Toleram, toleram, da’ cat? mai 14, 2009
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina.72 comments
A fost o vreme, si pentru multi inca nu s-a sfarsit, cand “prietenia” cu credinciosii care formau bisericile traditionale era de neinchipuit. Nu spun ca acum ar fi o atractie prea mare intre evanghelici si ortodocsi, de exemplu, dar parca nici nu mai e acea animozitate pre-decembrista. Revolutia – sau ce-o fi fost ea – a schimbat, intr-un fel, si modul in care oamenii isi tolereaza, sau isi accepta confratii de alte orientari religioase. Razboiul dintre sectanti si dreptcredinciosi nu se mai duce in strada – unde multe masini au fost vandalizate, iar cateva capete au fost sparte – ci se duce in domeniul ideologic, unde ii este si rostul dealtfel.
Ca evanghelici, am ajuns – in sfarsit – sa intelegem ca nu noi detinem Adevarul Absolut. Am ajuns sa intelegem, deasemenea, ca suntem doar niste slujitori ai Adevarului, predispusi greselilor inerente cauzate de mediul viciat in care traim. Nu suntem posesorii Adevarului Absolut, pentru ca inca traim in firea pamanteasca si nu suntem inca desavarsiti. Lucrul acesta ne determina sa ne smerim, dar si sa fim mult mai toleranti cu ceilalti credinciosi care, in unele domenii, au alte incredintari.
Bunaoara, penticostalii ii excludeau din Imparatie pe toti cei ce nu erau botezati cu Duhul Sfant, botez confirmat de vorbirea in alte limbi. Unii penticostali putin mai toleranti spuneau ca cei ce nu vorbesc in alte limbi, dar sunt pocaiti, nu vor avea parte de Rapire, dar vor fi mantuiti prin Necaz, ca prin foc. Ca urmare a acestei conceptii, toti ortodocsii, baptistii, crestinii dupa evanghelie, etc., nu aveau nici o sansa la Rapire. Desi sunt convins ca unii penticostali inca mai cred in asa ceva, totusi, acest curent nu mai este unul dominant. Pe de alta parte, ortodocsii isi exprimau antipatia fata de sectanti prin cuvintele parintelui Cleopa. La un moment dat i s-a pus urmatoarea intrebare: “Parinte, Biblia ne spune sa-i iubim pe toti oamenii, asta inseamna sa-i iubim si pe sectanti?” La care Parintele Cleopa a raspuns: “Este drept ca trebuie sa-i iubim pe toti oamenii, dar sectantii nu sunt oameni!”
Cele doua tabere incep acum sa se apropie. De ce oare? Toleram, toleram, dar cat?
Pentru a practica gandirea critica, despre care v-am vorbit la inceputul anului, as dori sa facem impreuna un exercitiu pe aceasta tema. Iata intrebarea pe care as dori sa o abordam si sa o dezbatem impreuna: Sunteti de acord ca un credincios evanghelic sa se casatoreasca cu un credincios ortodox practicant (si accentuez practicant!)? Daca da, de ce da? Daca nu, de ce nu?
