Laurentiu Balcan

Staruinta penticostala (1)

30 comentarii

Staruinta dupa Duhul Sfant, sau “serile de staruinta” – cum sunt numite de catre credinciosii penticostali – sunt o caracteristica specifica miscarilor de trezire penticostala. Staruinta penticostala, in cele mai multe grupari reprezinta suflul si energia comunitatilor respective. Aproape ca nu exista exprimare mai exuberanta si mai diversificata a bucuriei si plinatatii Duhului Sfant ca in timpul unor seri de staruinta. Nimeni nu se mai poticneste acolo daca unul sare de bucurie, bate din palme, plange,  sau pur si simplu e cu fata la pamant inchinandu-se Domnului.

Originile miscarii penticostale nu sunt la 1900, in Scoala de Misiune a lui Parham si nici la 1906, in Azusa Streat. Cele doua centre amintite reprezinta doar explozia care a dus la raspandirea miscarii penticostale moderne. Originile penticostalismului  se regasesc in miscarile de sfintire care au cuprins teritoriul Americii, dar si al Europei de Vest pe la inceputul secolului 18. Una dintre caracteristicile acestor miscari de trezire era si staruinta in rugaciune in cadrul carora, ocazional, anumite persoane afirmau ca au experimentat vorbirea in alte limbi.

Desi Biblia nu foloseste expresia “staruinta dupa Duhul Sfant”, practica se subintelge din invataturile Noului Testament. Isus ne-a invatat ca trebuie sa ne rugam neincetat si sa nu ne lasam (Luca 18:1); ne-a invatat sa cerem Duhul Sfant si Tatal ni-l va da (Luca 11:5); le-a spus ucenicilor sa ramana in Ierusalim si sa astepte acolo fagaduinta Tatalui (Luca 24:49), iar in Fapte 1:8 le promite ucenicilor ca vor primi o putere de sus. Ucenicii care erau in camera de sus cunosteau aceste invataturi, iar Luca ne spune ca ei “staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri…” (Fapte 1:14). Sunt motive serioase sa afirmam ca ei, cei aproape 120 de ucenici, se rugau si cereau in rugaciune promisiunea Tatalui, botezul cu Duhul Sfant.

La ora actuala, staruinta dupa Duhul Sfant – si voi folosi un termen elegant – este neglijata. Asta, poate si datorita faptului ca serile de staruinta aduceau cu sine “valuri de sfintire” care ii determinau pe credinciosi sa se pocaiasca cu adevarat. In vremurile acestea, preferam sa consideram sfintirea ca fiind doar pozitionala si mai putin practica. Scuze gasim din belsug, chiar am ajuns sa fim expeti in a ne scuza. Dar oare nu cumva neglijam staruinta tocmai pentru ca in cadrul ei ni se dovedeste nebunia iubirii lucrurilor din lume? Oare nu cumva o consideram “o practica incepatoare si nefolositoare” tocmai pentru a dormi linistiti in culcusul pe care ni l-am facut pe acest pamant? Staruinta penticostala, facuta dupa principii biblice, aduce cu sine o raza din cer, iar cand vezi cerul si gusti din bucuriile Imparatiei viitoare, nu iti mai vine sa-ti lipesti inima de Imparatia trecatoare.

Bisericile penticostale renunta la insesi practicile ce-i definesc identitatea si ii accentueaza specificul.  Noi credem ca botezul cu Duhul Sfant, pus in evidenta prin semnul exterior al vorbirii in alte limbi, nu este experienta finala si suprema a credinciosului. Botezul cu Duhul Sfant este doar o modalitate de a ne apropia de experienta finala si suprema, experienta sfintirii depline. Nu are nici un rost sa ne batem cu pumnul in piept si sa fluturam legitimatii imaginare de vorbitori in limbi, daca nu ne apropiem de scopul suprem: sfintirea deplina. Din nefericire, ne-am oprit la experienta botezului cu Duhul Sfant,  ne-am asumat-o ca fiind doar a noastra si am uitat sa mergem mai departe in procesul sfintirii.

La ora actuala NU sunt multe biserici, in Romania cel putin, care practica regulat “staruinta dupa Duhul Sfant.” Motivele sunt diverse si va trebui sa le analizez mai profund, dar tentintele actuale arata ca staruinta penticostala- daca nu se va intampla ceva miraculos- va deveni o poveste  istorica pe care batranii nostri ne-o vor relata pentru a ne dovedi ca vremurile lor erau mult mai bune, chiar daca unii s-au facut securisti si comunisti pentru a supravietui regimului totalitar.

About these ads

Author: laurentiu balcan

Fiecare vede ceea ce pari, dar putini isi dau seama ce esti in realitate. Fii ceea ce esti!

30 thoughts on “Staruinta penticostala (1)

  1. Vladimir Pustan despre Cincizecime

    Sărbătoarea Cincizecimii este celebrată de creştinătate la 50 de zile după momentul Învierii Domnului Isus Hristos. Evenimentul pogorârii Duhului Sfânt peste apostoli în urmă cu aproape 2000 de ani marchează începutul primei biserici din lume. Cincizecimea îşi are originea în sărbătoarea evreiască a roadelor sau a săptămânilor; cunoscută şi ca un timp de comemorare a momentului Sinai, în care Dumnezeu i-a înmânat lui Moise tablele legii. Noutatea Cincizecimii stă în reeditarea legământului dintre Dumnezeu şi oameni, de data aceasta unul scris nu pe table de piatră, ci în sufletele credincioşilor. Despre deosebirea duhurilor şi a manifestărilor ce le însoţesc, cauza izgonirii Duhului Sfânt din viaţa omului cât şi despre atitudinea necesară întâmpinării Cincizecimii vom afla din interviul realizat cu pastorul Vladimir Pustan.

    I.T. Putem vorbi de manifestări ale Duhului Sfânt în Vechiul Testament, asemănătoare cu evenimentul Cincizecimii? Ar fi Elisei un caz mai aparte de umplere cu puterea transformatoare, miraculoasă a lui Dumnezeu?

    V.P. Nu numai el, şi alţi oameni ai Vechiului Testament au avut asemenea manifestări, normale pentru lucrările la care au fost chemaţi. Acum nu trebuie să vorbim despre Elisei sau despre oamenii pe care i-a folosit Dumnezeu doar din poporul Său. Dacă stăm şi analizăm şi problema lui Cirus vedem că este una complicată, pentru că Dumnezeu îi spune acestuia “te-am încins înainte ca tu să mă cunoşti”. Şi aici se ridică o întrebare destul de grea chiar pentru teologi: Oare poţi să nu-l cunoşti pe Dumnezeu şi totuşi să fii umplut cu Duhul Sfânt? – pentru că în limbajul Vechiului Testament “te-am încins” aceasta însemna. Rămâne încă o problemă de rezolvat lucrul acesta. Cert este că pentru mulţi oameni ai Vechiului Testament cum au fost Samson, Elisei, şi alţii, pe care Dumnezeu i-a folosit, au trebuit să fie plini de Duhul lui Dumnezeu. Nu putem vorbi probabil de o lucrare în sensul înţeles de noi astăzi sau una Nou Testamentală, dar putem vorbi despre o lucrare sporadică, dar şi eficientă a Duhului Sfânt în Vechiul Testament.

    A vorbi despre Dumnezeu în Noul Testament a fi unul permisiv numai în ce priveşte problema lumii nu şi a darurilor spirituale sau a celorlalte manifestări mi se pare a nu fi corecţi în ceea ce priveşte lucrarea lui Dumnezeu şi a Duhului Sfânt. Eu cred că lucrarea Duhului Sfânt este aceeaşi, nu se schimbă, este promisiunea lui Hristos înainte de a pleca la cer, este fundamentul pentru care există biserica. Personal eu vin dintr-o biserică penticostală, în care am învăţat că botezul cu Duhul Sfânt ar fi mântuitor; acestă doctrină a făcut foarte mult rău. Pentru că botezul cu Duhul Sfânt nu este spre mântuirea oamenilor, ci este spre echiparea, slujirea lor eficientă. Aici va trebui să mai lucrăm şi noi penticostalii, şi cei baptişti care trebuie să permită mult din manifestarea Duhului Sfânt în bisericile şi lucrarea personală a fiecăruia dintre ei. Probabil va trebui ca în anii care vin noi teologi, viitorii teologi să poată să găsi o poziţie comună, biblică şi practică a acestei lucrări. Deocamdată ştim foarte mult despre Duhul Sfânt, mai puţin punem în practică sau de obicei există manifestări în care e multă practică şi de multe ori n-avem un fundament biblic. Probabil că manifestările Duhului Sfânt de astăzi sunt privite cu reticenţă datorită exagerărilor sau a lucrurilor nebiblice pe care le vedem.

    I.T. Se manifestă Duhul Sfânt astăzi ca în vechime? Dacă ne amintim de momentul botezului Domnului, Îl vedem în chip de porumbel sau în forma limbilor de foc la Cincizecime. Mai există manifestări de genul acesta astăzi sau Duhul Sfânt este mai tăcut?

    V.P. Eu cred că totul e o problemă de percepţie personală, pentru că dacă ne hotărâm să spunem că “NU se manifestă” s-ar putea chiar să nu avem parte de asemenea lucruri. Am învăţat din experienţă şi în mod special din Sfânta Scriptură că acestea sunt lucruri pe care trebuie să înveţi să crezi că există. Dumnezeu va da această lucrare supranaturală acelor oameni care cred.

    I.T. Credeţi că Duhul Sfânt a fost dat pentru împlinirea Marii Trimiteri, adică fără de El n-o putem împlini?

    V.P. Nu, nu cred. Dacă facem o diferenţă între cei care predică Evanghelia astăzi, ea se poate face doar bazată pe legătura directă cu Duhul Sfânt. Pentru că şcolile sunt toate bune, avem la ora actuală acces la multă informaţie; diferenţa faţă de ceea ce se întâmplă pe teren e dată de prezenţa Duhului lui Dumnezeu în omul acela, dacă lucrarea e însoţită de putere, semne, minuni.

    I.T. Cum vedem Duhul Sfânt într-un om şi cum ne dăm seama că a plecat din el?

    V.P. Roada. Mie mi se pare că am început să neglijăm lucrul acesta, mi se pare că manifestările exterioare cum ar fi vorbitul în alte limbi sau altceva ar fi mai importante. Acestea pot fi confecţionate, să nu uităm că şi în bisericile satanice se vorbeşte în alte limbi şi parcă ne derutează lucrul acesta. A vorbi în alte limbi nu este apanajul exclusiv al lui Dumnezeu. Pentru că în Faptele Apostolilor, Luca spune: Ei vorbeau în alte limbi după cum le da Duhul să vorbească”, înseamnă că există şi o altă vorbire, din mintea omului sau din altă parte. Deci a lua numai un semn exterior şi a neglija roada cum se întâmplă astăzi cred că este o aberaţie. Dovada faptului că Dumnezeu este într-un om este dată de faptul că omul respectiv are roada Duhului Sfânt. În momentul în care omul nu mai rodeşte în roada Duhului Sfânt, nu mai are Duhul lui Dumnezeu în el.

    I.T. Deci vreţi să spuneţi că Duhul poate veni şi pleca? Este ceva ce şi în Vechiul Testament se experimenta, când Duhul venea peste oameni, cum ar fi exemplul din Judecători şi după aceea îi părăsea când făceau fapte rele. Acelaşi lucru se întâmplă de fapt şi azi?

    V.P. Sunt convins. Pentru că nu putem neglija ceea ce spune Iacov, şi anume, un izvor nu poate da şi apă dulce şi apă amară. De asemenea, Dumnezeu este cel care spune că noi suntem Templul Duhului Sfânt, prin Pavel, şi nu putem avea un Templu al Duhului Sfânt şi să trăim într-o fire neschimbată, păcătoasă. Eu cred că botezul cu Duhul Sfânt poate să vină înaintea botezului în apă, dar niciodată înaintea naşterii din nou. Naşterea din nou este obligatorie pentru a ajunge în ceruri, şi este necasară botezului cu Duhul Sfânt. Dacă nu există roada Duhului Sfânt toate celelalte lucruri trebuie luate cu destulă reticenţă.

    I.T. Dar în momentul primirii lui Hristos în inimă, când un credincios ia această decizie, nu primeşte Duhul Sfânt?

    V.P. Ba da. Nu vorbesc de persoana Duhului Sfânt, ci de lucrarea Lui în credincios.

    I.T. Adică o nouă umplere?

    V.P. Nu, nicidecum. Eu privesc lucrurile din punct de vedere tehnic în felul următor: noi suntem alcătuiţi trinitar: trup, suflet şi duh. Dumnezeu este Triunic; în capitolul 14 din Evanghelia după Ioan se spune că atunci când îl primim pe Dumnezeu, toată Sfânta Treime coboară în noi, în duhul nostru. Botezul cu Duhul Sfânt nu este din exterior spre interior, ci din interior spre umplerea celorlalte camere ale vieţii.Toată Sfânta Treime coboară la naşterea din nou în duhul nostru În momentul în care vreau ca Dumnezeu să lucreze mai mult în mine, trebuie să deschid şi camera sufletului şi camera trupului.

    I.T. Şi această deschidere cum se poate realiza?

    V.P. Prin rugăciune, dorinţă, perseverenţă, printr-o viaţă sfântă dedicată lui Dumnezeu, pentru că Sfânta Scriptură spune că dacă va dori cineva aceste lucruri, dacă va înseta, le va primi. Pentru că dacă nu ţi-e sete Dumnezeu nu va da Duhul Său ca botez, ca manifestare a darurilor spirituale într-un tip comod şi plictisit. Botezul cu Duhul Sfânt e eliberarea celorlalte camere.

    I.T. Ce înţelegem prin menţionarea lui Matei că toate vor fi iertate oamenilor, cu excepţia hulei împotriva Duhului Sfânt?

    V.P. Duhul Sfânt este venit în primul rând să convingă oamenii că sunt păcătoşi. Eu cred că toţi oamenii vor ajunge în cer pe baza sângelui lui Isus Hristos şi că au crezut în jertfa lui sau vor merge în iad pentru că au murit în negaţia Duhului, care i-a conştientizat de nevoia lor de pocăinţă. Consider că hula împotriva Duhului Sfânt este neacceptarea lui Isus Hristos în viaţa noastră, scoaterea Duhului Sfânt pe uşă, afară.

    I.T. Doar atât?

    V.P. Da. Pentru că a nu crede într-o prorocie când Isus Hristos a spus să cercetăm orice duh mi se pare că este un mai mare păcat decât a lua tot ce zboară ca fiind bun. Trebuie să cercetăm mai ales că vor veni hristoşi falşi, vor veni tot felul de manifestări pe care şi satana le poate fabrica. Trebuie să înţelegem că un om este botezat cu Duhul Sfânt când are roada Lui şi huleşte Duhul Sfânt când nu acceptă nu lucrarea Duhului Sfânt, ci lucrarea de mântuire în viaţa lui. Duhul Sfânt va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. Rolul principal al Duhului Sfânt în privinţa credincioşilor este să-i călăuzească în tot adevărul, ca să le fie ajutor în viaţa de slujire, de ducere a Evangheliei mai departe. Eu nu pot să înţeleg cum un om botezat cu Duhul Sfânt n-a câştigat niciun suflet.

    I.T, Deci aceasta ar fi una dintre evidenţele prezenţei Duhului în viaţa cuiva?

    V.P. 100%, sigur. Numai că este prea grea pentru noi, mai bine vorbim în alte limbi decât să aducem un suflet la Hristos.

    I.T. Şi totuşi sunt creştini la care dacă ne uităm, afişează o vorbire şi un comportament bun, lasă impresia că sunt cu adevărat ceea ce par a fi. Cum putem spune că n-au eticheta Duhului în ei?

    V.P. Eu nu pot să spun asta, vorbim de creştinii călduţi eventual sau oamenii morali. Sunt mulţi oameni morali, dar moralitatea nu te scapă de iad, ci te scapă eventual de închisoare sau îţi oferă prestigiu în societate. Sunt atei foarte morali în esenţă. A judeca lucrurile numai prin prisma aceasta, nu este suficient. Avem foarte mulţi creştini căldicei în biserica noastră, despre care Isus Hristos spune că mai bine ar fi fost reci. A fi într-o biserică nu înseamnă a fi mântuit neapărat. Sunt oameni care l-au primit pe Dumnezeu la nivelul minţii, ştiu că n-au voie să facă una şi alta. Creştinismul nu înseamnă numai abstinenţă sau fapte bune. Creştinismul înseamnă o cuplare la puterea Duhului Sfânt, o dragoste neţărmurită pentru Isus Hristos, o ascultare a marii porunci. Dacă n-ai smuls un suflet din iad, ce bucurie creştină să mai ai în viaţă? Indiferent cât transpiri într-o seară la stăruinţă sau stai şi strigi două ore până răguşeşti, nu vei cunoaşte niciodată bucurii mari ca aceea de a smulge un suflet din iad. Aşa cred eu.

    I.T. La Cincizecime, Duhul Sfânt s-a manifestat prin vorbire în limbi pe înţelesul celor care nu erau de aceeaşi limbă cu apostolii. Acum, manifestarea vorbirii în limbi nu este înţeleasă de multe ori nici măcar de cei care o au. De ce există această deosebire?

    V.P. Nu ştiu. Probabil că din puţina învăţătură biblică pe care o au oamenii. Personal în lucrarea de pastoraţie am întâlnit oameni care au vorbit în limbi cunoscute şi n-aveau de unde să ştie engleza. Am vorbit cu fraţi din Anglia cărora le-a vorbit o femeie care n-avea decât doi ani de şcoală.

    I.T. Deci să înţelegem că acela ar fi un dar al vorbirii în limbi autentic, vorbirea într-o limbă coerentă, a unui alt popor?

    V.P. Toate pot să fie daruri coerente, dar n-am putea gândi că vorbirea în limbi trebuie să fie într-o limbă cunoscută. Biblia nu ne permite să gândim lucrul acesta. Pavel spune pot să fie limbi cereşti, îngereşti; el nu se referă defel la limbi cunoscute, n-a spus limba aramaică sau altele, ci limbi îngereşti. Eu cred că aceasta ar trebui să fie de mai puţină importanţă decât motivul pentru care vorbim într-o altă limbă. Numai ca să arătăm că suntem botezaţi cu Duhul Sfânt? Vorbirea în alte limbi cred că-şi are rostul la rugăciunea în cămăruţă, în odăiţă, dar a face din ea un sport, evaluând cine vorbeşte mai mult, să ne batem dacă vorbim sau nu coerent, nu e bine. Aceasta ţine mai mult de capacitatea învăţătorilor biblici de a-şi învăţa oamenii din biserică. Ori a învăţa pe oameni să vorbească în alte limbi, cum am auzit şi am văzut cu ochii mei mi se pare o prostie. Exact cum ai săruta pe cineva fără să iubeşti.

    I.T. Sărutarea lui Iuda.

    V.P. Da

    I.T. Aţi menţionat Templul Duhului Sfant. Ce implică din partea unui credincios să fie un Templu al Duhului Sfânt?

    V.P. Să fie un om pocăit, să fie un om aproape de Dumnzeu, să fie un om care să trăiască frumos pentru Isus Hristos, un om care să-și curățească viața, pentru că trupul nostru trebuie curățit. Sunt multe gânduri la nivelul minții, toate trebuie curățite. E nevoie de o apropiere de Domnul, gândindu-ne că purtăm o responsabilitate foarte mare când avem un asemnea oaspete în casă, nu? Trebuie să ai alte maniere când Îl ai pe Dumnezeu în casa ta. Dacă ar fi în casa ta regele sau președintele țării bănuiesc că n-ai mânca cu mâinile și n-ai sta cu cizmele de cauciuc murdare în fața lui. Cu atât mai mult când Îl ai pe Dumnezeu ca oaspete.

    I.T. Cine face conștientizarea de starea de păcat? Duhul Sfânt sau conștiința omului?

    V.P. Duhul Sfânt, pentru că în contextul creștin am trecut dincolo de epoca conștiinței, dispensațiunea conștiinței. Noi am trecut în acel timp în care Dumnezeu se manifestă în conștiințele noastre. Nu știu sigur ce va fi cu negrii care n-au auzit niciodată de Dumnezeu. În momentul în care auzi Cuvântul, El trebuie să te convingă de asta, e o luptă pentru sufletul tău.

    I.T. Atunci Duhul Sfânt îl primim în momentul acceptării lui Hristos în viață și rămâne cu noi, iar dacă vrem să ne implicăm în lucrarea lui Dumnezeu pentru a împlini Marea Trimitere avem nevoie de o reumplere?

    V.P. Da. Sau o reașezare a priorităților în viață. “Doamne îți dau tot”, adică dedicarea completă înseamnă pentru mine botezul cu Duhul Sfânt. Trup, suflet si duh.

    I.T. A fost evenimentul pogorârii Duhului Sfânt peste apostoli sub forma unor limbi de foc unul singular, unic, valabil doar pentru ei?

    V.P. Nu. Dumnezeu este actual. În momentul în care considerăm că nu mai este actual, nu mai avem nici o șansă de merge mai departe cu El. Un Dumnezeu istoric nu ne este de niciun folos. Un Dumnezeu cu care n-am umblat de dimineață, pur și simplu e o statuie.

    I.T. Să rezumăm atunci. Ce reprezintă Cincizecimea?

    V.P. A fost o sărbătoare istorică evreiască la care Dumnezeu a altoit una creștină. Sărbătoarea aceasta este una a roadelor, deci este o sărbătoare a practicii. Nu putem celebra sărbătoarea roadelor fără rod. Rusaliile trebuie să ne umple de responsabilitate și rușine, dacă n-am adus niciun rod.

    I.T. Rod, adică un suflet…

    V.P. Măcar un suflet. Rusaliile înseamnă un snop. “Doamne, ți-aduc și eu ceva, nu vin cu mâinile goale”. Nu mai cântăm: “Eu n-am ce-ți da, eu n-am ce-ți da”.

  2. “practica se subintelege”? “sunt motive serioase sa afirm”? De doctine “dupa ureche” am tot avut parte.
    Botezul cu Duhul Sfant pus in evindenta de semnul exterior al vorbirii in limbi? Pe asta chiar nu inteleg de unde au scos-o fratii mei penticostali (dintre care fac si eu parte). Din care Biblie?
    1 Corinteni 12:29 Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt prooroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni?
    1 Corinteni 12:30 Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?
    Mi se pare mie sau nu toata lumea vorbeste in limbi? Sau vreti cumva sa sustineti ca nu vorbesc pentru ca nu sunt “botezati cu Duhul Sfant”?
    Duhul Sfant este cel care face nasterea din nou si din momentul acela nu ne mai paraseste. Pentru ce sa mai insisti dupa ceva ce ai? Da, trebuie sa ne marturisim pacatele zilnic si sa cerem ca Dumnezeu sa ne umple cu Duhul Sfant. Dar nu stam si ii cerem lui Dumnezeu acelasi lucru la nefarsit de parca ar fi surd. Cand cerem trebuie sa avem si credinta ca am primit, daca in prealabil ne-am marturisit pacatele.
    Staruinta ar trebui inteleasa ca o perpetuare in disciplina spirituala a rugaciunii si nu o repetitie a unei cereri la adresa lui Dumnezeu. Haideti sa nu Il jignim cu asa ceva.
    In rest sunt lucruri bune cele spuse aici in privinta nevoii de sfintire si de rugaciune. Dar spuneti oamenilor ce trebuie si de ce trebuie nu ii mai aburiti cu doctrine aproximative pe langa Biblie.
    In fine, multe ar fi de spus si discutia nu e de ieri de azi. Astept totusi un raspuns, daca se oboseste cineva. Daca nu asta e, nu ar fi prima data cand nu se raspunde la comentarii pe aici.
    Spor!

    • Poti sa fii impotriva indeilor pe care le expun si fara sa fii caustic. Asta asa ca o sugestie.
      Textele la care faci referire, cele din corinteni, nu se refera la “semnul” botezului cu Duhul Sfant, ci la “darul” vorbirii in alte limbi. Penticostalii cred ca vorbirea in alte limbi este “semnul initial al botezului cu Duhul Sfant”- si argumentele sunt extrase din cartea Faptele Apostolilor – dar vorbirea in alte limbi poate sa se manifeste si ca dar al Duhului, unul din cele noua enumerate in 1Corinteni 12. Nu toti au DARUL vorbirii in alte limbi, dar noi afirmam ca cei care experimenteaza BOTEZUL cu Duhul Sfant,primesc SEMNUL vorbirii in alte limbi, ca o dovada initiala ca sunt botezati de Duhul.
      Isus s-a rugat trei ore repetand aceleasi cuvinte, aceleasi cereri … si nu l-a jignit pe Dumnezeu. Vei observa in relatarile despre trezirile spirituale ca au fost persoane care s-au rugat ani de zile pentru aceleasi lucruri, pana le-au primit. L-au jignit cumva pe Dumnezeu? Isus ne-a spus sa ne rugam si sa nu ne lasam, adica sa staruim pana ce Dumnezeu “ne va face dreptate”.

      • Imi cer scuze pentru tonul caustic!
        O asemenea ideea a unui “semn” a botezului cu Duhul Sfant diferit de darul vorbirii in limbi cu siguranta nu e din Biblie. Daca un asemenea semn ar fi existat cu siguranta Biblia ne-ar fi spus despre el si nu i-ar fi lasat pe penticostali sa subinteleaga asta din niste texte echivoce din Faptele Apostolilor (care e o carte istorica).
        Sunt lucruri pentru care putem sa il rugam pe Dumnezeu ani la rand, insa nu poate fi vorba despre Duhul Sfant. Biblia ne spune ca stim ca Dumnezeu ne da ceea ce II cerem atunci cand cerem ceva dupa voia Lui. Iar Duhul Sfant e cu siguranta dupa voia lui. Vorbirea in limbi insa nu pentru toata lumea. Cum ne putem imagina ca aveam un Dumnezeu care atunci cand ii cerem ceva dupa voia Lui sta si se uita la noi cum il imploram sinu face nimic? Sau da, aici intervine misticismul unui anume “merit” despre care se vorbeste in biserici si din cauza caruia unii oameni traiesc in incertitudine ani de zile crezand ca nu sunt destul de “sfinti” ca sa vorbeasca in limbi.
        Nu stiu ce sa zic… tare ambigua teoria asta cu darul si semnul. Si periculoasa as zice.
        Dumnezeu sa ne lumineze pe fiecare in parte! Pana la urma Lui ii face placere unitatea in diversitate.

      • Teoria pe care o sustii ca “Fapte e o carte istorica” si nu doctrinara a fost dezbatuta in mai multe randuri. Sunt studii serioase facute pe scrierile lui Luca care nu ne permit sa avem o astfel de abordare simplista. Nici un scriitor antic nu ar fi relatat aceleasi experiente in mod repetat daca nu ar fi fost importante. Luca prezinta o constanta in timp a fenomenelor care insotesc botezul cu Duhul Sfant, iar una dintre acestea e vorbirea in alte limbi. Pe baza acestor observatii s-a ajuns la concluzia ca in biserica primara semnul exterioar al botezului cu Duhul Sfant a fost vorbirea in alte limbi (vezi Fapte 2:4, Fapte 10:46, Fapte 11:15; Fapte 19:6 – si iata ca Biblia ne spune despre semnul vorbiri in alte limbi)
        Am folosit termenul “subintlege” pentru a arata ca nu apare formula “staruinta dupa Duhul Sfant”, dar asta nu inseamna ca ne imbatam cu doctrine imaginare. Si doctrina “trinitatii” se subintelege din Biblie, nu-i asa? Sau ai gasit tu formula “trinitatea” in Scriptura?

        Ca sa nu polemizam la nesfarsit, eu am gasit un punct in care ne putem uni. Poate ca vorbirea in alte limbi nu e pentru toti, dar botezul cu Duhul Sfant este pentru toti. Nu cred ca un urmas al Domnului poate afirma ca nu are nevoie de botezul Duhului, de plinatatea Duhului Sfant. Nu stiu daca ai experimentat botezul cu Duhul Sfant, dar daca te vei ruga pentru el si Duhul Sfant iti va da si vorbirea in alte limbi, vei primi darul Lui, sau il vei refuza?

      • Eu sunt deschis la orice dar bun din partea lui Dumnezeu. :-)
        Ok, nu mai polemizam, desi ar mai fi multe de zis. Am nevoie de Duhul Sfant si Il am de la nasterea din nou. Pe urma am nevoie de plinatarea Duhului in fiecare zi. Care asa cum am mai mentionat se obtine prin masturisirea pacatelor si cererea adusa inaintea lui Dumenzeu de a te umple cu Duhul Sfant. Cerere care nu are cum sa ramana neimplinita date fiind versetele: Efeseni 5:18 (unde ni se porunceste sa fim plini de Duh) si 1 Ioan 5:14-15 (unde ni se promite ca daca cerem ceva dupa voia Lui vom primi).

      • Eu ii consider pe toti oamenii din orice confesiune,care cred in Domnul Isus Hristos, ca el a murit pentru pacatele noastre frati.Dar ceea ce scriu aici nu scriu cu rautate,scriu ca cineva din fruntea cultului sa auda,si mai ales a pastorilor ca pentru felul cum ii invata pe credinciosii intr-o zi vor da socoteala.
        Acest mesaj este pentru fratii penticostali,ar fi frumos daca ar face mai multe studii biblice cu credinciosii,ca am vazut multe cazuri de oamenii care sunt pocaiti din mos stramosi si ei de fapt nu-l cunosc pe acela care le da daruri.Nu vad in cei mai multi o sete dupa Cuvantul lui Dumnezeu.Ar trebui sa aiba cercuri restranse de rugaciune pana la doisprezece persoane,si sa se roage pe rand,sa practice rugaciunea pentru-ca ei au scuza intotdeauna ca ei se roaga in grup,dar si aici am observat ca sunt deficitari,nu se stiu ruga.Nu este admisibil sa mergi cu copilul sau cu nepotul la binecuvantare si sa iti aduci o persoana sa mijloceasca pentru tine si odrasla ta.Eu cred ca aici sunt multe practici care nu au nimic cu Duhul Sfant,pentru-ca multi dintre acesti frati ei deja se ridica in slava pe ei insusi si se lauda cu ce fac ei,si cred mai departe ca vor merge din ratacire in ratacire.
        Eu numai vreau sa trag un semnal de alarma..Si asa cum scria cineva mai sus aceea care nu au Duhul Sfant nu sunt penticostali.
        Frate sau sora religiile satan le-a facut ca sa-i invrajbeasca pe oameni,dar nu uita ca Duhul Sfant nu este proprietatea nimarui nici macar a penticostalilor,ci a celora care se pun la dispozitia lui.Va salut pe toti in numele Domnului Isus.

  3. laurentiu… oare la primii crestini “staruinta” si “programele de biserica” nu erau una si acelasi lucru? Cand se intalneau, in biserica se manifesta Duhul Sfant asa cum dorea, iar ei erau indemnati sa foloseasca darurile cu intelepciune. Nu stiu daca nu am gresit cand am separat staruinta de intalnirile “regulate” ale bisericii. Ne invata americanii cum sa facem “programe neagresive” , prietenoase cu “cautatorii”, “unchurched people” (nu le mai spunem necrediciosi ca e prea agresiv). Tot mai mult bisericile penticostale cred ca sunt datori (oare cui?) sa mentina o anumita eticheta, prestanta in fata oamenilor, societatii. Ma intreb, nu pe noi ne numeau oamenii din lume “tremuratori”, ne vorbeau de rau ca ne rugam tare, ca strigam, ca ne zicem frati. Acum nu ne mai vorbesc nicicum. Totusi, la predica lui Petru, deloc “seeker friendly”, s-au pocait 3000 de oameni. Daca ar fi predicat cineva predica asta in biserica lui Andy Stanley (care spune de altfel si multe lucruri bune), nu i-ar fi fost moale. Totusi biserica a crescut foarte mult in “haosu” rugaciunilor cu voce tare, a proorociilor in biserica, a persecutiei comuniste. Cred ca de la programele de biserica de duminica seara, dimineata, joi, etc… ar trebui sa iasa oamenii vorbind in limbi straine. De ce oare numai la Rusalii e har si suntem concentrati pe Duhul Sfant la programele obisnuite (si la noi a fost har deosebit duminica :).

  4. Cred ca originile miscarii penticostale sunt la 1906 in sensul definirii vorbirii in limbi ca semn unic si inconfundabil al botezului cu Duhul Sfant. Miscarile de trezire anterioare, dupa cum le spune si numele, puneau accentul mai mult pe sfintire ca semn al botezului cu Duhul Sfant.

    Odata ce o persoana a fost botezata cu Duhul Sfant mai trebuie ea sa staruiasca dupa Duhul Sfant? In afara de perioada cand ucenicii staruiau pentru promisiunea Tatalui, nu gasesc ca ucenicii sa staruiasca in mod expres pentru Duhul Sfant.
    Inteleg doar ca staruiau in rugaciune pentru diferite nevoi, situatii si erau din nou umpluti cu Duhul Sfant ca raspuns la aceste rugaciuni.

    M-am tot gandit de ce nu e acceptat de altii, in afara de penticostali, botezul cu Duhul Sfant. Raspunsul ce mi l-am dat are legatura cu observatia ta referitoare la “oprirea la experienta botezului cu Duhul Sfant”. Cred ca din acest motiv cei care nu cred in botezul cu Duhul Sfant sunt refractari fata de acesta, caci desi aud marturii despre el si vorbirea in limbi arareori se vede cum persoanele respective cresc in har si sfintire.

    • Azusa Street a fost explozia care a propulsat ideile penticostale. Parham, inainte de Azusa Street – unde nu a fost bine primit niciodata – a definit vorbirea in alte limbi ca fiind semnul unic al primirii botezului cu Duhul Sfant (a se vedea Traditia miscarii penticostale, de Vinson Synan, pag 88).
      Noi nu staruim decat odata pentru primirea botezului cu Duhul Sfant, dar ne rugam toata viata pentru plinatatea Duhului.

      • Sa inteleg atunci ca la staruinta se fac rugaciuni pentru plinatatea Duhului (cei care l-au primit)?
        Si ce intelegi prin repetare? Ca se mai practica repetarea unui cuvant sau a unei expresii la nesfarsit.
        Eu inteleg prin repetare ca ma rog azi, maine, in fiecare zi pentru un lucru nu ca repet o propozitie continuu 3 ore. Nu inteleg ca Isus s-ar fi rugat in felul acesta

      • Vasilis,
        Sunt doua categorii de oameni care vin la staruinta: 1) cei care vor sa fie botezati cu Duhul Sfant si 2) cei care sunt botezati cu Duhul Sfant dar vor sa fie reumpluti cu puterea Duhului.
        Nu ma refer la repetarea unui cuvant sau a unei expresii, ci la repetarea unei cereri specifice. Isus nu a repetat un cuvant, dar a repetat o cerere, cum de altfel a facut si Pavel, care s-a rugat de 3 ori ca Domnul sa-i ia tepusul. Nu a avut credinta suficienta?

  5. Laurențiu,

    te rog să-mi spui unde în Scriptură ne cere Dumnezeu să stăruim pentru primirea Duhului Sfânt?

    • Pentru primirea persoanei Duhului Sfant nu ne spune sa ne rugam. Noi primim Duhul Sfant in momentul nasterii din nou. Staruinta pentru primirea botezului cu Duhul Sfant este cu totul altceva. Scopul postarii mele nu este sa argumentez practica noastra, a penticostalilor, scopul postarii mele este sa relatez ceea ce se intampla si cum privim noi staruinta. Pentru a aprofunda subiectul va pot recomanda cartea fratelui J. Tipei, Duhul Sfant – o perspectiva penticostala.

  6. nu inteleg de ce trebuie staruit dupa un dar, cum e darul Duhului Sfant sau botezul cu Duhul Sfant, cand acesta se primeste prin credinta si nu prin cat staruim, prin cat de mult insistam: Nu gasesc nicaieri in Biblie mentionandu_se ca trebuie sa staruim dupa botezul cu Duhul Sfant: In ce priveste indicatia lui Isus aceea ca ucenicii sa ramana in Ierusalim sa astepte fagaduinta Tatalui, era vorba sa ramana acolo, in locul acela, in orasul respectiv, sa nu plece din acel loc, pentru ca acel loc era destinat sa fie locul in care sa se intample ce s_a intamplat: Normal ca se rugau, erau adunati laolalta si se rugau, se spune ca staruiau in rugaciuni si in cereri. Se rugau pentru diverse lucruri, in asteptarea revarsarii Duhului Sfant, doar Isus le spusese sa astepte, nu sa staruie.
    Acum multi ani baptista fiind am descoperit in Biblie ca botezul cu Duhul Sfant este real si pentru zilele noastre si am cerut simplu, am cerut nu am staruit, si am primit automat, fara insistente, pentru ca acest dar nu se primeste prin insistente ca si cum Dumnezeu nu ar vrea sa ni_L dea si trebuie sa insisteam pana isi schimba parerea, ci se primeste prin credinta, adica increderea ca daca ceri chiar primesti;
    Cred ca staruinta in felul in care arata in multe biserici penticostale este o invatatura omeneasca si pe alocuri complet aberanta; Nu vreau sa jugnesc pe nimeni dar am vazut cu ochii mei si m_am crucit, nu inteleg cine, cand si cum a venit cu ideea ca trebuie sa insisti pentru ceva ce Dumnezeu abia asteapta sa iti dea:

  7. Laurențiu,

    repet întrebarea: Unde avem această învățătură în Biblie?
    Unde ni se cere să stăruim pentru primirea Duhului Sfânt?
    Și nu mă refer la învățătura despre stăruința în rugăciune!

    • Citez: “Desi Biblia nu foloseste expresia “staruinta dupa Duhul Sfant”, practica se subintelge din invataturile Noului Testament. Isus ne-a invatat ca trebuie sa ne rugam neincetat si sa nu ne lasam (Luca 18:1); ne-a invatat sa cerem Duhul Sfant si Tatal ni-l va da (Luca 11:5); le-a spus ucenicilor sa ramana in Ierusalim si sa astepte acolo fagaduinta Tatalui (Luca 24:49), iar in Fapte 1:8 le promite ucenicilor ca vor primi o putere de sus. Ucenicii care erau in camera de sus cunosteau aceste invataturi, iar Luca ne spune ca ei “staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri…” (Fapte 1:14). Sunt motive serioase sa afirmam ca ei, cei aproape 120 de ucenici, se rugau si cereau in rugaciune promisiunea Tatalui, botezul cu Duhul Sfant.

      Alte texte: Fapte 8: 15; Fapte 9:17; Fapte 19:6

      Repet, scopul postarii mele nu este sa argumentez practica noastra. Intotdeauna vor fi pareri pro si contra. Scopul meu este sa informez si sa relatez ceea ce facem noi, penticostalii. Ramane ca fiecare sa decida pentru el daca e bine sau nu ceea ce facem.

  8. Laurențiu,

    iartă-mă, nu am observat răspunsul. Observ că se face o diferență între primirea Duhului și botezul Duhului… Aș putea să repet și aici întrebarea mea…dar poate voi face rost de cartea fratelui pentru a mă lămuri cu această învățătură penticostală…

  9. Daca Dumnezeu fagaduieste ceva (adica e o certitudine ca va da indiferent de staruinta) cu un anumit scop pentru ce trebuie sa staruiasca cel caruia i s-a facut fagaduinta? Pentru a primi acel ceva fagaduit sau pentru a realiza , implinii scopul pentru care a fost fagaduit acel “ceva”?

    • Staruinta in rugaciune te pregateste pentru primirea darului. Ea nu inseamna o fortare a mainii lui Dumnezeu, El este Suveran. Dar atunci cand staruim, noi ne pregatim inimile si ne intarim credinta. Rugaciunea staruitoare deschide izvoare de har si il ajuta pe om sa se increada in fagaduinta lui Dumnezeu.

  10. Un om cind se intoarce la Dumnezeu , el este iertat de pacate ,este spalat cu singele Domnului Isus si este nascut din nou . Dumnezeu Tatal , Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfint vin si locuiesc in acea persoana . Acel suflet vine din moarte la viata si din intuneric la lumina . El devine un om sfint datorita faptului ca Dumnezeirea locuieste in el , Tatal , Fiul si Duhul Sfint . El primeste putere impotriva pacatului , si cu ajutorul acestei puteri el poate sa biruiasca pacatul si sa traiasca in sfintenie . Botezul cu Duhul Sfint despre care a vorbit Domnul Isus : ” ca voi veti botezati cu Duhul Sfint si cu foc ” , reprezinta o imbracare cu ” puterea ” Duhului Sfint , care este un atribut a Duhului Sfint ( asa cum a vorbit Domnul Isus ucenicilor sa ramana in cetate pina vor fi imbracati cu putere de sus ) , care vine de la Dumnezeu Duhul Sfint .

  11. Inca un motiv pentru care nu se mai “staruie” dupa Duhul Sfant este ca am intortocheat caile Domnului de multe ori. Pe vremea mea, umblau tot felul de istorisiri despre un frate care a staruit 15 ani, altul zece, altu toata viata… :). Astfel de povesti descurajeaza pe oricine. Asa cum spuea Roseinthedesert, Duhul Sfant se primeste prin credinta. Am auzit asa multe marturii recente, din fericire, care demonstreaza ca Dumnezeu da foarte repede si simplu Duhul Sfant celui ce cere cu sinceritate. Adica eu chiar cred ca Dumnezeu nu e surd si nici nu e sadic.. adica sa ne vada ca ne chinuim sa primim un dar (si daca e dar de ce trebuie sa ne perpelim ani de zile sa il primim?). Deci presupun ca in zilele noastre, fiind foarte greu – dupa unii – sa primesti Duhul Sfant nici nu se mai obosesc prea multi. Si cum ne tot imprietenim cu baptistii, care nici ei in majoritate nu se obosesc cu staruinta, o lasam moale… oricum mantuiti suntem. Pe vremuri staruinta era alimentata cu erezii de genul ca nu esti mantuit daca nu ai vorbirea in limbi, botezul cu Duhul Sfant. Vine Domnul la noapte si te lasa aici.. ! Si mai de frica , mai de voie, oamenii se rugau si Dumnezeu in indurarea Lui la unii le-a dat. Altii au primit tot felul de duhuri “sfinte” si efectele lor se mai vad si azi.(vezi majoritatea proorocilor “dupa ureche” din bisericile penticostale).

  12. Cred ca este timpul sa citim Biblia si eventual sa notam pe hartie tot ce zice despre Duhul Sfant,despre daruri,despre primirea botezului cu Duhul Sfant…
    Apoi sa notam ceea ce stim noi din carti,de la oameni,de la “profesionistii” care apar….
    Apoi sa suprapunem invataturile si sa ramanem cu ce este scris in Scripturi.
    Faceti experienta aceasta si veti avea surprize…dar si fericirea de a cunoaste voia Domnului in acest domeniu.

  13. Pentru cei care sunt cu adevarat interesati sa stie mai multe despre felul cum inteleg penticostalii doctrina despre Duhul Sfant ii invit sa acceseze

    http://cz-life.de/evenimente.html

    de unde pot descarca predicile fratelui Costica Macoveiciuc pe aceasta tema. Cred ca felul lui simplu, dar biblic si bine documentat poate aduce lumina pentru cautatorii sinceri.

    Fiti binecuvantati!

  14. Un singur lucru este clar, acela ca botezul cu Duhul Sfint este separat de botezul in apa. Multi sustin ca au Duhul Sfint cind au fost boteza-ti in apa dar nu este Bilic. Luca cap 3:21,22 ne arata ca si Domnul Isus a fost Botezat cu Duhul Sfint dupa botezul in apa.

    Cei 120 de ucenici au fost botezati dupa ce au fost botezati in apa. Apropo, au fost 500 la care li sau spus sa astepte dar din wi au ramas doar 120. Ce s-a intimplat cu ceilalti (STARUINTA). Dupa cum a spus Isus in Luca 11:5-13 att. Vers 13. Ei au inteles staruinta, staruinta nu este o repetare de cuvinte si consistenta in cea ce doresti cu adevarat.

    Apoi gasim ca atunci cind Petru a fost luat la intrebari de ceilalti apostoli, de ce a intrat in casa neamurilor el lea spus cum Domnul ia vorbit si neamurile au primit Duhul Sfint “ca si noi” adica au vorbit in alte limbi Fapte 11:17, tot odata Fapte 10:45-46. Vorbirea in limbi a fost semnul si cind ucenici lui ioan au primit Duhul Sfint.

    Problema este vietile oamnilor care nu sunt curate, sunt legate de lumea aceasta, si Duhul Sfint nu locuieste impreuna cu lumea. Daca cauti mi intii imparatia lui Dumnezeu atunci vine Duhul Sfint.

    PS. Sunt cam dezamagit de raspunsurile lui Fr. Pustan. A cam scaldato.

  15. fratilor hai sa nu fim copii…..eu promit un cadou la copilul meu si copilul insista si tot insisa pana cand il dau. Noi daca suntem, maturi nu staruim ca Dumnezeu ne da ce a promirsi mai mult pt ca Dumnezeu NU E CA noi.

  16. intrati pe ADRESA UN BLOG DIN SUFLET PT SUFLET si cititi cartulia lui K E HAGIN intitulata CALEA BIBLICA SPRE BOTEZUL CU DUHUL SFINT SI SIGUR VETI AVEA RASPUNS LA TOATE INTREBARILE iar dupa botez veti fii plini de dragoste unii pt altii Si sa va spun ceva dupa ce veti stii ca DS locuieste in voi ca si atunci cind vine la tine un presedinte sau un rege si sta cu tine tot timpul in casa ,nu o sa mai fii cel dinainte O sa ai grija sa nu mai stai imbracat oricum in casa cind esti singur nu te mai uiti peste tot nu mai spui orice fratilor sau celor din lume sau de pe NET pt ca este in tine imparatul mariri si al dragostei NU STITI CA TRUPUL VOSTRU ESTE TEMPLUL DUHULUI SFINT CARE LOCUIESTE IN VOI PE CARE L-ATI PRIMIT DE LA DUMNEZEU SI CA VOI NU MAI SINTETI AI VOSTRI CACI ATI FOST RASCUMPARATI CU UN PRET PROSLAVITI-L DAR PE DUMNEZEU IN TRUPUL SI DUHUL VOSTRU CARE SINT ALE LUI DUMNEZEU

  17. De ceva vreme ma preocupa practica si modul accesarii restului darurilor. Din tot ce am citit pana acum, observ o tendinta penticostala (si nu numai) de a aborda primirea darurilor pasiv. Ca si cand Dumnezeu ne-a invatat (sau putem deduce ca sa folosesc exprimarea lui Laurentiu) sa staruim doar dupa acel eveniment numit botez cu Duhul Sfant lasand apoi in grija Lui ce daruri ne va da (important sa vedem semnul).

    Sunt botezat cu Duhul Sfant insa vad clar ca avem nevoie de mai mult in umblarea noastra cu Dumnezeu. Nu stiu ce parere aveti, dar eu mai vad in Scriptura si staruinte pentru daruri specifice, nu doar botezul manifestat prin semnul vorbirii in limbi.

    1 Corinteni 14:1 Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.
    1 Corinteni 14:12-13  Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii. De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească.

    Nu am auzit niciodata (de vazut nici atat) de vre-o biserica in care sa se adune frati si sa mijloceasca pentru primirea darului talmacirii (ca tot e mentionat explicit de Pavel)!

    Personal doresc manifestarea tuturor darurilor in Biserica si cred ca in zilele de azi avem nevoie speciala de darurile “de putere”.

    Haideti sa facem un pas in plus fratilor… Cine are nevoie de staruinta pentru talmacire, dar pentru darul vindecarilor etc.?

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 163 other followers