Credinta in lumea nevazuta

“Sfintii devin sfinti agatandu-se cu incapatanare, intr-un fel sau altul, de convingerea ca lucrurile nu sunt asa cum par a fi, si ca lumea nevazuta este tot atat de reala si de demna de incredere ca lumea vizibila din jurul lor. Dumnezeu merita increderea oamenenilor chiar si atunci cand lumea pare sa se naruie. [.....] Atunci cand ne agatam cu incapatanare de Dumenzeu, in momentele dificile, sau pur si simplu cand ne rugam, s-ar putea sa fie implicate chestiuni mult, mult mai complexe decat ne-am putea noi inchipui. E nevoie de credinta pentru a crede acest lucru, pentru a crede ca Dumneze nu ne paraseste niciodata, oricat de departe ne-ar parea El in momentele dificile prin care trecem in viata.

Iov a ajuns la acel nivel de credinta abia la sfarsit, cand a auzit vocea din mijlocul furtunii. Dumnezeu a creat tot ceea ce se cheama natura – sistemul solar, constelatiile, furtunile, animalele salbatice – lucruri pe care Iov nu putea sa le explice. Daca nu poti intelege lumea vizibila in care traiesti, cum indraznesti sa pretinzi ca intelegi o lume pe care nici macar n-o poti vedea?! Constienizand, in sfarsit, realitatea imaginii complete, Iov se pocaieste in tarana si cenusa.” (Philip Yancey – Dezamagit de Dumnezeu)