Batalia pentru adevar martie 12, 2009
Posted by laurentiu balcan in Meditatii.trackback
“…veti cunoste adevarul si adevarul va va face slobozi.” (Ioan 8:32)
In fiecare dintre noi se da o batalie pentru adevar. Adevarul, asa cum e vorba romaneasca, doare. Doare tare de tot! Uneori preferam - pentru a ne proteja “ego-ul” - sa traim in minciuna, doar ca sa nu suferim durerea produsa de adevar. Dar nu exista alta cale spre libertate decat prin adevar. Adevarul ne face slobozi.
1. Adevarul despre noi insine.
Cine suntem noi cu adevarat? Nu ma refer la o cunoastere superficiala – la ceea ce vad oamenii in noi, ascunsi dupa masca religioasa – ci ma refer la o cunoastere profunda, in cea mai intima sfera a existentei noastre, acolo unde nu ne vede si nu ne cunoaste nimeni. Cand vom afla “adevarul gol golut!” cu privire la noi insine, abia atunci vom gasi calea libertatii.
Oamenii traiesc in doua dimensiuni: una publica si una intima. Intre cele doua, desi exista legaturi, diferentele sunt colosale. Uneori ai impresia ca stai de vorba cu oameni ce au personalitate multipla. Personajul din sfera publica este complet diferit de cel din sfera intima. Una e in public, si mai ales in biserica si alta e acasa, sau in lumea lui privata. Cine suntem noi cu adevarat? Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi!
2. Adevarul despre lumea inconjuratoare.
Desi negam ca am iubi lumea, aspiratiile noastre dovedesc ca flirtam cu ea. Din pacate, am redus lumea la cateva chestiuni nesemnificative cum ar fi: sprancene pensate (ca sa nu folosesc termenul “tehnic” al predicatorilor: “jumulite”), unghii lacuite, par vopsit, pantaloni, cap descoperit, pantofi cu toculet, costume “Armani”, etc etc. Stapanul lumii rade de noi de se prapadeste in trimp ce ne baga pe gat adevaratele caracteristici ale lumii: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosenia vietii. Lumea graviteaza in jurul a doua axe: pofta pacatoasa si mandria inimii. Iar acestea se gasesc din plin intre pocaiti.
Iubim lumea, ce mai la deal la vale. Iar pana nu vom recunoaste ca lumea si-a pus amprenta pe noi, nu vom fi niciodata liberi. Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi!
3. Adevarul despre Dumnezeu.
In ciuda miilor de carti despre Dumnezeu si despre lucrarea Sa, il cunoastem foarte putin pe El. Stim multe despre Hristos, ca obiect al inchinarii noastre, dar stim atat de putine despre El ca partener al relatiei de iubire care exista intre Biserica si Isus Hristos. Dumnezeu ne iubeste necondionat, cu o dragoste ce nu poate fi patrunsa de mintea omeneasca. Ce doreste in schimb de la noi? Sa il iubim la fel. El tanjeste dupa iubirea noastra asa cum iubitul tanjeste dupa iubirea iubitei lui. Ne cere sa il iubim cu toata inima, sufletul, cugetul si puterea noastra.
Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi!
Abia cind privim adevarul in fata, ne-am vazut cu adevarat. Si abia atunci Dumnezeu poate sa faca ceva cu noi…
“si cu cit ma vad mai mic…cu-atit Tu…cu-atit Tu ma vezi mai mare”…
A PASTOR’S RESPONSE TO “AN URGENT WARNING”
It is the task of a true prophet to warn. We have recently heard such a clear warning of perilous days just ahead of us. The prophet is like a man who comes to warn a shepherd that ravenous wolves are approaching.
It then becomes the shepherd’s task to appropriately discern the warning and to guide those in his care to a place of wisdom and security. I am not a prophet. I am a local pastor. I must ask myself what I am to do in light of hearing the warning from God. What should I say to those under my pastoral care?
First, I want my people to clearly hear the word. What is it saying and what is it not saying. Some have heard of fires and looting and their hearts are filled with fear. I am to assure my people that God is always completely in control. God is sovereign. Nothing takes place outside of his notice and counsel, and all things happen for his ultimate, highest glory. Even in the most troubling of times, our God knows exactly what he is doing.
Second, I want those I serve to know two things concerning God’s wrath. First, some leaders in the church have sadly fallen into the deception that there is no such thing as the wrath of God. Roman 1:18 says, “For the wrath of God is revealed from heaven against all ungodliness and unrighteousness of men, who by their unrighteousness suppress the truth.” Some act in ungodly ways, others are ungodly by their suppressing the truth of God’s wrath. Some leaders reduce, ignore and even ridicule anyone who reminds them of the certainty of God’s wrath. Romans 2:5 also tells us clearly that the wrath of God is toward those whose hearts are hard and impenitent. This leads to the second element of understanding God’s wrath. It is never, ever, ever poured out on the children of God. In I John 2:2 “He is the propitiation for our sins.” The word propitiation means “wrath quencher.” What marvelous grace, what redemption! God’s wrath at my rebellion and sin has been quenched on the Cross of Christ. Hard times come; rain falls even on the just but wrath does not.
Last, I am obligated to guide the flock given to me with loving-kindness and soberness. If a wolf or a storm is coming, I as a shepherd must know the conditions of my flock. Are any sitting on the fence? Warn them that this is no time for compromise or close affiliation with the world. Partying in the house of an Egyptian on the night of the Passover is definitely not a good idea. This is a time to stay close to the Chief Shepherd. This is also an opportunity for us to call out to those outside the gate. Jesus is the Door and has opened his heart. His cry it that all flee from wrath to come. More than shrinking behind a double-locked door or fleeing to a rural farm, this is a call from Jesus to move your life into the sheepfold.
When a prophet comes with a message of warning, often people want the prophet to give them specific advice about what to do in response. At times, God gives the prophet a word, but more often it is up to the shepherd, and even more so, up to every man of God to take the word into account for his own family. Just as a pastor has stewardship of the church, a man of God is to give an account of his own family. When one comes to warn that wolves are coming, it is not always his responsibility to tell them what to do. We can hear from God. Joseph heard God say to store up food for the season to come (Genesis 41). Moses heard God say to receive gifts from the Egyptians for their journey (Exodus12). We as well can hear from God for our situation. Sheep do hear the Shepherd’s voice.
Jesus—in this hour, in this storm—will not only guide his people and comfort his flock but will also give them boldness, confidence and a heart to serve those troubled by the afflictions. A prophet once came to Paul and prophesied that if he went to Jerusalem he would be bound and put in prison. The prophet was faithful to give his word; it was up to Paul to hear from God how to deal with that warning. Paul, after hearing the prophecy, still decided to go to Jerusalem—willing to risk his life for the gospel (Acts 21). Some will hear and stay in a place of safety; others will hear and go to a place to serve. Some churches are positioned in cities that will need their spiritual strength and compassion. Perhaps the wisdom of Paul in Ephesians 5:15-18 speaks most to what we need, “Look carefully then how you walk, not as unwise but as wise, making the best use of the time, because the days are evil. Therefore do not be foolish, but understand what the will of the Lord is. And do not get drunk with wine, for that is debauchery, but be filled with the Spirit.”
RÃSPUNSUL UNUI PASTOR LA O “AVERTIZARE URGENTÔ
Gary Wilkerson
Sarcina unui profet adevãrat este sã avertizeze. Noi am auzit recent asemenea avertisment clar despre zilele tulburi care ne stau înainte. Profetul este ca un om care iese în întâmpinarea unui pãstor sã-l avertizeze cã se apropie niste lupi lacomi.
Dupã aceea devine sarcina pãstorului de a împãrtãsi în mod corespunzãtor avertismentul si de a îndruma pe aceia care sunt în grija sa spre ce ar fi întelept sã se îndrepte si sã gãseascã protectie. Eu nu sunt profet. Eu sunt pastor local. Trebuie sã mã întreb eu însumi ce trebuie sã fac eu în lumina celor auzite cu privire la înstiintarea, avertismentul de la Dumnezeu. Ce ar trebui eu sã spun acelora în grija mea duhovniceascã?
Mai întâi, eu vreau ca oamenii mei sã audã clar cuvântul. Ce spune el si ce nu spune. Unii au auzit de focuri si prãdãciuni si inimile lor s-au umplut de teamã. Eu trebuie sã îi asigur pe ai mei cã Dumnezeu este întotdeauna complet în control. Dumnezeu este suveran. Nimic nu are loc fãrã stirea si consultarea Sa, si toate lucrurile se întâmplã finalmente spre gloria, spre slava Sa. Chiar si în cele mai tulburi vremuri, Dumnezeul nostru stie întocmai ce face.
In al doilea rând, vreau ca aceia pe care îi slujesc sã stie douã lucruri despre mânia lui Dumnezeu. Mai întâi, unii lideri ai bisericii au cãzut din pãcate în înselãciunea cã nu exista asa ceva ca mânia lui Dumnezeu. Romani 1:18 spune: “Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor”. Unii actiuneazã in feluri care nu sunt din Dumnezeu, altii nu sunt din Dumnezeu dacã reprimã adevãrul despre mânia lui Dumnezeu. Unii lideri reduc, ignorã si chiar ridiculizeazã pe oricine le aminteste de certitudinea mâniei lui Dumnezeu. Romani 2:5 de asemenea ne spune clar ca mânia lui Dumnezeu se aratã acelora ale cãror inimi sunt impietrite si nu vor sã se pocãiascã. Aceasta duce la elementul al doilea referitor la întelegerea mâniei lui Dumnezeu: niciodatã, vreodatã, nu se vãrsa aceasta pe copiii lui Dumnezeu. In 1 Ioan 2:2 “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre”. Cuvântul “ispãsire” înseamnã “stingãtor de mânie”. Ce har minunat, ce rãscumparare! Mânia lui Dumnezeu cu privire la rebeliunea si pãcatul meu a fost “stinsã” pe Crucea lui Hristos. Timpuri grele vin; ploaia cade în mod egal si peste cel drept, dar mânia, nu!
In cele din urmã, am obligatia sã îndrum turma încredintatã mie, cu bunãtate iubitoare si cumpãtare. Dacã un lup sau o furtunã se apropie, eu ca pãstor trebuie sã cunosc starea turmei mele. E careva care stã neutru, care stã “pe margine”? Trebuie avertizat cã nu este timp acum pentru compromis sau afiliere cu lumea. Sã petreci în aceeasi casã cu “egipteanul” în noaptea de Pasti cu sigurantã nu-i o idee bunã. Aceasta este o vreme în care trebuie stat aproape de Pãstorul Sef. Acesta este de asemenea un prilej pentru noi sã facem o chemare cãtre cei din afara portii. Isus este Usa si a deschis inima Sa. Plânsetul Sãu, chemarea, dorinta Sa este ca toti sã se depãrteze de mânie si sã vinã. Mai mult decât o nevoire de a intra prin spatele usii celei strâmte, încuiatã de douã ori, aceasta este o chemare din partea lui Isus de a-ti indrepta viata ta spre stânã.
Când un profet vine cu un mesaj de alarmã, de avertizare, adesea oamenii vor ca profetul sã le dea un sfat specific despre ce au de fãcut, dupã aceea. Uneori, Dumnezeu dã profetului un cuvânt, dar cel mai adesea tine de pãstor, si chiar mai mult, de fiecare om al lui Dumnezeu sã tinã cont de cuvânt, pentru propria sa familie. Asa cum un pastor conduce, pãstoreste o bisericã, un om al lui Dumnezeu urmeazã sã rãspundã în dreptul propriei sale familii. Când cineva avertizeazã cã se apropie lupii, nu este întotdeauna responsabilitatea sa sã spunã ce e de fãcut. Noi putem auzi direct de la Dumnezeu. Lui Iosif i-a spus Dumnezeu sã adune hranã pentru vremurile ce vor veni (Geneza 41). Moise l-a auzit pe Dumnezeu spunându-i sã primeascã daruri de la egipteni pentru cãlãtoria lor (Exod 12). Si noi putem auzi pe Dumnezeu pentru situatia noastrã. Oile aud vocea Pãstorului.
Isus – în aceastã orã, în aceastã furtunã – nu numai cã va îndruma poporul Sãu si-Si va mângâia turma, dar le va da si îndrãznealã, încredere si o inimã ca sã ajute pe aceia care trec prin greutãti. Un profet odatã a venit la Pavel si a prorocit cã dacã va merge la Ierusalim, va fi legat si bãgat la închisoare. Profetul si-a fãcut cu credinciosie partea lui, de a împãrtãsi cuvântul; dar tinea de Pavel sã audã de la Dumnezeu ce are de fãcut dupã acea înstiintare. Pavel, dupã ce a auzit profetia, a decis totusi sã meargã la Ierusalim – gata sã-si riste viata pentru Evanghelie (Fapte 21). Unii vor auzi si vor sta într-un loc unde se simt în sigurantã; altii vor auzi si vor merge undeva unde sã slujeascã, sã ajute. Unele biserici sunt pozitionate în orase care vor avea nevoie de tãria lor spiritualã si de milã. Probabil cã întelepciunea lui Pavel din Efeseni 5:15-18 se adreseazã celor mai multi cu privire la ce avem de fãcut: “Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh”.
[...] O Filă (personală) din Istoria Bisericii Batalia pentru adevar Cum să ai o relaţie frumoasa cu părinţii tăi Dezamagit de Dumnezeu Asediu pentru [...]