Absolut si intelegere

Avem nevoie de absoluturi. Fara ele existenta noastra ar fi compromisa, cel putin din punct de vedere moral si spiritual. Fara niste adevaruri absolute care sa ne traseze directia de mers, fiecare ar face ce vrea. Nu ar exista lucruri bune si rele in sensul clasic al cuvantului. Bun e daca-mi place, rau daca nu-mi place,  iar daca binele tau nu e binele meu, asta nu-i problema mea, fiecare este liber sa creada ce vrea. Si nu suntem departe de acceptarea generala a acestor idei. Tinerii, cel putin, se departeaza de absoluturi, acceptand o pseudoemancipare distrugatoare. Putem cunoaste Adevarul absolut? Poate fi el inteles de niste fiinte limitate asa cum suntem noi, oamenii?  Raspunsul este categoric: DA, adevarul absolut poate fi cunoscut. Si poate fi cunoscut pentru-ca El ni s-a revelat. Prin eforturile noastre nu am fi putut cunoaste niciodata Adevarul. El este transcendent si etern, dar El S-a intrupat si a devenit palpabil. “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata…” sunt cuvintele remarcabile ale Celui care este Adevarul Etern. Doar Isus ne poate revela Adevarul absolut. 

Religiile nu pot manipula Adevarul, chiar daca asta incearca sa faca fiecare religie. Fiecare grupare crestina afirma, extremist chiar, ca ea detine Adevarul si ca fara a adera la acea grupare nu poti intelege Adevarul. Penticostalii spun asta si chiar ii dispretuiesc pe ceilalti ca nu inteleg Adevarul. Ortodoxii sunt exclusivisti: doar in Biserica Ortodoxa poti intelege Adevarul, in afara ei nu exista mantuire. Ceilalti sunt sectanti, eretici, rataciti. Catolicii afirma la fel, reducand Absolutul la dogma bisericii.

Am crezut multa vreme ca Adevarul apartine bisericii din care fac parte. In afara  ei toti sunt rataciti, sau cel putin au mintea intunecata. Dar am cunoscut tineri care nu aveau aceleasi conceptii ca mine, unii chiar ortodocsi, dar Il iubeau sincer pe Domnul Isus si aveau o relatie de partasie regulata cu El. Il slujeau pe El si faceau diferenta, intre a fi crestin si a nu fi, prin viata lor. Aveau conceptii biblice profunde si principii morale deosebite. M-am intrebat atunci daca nu cumva m-am semetit prea mult crezand ca eu detin Adevarul, iar ceilalti nu. Mi-am adus aminte de ce-mi spunea un om al lui Dumnezeu: “In ceruri ne vom mira de trei lucruri: de cei la care nu ne asteptam sa fie acolo si sunt, de cei la care ne asteptam sa fie acolo si nu sunt, si ne vom mira cum de suntem noi acolo.”

Crestinismul este o religie extremista. “Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Ioan 14:6). Nu exista mantuire decat prin Cristos, Singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni. Nu putem renunta la acest Absolut. El e singura Cale spre Dumnezeu si pe aceasta Cale nu poti intra decat prin har si credinta (Efeseni 2:8). Dar crestinismul este si expresia dragostei lui Dumnezeu. “Nici Eu nu te osandesc, du-te si sa nu mai pacatuiesti”, ne vorbeste noua despre compasiune si intelegere. Dragostea nu face rau aproapelui si nu-l dispretuieste pe aproapele sau. Crestinismul este contopit de dragostea lui Dumnezeu, iar dragostea lui Dumnezeu te face sa-l asculti pe cel de langa tine si sa-l iubesti, chiar daca e penticostal, ortodox, catolic, baptist, adventist etc.

Nu trebuie sa facem compromisuri si nu trebuie sa renuntam la absoluturi. Nu putem exista fara ele. Dar Absoluturile sunt ale lui Dumnezeu, noi trebuie sa le acceptam, nu sa le manipulam. Dragostea e caracteristica unui crestin, iar dragostea nu e violenta, nici in fapta nici in cuvant.