fiind masurat prin numarul celor ce primesc botezul cu Duhul Sfant – le ofera “autoritatea” de a introduce practici si invataturi proprii in cadrul serilor de staruinta. Un astfel de expert imi spunea in cadrul unei seri de staruinta: “frate, in Biblie, botezul cu Duhul Sfant se primea in urma rugaciunii, in urma auzirii Cuvantului si prin punerea mainilor. Asa era atunci, dar acum nu se mai primeste asa….” Si apoi a inceput sa-mi enumere modalitatile folosite de el la serile de staruinta.
Nu avem voie sa imitam lucrarea Duhului. Revarsarea Duhului Sfant este un fenomen supranatural. Omul nu trebuie sa-si goleasca mintea si sa-si faca mintea “fara rod” pentru a primi botezul cu Duhul Sfant si nici nu trebuie sa repete formule si cuvinte specifice pana ii plesneste capul. Staruinta in rugaciune, credinta in fagaduinta lui Dumnezeu, supunerea totala a fiintei inaintea Domnului si sinceritatea inimii sunt suficiente pentru ca cineva sa primeasca botezul cu Duhul Sfant.
Din cate stiu eu, pana la ora actuala, nu s-a facut nici o cercetare aprofundata asupra staruintelor penticostale. Ii provoc pe cei de la ITP, care fac cercetari teologice, sa aiba curajul sa abordeze fenomenul acesta. De ce sa nu recunoastem ca sunt ”botezuri cu Duhul Sfant” care nu sunt autentice, ci sunt simple imitatii pe care “expertii” le realizeaza prin talentul pe care il au de a manipula multimile. Sub amenintarea ca “hula impotriva Duhului nu se iarta niciodata”, acesti experti reusesc sa inchida gura celor care isi pun intrebari si cauta raspunsuri sincere.
Pe de o parte, staruinta penticostala este neglijata datorita lipsei de sfintire, iar pe de alta parte, realitatea falsificarii fenomenului ii determina pe multi pastori sa renunte la staruinta. In ciuda acestor pericole, trebuie sa ne reintoarcem la origini si sa punem din nou bazele staruintei penticostale. Ceea ce se intampla la ora actuala este alarmant si datorita faptului ca trecem sub tacere fenomenul. Toleram practici la limita misticismului si a bunului simt, doar pentru a ne mai putea lauda ca si astazi mai au loc botezuri cu Duhul Sfant. Dar sunt reale? Sunt autentice? Sunt schimbati oamenii care pretind ca au primit plinatatea Duhului, sau e doar un foc de paie?
“Nu va imbatati de vin, aceasta este destrabalare. Dimpotriva, fiti plini de Duh” (Efeseni 5:18)
