O Biserica “crizata” martie 22, 2009
Posted by laurentiu balcan in Diverse..., Reforma crestina.8 comments
Vremuri de criza. Da’ ce criza! Biserica, asa cum spun prietenii mei mai tineri, este “crizata”. Adica se scalda in criza. Ca nu vedem asta este o cu totul alta problema. Desi as putea aduce sute de exemple ca sa-mi argumentez afirmatia, nu voi face lucrul asta. Nu din lipsa de timp, ci de lehamite. M-am saturat sa vad o “biserica” rahitica si fara impact spiritual, ca sa ma mai obosesc sa argumentez starea ei. Pe de alta parte imi este si ciuda. Eu, la randul meu, fac parte din aceasta Biserica, sunt parte componenta a ei.
Totusi, va voi prezenta doua exemple.
(1) Multi pastori nu au autoritate spirituala. Desi au autoritatea functiei - pot da afara pe cineva din biserica daca asa vor muschii lor, pot “manipula” situatiile in interes propriu etc, etc, - pe plan spiritual impactul multora dintre ei este nesemnificativ. M-am crucit cand am auzind ca un “mare” lider penticostal s-a temut sa se roage pentru o femeie demonizata. S-a temut ca nu cumva sa intre demonii in el. Este incredibil! Nu avem teologi autentici printre ei. Intr-un om plin de Duhul Sfant – cum ar trebui sa fie pastorii! – nu au ce cauta duhurile necurate. Vorbim frumos, suntem experti la tras sfori, dar ce impact avem pe plan spiritual? De ce nu ne folosim de autoritatea pe care ne-a dat-o Hristos? Experti in retorica aveau si grecii, dar nu aveau oameni plini de Duhul Sfant. De ce e rahitica si fara impact Biserica? Pentru ca e condusa de lideri care nu sunt plini de Duhul Sfant, de oameni carora le este teama sa mearga in Numele Domnului si sa-si puna mainile peste bolnavi, peste indraciti si peste cei legati de diavol.
(2) Intr-o biserica, foarte recent, doi pocaiti s-au luat la bataie. Pastorul de sector nu a reusit sa-i impace. A trebuit sa il cheme si pe pastorul judetean ca sa incerce sa faca pace intre ei si, probabil, sa le spuna ca partida s-a incheiat. Amandoi sunt infranti. Nici unul nu e victorios. Ei nu au treaba cu Biserica Dumnezeului celui viu. Pocaitii nu se bat. Punct.
Intr-o alta biserica, doi enoriasi erau certati de 30 de ani. Da, ati citit bine; treizeci de ani. In tot acest timp s-au impartasit, s-au rugat, au frecventat biserica, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, si au sperat ca Domnul sa NU ii ia in acelasi timp, ca se vor lua la bataie printre norii cerului. Timp de 30 de ani doi morti s-au crezut vii. Cred ca aceasta este imaginea care tinde sa domine bisericile noastre. Ne credem vii, dar de fapt umblam cu vata in nas. Suntem morti daca Hristos nu traieste in noi. Iara daca El traieste in tine este absurd sa crezi ca-ti poti uri fratele timp de 30 de ani si sa ii apartii in acelasi timp si Lui. Fara dragoste suntem niste marionete , niste sperietori intr-un lan de papusoi. Suntem “zero”, fara contur, daca nu ne vom iubi unii pe altii asa cum ne-a iubit El!
Din starea de criza nu putem iesi decat prin pocainta. Pocainta este singura cale de trezire spirituala. Daca ne vom pocai cu adevarat, poate ca se va indura Domnul de noi si va face cumva ca aceste vase de ocara, care distrug slava in loc s-o propage, sa fie transformate in vase de cinste.
