Credinta in lumea nevazuta martie 29, 2009
Posted by laurentiu balcan in Meditatii.4 comments
“Sfintii devin sfinti agatandu-se cu incapatanare, intr-un fel sau altul, de convingerea ca lucrurile nu sunt asa cum par a fi, si ca lumea nevazuta este tot atat de reala si de demna de incredere ca lumea vizibila din jurul lor. Dumnezeu merita increderea oamenenilor chiar si atunci cand lumea pare sa se naruie. [.....] Atunci cand ne agatam cu incapatanare de Dumenzeu, in momentele dificile, sau pur si simplu cand ne rugam, s-ar putea sa fie implicate chestiuni mult, mult mai complexe decat ne-am putea noi inchipui. E nevoie de credinta pentru a crede acest lucru, pentru a crede ca Dumneze nu ne paraseste niciodata, oricat de departe ne-ar parea El in momentele dificile prin care trecem in viata.
Iov a ajuns la acel nivel de credinta abia la sfarsit, cand a auzit vocea din mijlocul furtunii. Dumnezeu a creat tot ceea ce se cheama natura – sistemul solar, constelatiile, furtunile, animalele salbatice – lucruri pe care Iov nu putea sa le explice. Daca nu poti intelege lumea vizibila in care traiesti, cum indraznesti sa pretinzi ca intelegi o lume pe care nici macar n-o poti vedea?! Constienizand, in sfarsit, realitatea imaginii complete, Iov se pocaieste in tarana si cenusa.” (Philip Yancey – Dezamagit de Dumnezeu)
Mortul, credinta si fariseii martie 25, 2009
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina.4 comments
Invierea lui Lazar – descrisa in Ioan 11 - are loc cu o saptamana inainte de Paste. A fost o lectie perfecta predata “putin credinciosilor” ucenici. Hristos i-a pregatit pana in cele mai mici amanunte, pentru a nu li se pierde credinta si speranta. “Daca pe Lazar l-am inviat dupa ce a stat patru zile in mormant”- parca ar spune Domnul- “tot asa, dupa ce voi sta trei zile in mormant, voi reveni la viata, pentru ca Eu am putere sa imi dau viata, dar am putere si sa mi-o iau inapoi.”
In relatarea din Ioan 11 ma frapeaza in special reactia fariseilor, in speta a liderilor religiosi. Cand martorii invierii lui Lazar ajung, gafaind si transpirati, la Ierusalim si cand le relateaza miracolul nemaipomenit, liderii incep sa se scarpine in barba si hotarasc sa il omoare pe Isus. Faptul ca un cadavru intrat in putrefactie a inviat nu ii intereseaza. Pe ei ii intereseaza propriul “scaun”, propria lor lumea nu realitatea care navalea in valuri peste ei. Fariseii sfideaza logica pentru a-si conserva ideile despre propria lor lume. Bunaoara, un fariseu “intelept” a enuntat adevarul dominant in lumea lor: “omul acesta nu vine de la Dumnezeu pentru ca nu tine Sabatul.” Si, ceea ce e si mai grav, ei erau convinsi de asta. Nici o clipa nu le-a trecut prin cap ca lume lor e o minciuna si ca trebuie sa se trezeasca la realitate.
Dupa ce s-au scarpinat bine in barba, cumpanind intre a accepta sau nu daca Isus este Mesia, mai hotarasc pe deasupra sa il omoare si pe Lazar. Citind dimineata relatarea, am inceput sa rad. Nu imi venea sa cred ca poate exista atata prostie si idiotenie. Il omor pe Isus, Cel care a facut miracolul, dar il omor si pe “mortul” de Lazar, de parca Lazar s-ar mai fi temut de moarte dupa ce patru zile a fost invaluit de ea. Urmatorul pas ar fi fost sa-i ucida pe toti martorii invierii lui Lazar. In lumea lor fariseica nu era loc pentru Isus.
Ei, fariseii, sunt imaginea perfecta a omului religios din zilele noastre. Chiar daca sfideaza realitatea, lumea lor imaginara le domina conceptiile. Ei au intotdeauna dreptate, chiar daca asta inseamna sa nege Adevarul. Pe un fariseu nici macar un mort inviat nu il poate face sa creada, daca asta inseamna sa renunte la conceptiile mostenite din mosi- stramosi.
Incapacitatea inimii si a mintii umane de a crede in Hristos, chiar si atunci cand acesta recreeaza celulele intrate in putrefactie si aduce la viata un mort ce se odihnea de patru zile in mormant reprezinta un argument in plus ca “a crede” este un dar de sus, o lucrarea a harului. Nu putem crede chiar daca “s-ar scula cineva dintre cei morti.” Dar putem crede cand Duhul invadeaza inimile noastre si le schimba, le transforma. A ne zidi credinta pe “dovezi” (miracole, vindecari, descoperiri, proorocii etc.) este o dovada de necredinta. Acestea ne pot deruta. Dovezile pot intari credinta cuiva, dar nu o pot genera. Credinta se naste in inima smerita ce se arunca neconditionat in bratele lui Hristos.
Este nebunie in credinta? Cu siguranta ca da! Trebuie sa fii nebun sa crezi ca un cadavru intrat in putrefactie poate invia. Dar si mai nebuni sunt cei ce vad minunea si vor sa-l omoare pe Datatorul vietii, pe Hristos. Iar cei care vor sa-l omoare chiar si pe mortul inviat sunt idioti de-a binelea. Fariseismul este in intregime impotriva Adevarului, este de o prostie rar intalnita.
A crede Adevarul lui Dumnezeu nu este o capacitatea fireasca, ci una supranaturala. Credinta vine de sus, de la Dumnezeu si este singura care ne elibereaza din robia fariseismului.
“Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?” (Luca 18:8)
O Biserica “crizata” martie 22, 2009
Posted by laurentiu balcan in Diverse..., Reforma crestina.8 comments
Vremuri de criza. Da’ ce criza! Biserica, asa cum spun prietenii mei mai tineri, este “crizata”. Adica se scalda in criza. Ca nu vedem asta este o cu totul alta problema. Desi as putea aduce sute de exemple ca sa-mi argumentez afirmatia, nu voi face lucrul asta. Nu din lipsa de timp, ci de lehamite. M-am saturat sa vad o “biserica” rahitica si fara impact spiritual, ca sa ma mai obosesc sa argumentez starea ei. Pe de alta parte imi este si ciuda. Eu, la randul meu, fac parte din aceasta Biserica, sunt parte componenta a ei.
Totusi, va voi prezenta doua exemple.
(1) Multi pastori nu au autoritate spirituala. Desi au autoritatea functiei - pot da afara pe cineva din biserica daca asa vor muschii lor, pot “manipula” situatiile in interes propriu etc, etc, - pe plan spiritual impactul multora dintre ei este nesemnificativ. M-am crucit cand am auzind ca un “mare” lider penticostal s-a temut sa se roage pentru o femeie demonizata. S-a temut ca nu cumva sa intre demonii in el. Este incredibil! Nu avem teologi autentici printre ei. Intr-un om plin de Duhul Sfant – cum ar trebui sa fie pastorii! – nu au ce cauta duhurile necurate. Vorbim frumos, suntem experti la tras sfori, dar ce impact avem pe plan spiritual? De ce nu ne folosim de autoritatea pe care ne-a dat-o Hristos? Experti in retorica aveau si grecii, dar nu aveau oameni plini de Duhul Sfant. De ce e rahitica si fara impact Biserica? Pentru ca e condusa de lideri care nu sunt plini de Duhul Sfant, de oameni carora le este teama sa mearga in Numele Domnului si sa-si puna mainile peste bolnavi, peste indraciti si peste cei legati de diavol.
(2) Intr-o biserica, foarte recent, doi pocaiti s-au luat la bataie. Pastorul de sector nu a reusit sa-i impace. A trebuit sa il cheme si pe pastorul judetean ca sa incerce sa faca pace intre ei si, probabil, sa le spuna ca partida s-a incheiat. Amandoi sunt infranti. Nici unul nu e victorios. Ei nu au treaba cu Biserica Dumnezeului celui viu. Pocaitii nu se bat. Punct.
Intr-o alta biserica, doi enoriasi erau certati de 30 de ani. Da, ati citit bine; treizeci de ani. In tot acest timp s-au impartasit, s-au rugat, au frecventat biserica, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, si au sperat ca Domnul sa NU ii ia in acelasi timp, ca se vor lua la bataie printre norii cerului. Timp de 30 de ani doi morti s-au crezut vii. Cred ca aceasta este imaginea care tinde sa domine bisericile noastre. Ne credem vii, dar de fapt umblam cu vata in nas. Suntem morti daca Hristos nu traieste in noi. Iara daca El traieste in tine este absurd sa crezi ca-ti poti uri fratele timp de 30 de ani si sa ii apartii in acelasi timp si Lui. Fara dragoste suntem niste marionete , niste sperietori intr-un lan de papusoi. Suntem “zero”, fara contur, daca nu ne vom iubi unii pe altii asa cum ne-a iubit El!
Din starea de criza nu putem iesi decat prin pocainta. Pocainta este singura cale de trezire spirituala. Daca ne vom pocai cu adevarat, poate ca se va indura Domnul de noi si va face cumva ca aceste vase de ocara, care distrug slava in loc s-o propage, sa fie transformate in vase de cinste.
Noul cod penal si ai nostri martie 19, 2009
Posted by laurentiu balcan in Sa bata clopotul....5 comments
Discutiile despre noul cod penal sunt departe de a fi incheiate. Noul cod penal - cel putin asa am perceput eu realitatea – este subiectul care da de lucru mass-mediei din Romania. Tot felul de specialisti se perinda si isi dau cu parerea, care mai de care. Moderatorii talk show-urilor profita de sentimentul religios al “neamului” pentru a creea tensiunea, necesara uneori, intre cele doua tabere- pro si contra.
Nu am citit inca in intregime noul cod penal, asa ca nu ma pot pronunta asupra modificarilor aduse, mai ales ca nici nu sunt un specialist in domeniu. M-au interesat mai mult modificarile aduse in ceea ce priveste moralitatea- si asa alarmant de fragila in Romania. Faptele imorale, pe care le condamnam vehement la ora actuala – cum ar fi de exemplu incestul si pedofilia – nu vor mai fi pedepsite cu aceeasi masura, parand ca se vrea, de fapt, tolerarea anumitor fapte care afecteaza grav echilibrul moral al poporului roman, un popor extrem de credincios si evlavios (vezi sa NU!) Adica, pe romaneste, daca o mama nimfomana vrea sa traiasca cu fiu’su, care are 18 ani si consimte, iar pe deasupra se simt si bine in intimitatea lor, nimeni nu trebuie sa se scandalizeze sau sa-i discrimineze. Iar daca o sa vezi un taran mergand cu oaia de lesa prin oras, iar la fiecare intersectie ii va mangaia lasciv urechea si o va pupa pe botic, care va fi problema? Omul isi iubeste oaia, lasa-l in pace. Are dreptul la libera exprimare!
Pe de alta parte sunt scandalizat de lipsa de reactie PUBLICA a oamenilor politici crestini. Evanghelicii au oameni “in fruntea poporului”. Cum au ajuns acolo, nu ma intereseaza! S-a sustinut permanent – desi eu nu cred o iota – ca Biserica trebuie sa-si aiba oamenii ei in forurile legislative, pentru a echilibra balanta, pentru a conserva moralitatea, pentru a sustine principiile crestine, bla, bla, bla. Stie cineva de vreo reactie publica a acestor reprezentanti ai bisericilor evanghelice? S-a ridicat vreun senator pocait pentru a sustine principiile crestine? Au organizat vreo conferinta de presa pentru a condamna, in numele evanghelicilor, noile modificari anti-biblice? Au fost la vreo emisiune pentru a lua atitudine pentru Hristos? Eu, pana acum, nu am auzit inca vocea lor. Iar daca vocea evanghelicilor nu se poate face auzita mai ales acum, cand legiferam imoralitatea, cand sa se faca auzita?
Biserica este imaginea lui Hristos? martie 18, 2009
Posted by laurentiu balcan in Meditatii.1 comment so far
“Dumnezeu a raspuns la intrebarea despre nedreptate nu prin cuvinte, ci coborandu-se pe pamant, prin actul Intruparii. Iar Isus a fost dovada in carne si oase a ceea ce simte Dumnezeu vizavi de nedreptate, luand asupra Lui “povara” vietii, realitatea fizica sub forma ei cea mai nedreapta. El a oferit raspunsul final si condensat la toate intrebarile referitoare la bunatatea lui Dumnezeu. (In timp ce citeam Evangheliile, m-am gandit ca daca noi, toti cei ce alcatuim Trupul lui Hristos, ne-am trai viata asa cum a facut-o El – ingrijindu-i pe cei bolnavi, hranindu-i pe cei flamanzi, impotrivindu-ne puterilor diavolului, mangaindu-i pe cei ce plang si raspandind Vestea Buna a dragostei si iertarii – poate ca intrebarea: “Este Dumnezeu nedrept?” nu ar mai fi atat de presanta in ziua de azi.)” (Philip Yancey)
……
Biserica este imaginea lui Hristos pe pamant. Cand cineva vrea sa il vada pe Hristos nu trebuie sa faca altceva decat sa se uite la Biserica. Ea este Trupul Lui, purtatoarea Chipului Lui dumnezeiesc. Iar cum Biserica LOCALA nu prea seamana cu Hristos, nu ne ramane decat sa ne refugiem in explicatii cu privire la Biserica SPIRITUALA - acea entitate nevazuta de oameni, dar formata din toti cei “chemati in afara”, adica din cei sfinti. Doar ca cei sfinti – cei chemati afara din lume - traiesc in Biserica locala, ei o formeaza, chiar daca printre ei se mai strecoara si cei ce “nu sunt dintre ai nostri.” Si, totusi, atat de putine Biserici locale seamana cu Hristos. Unde il pot gasi oamenii pe Hristos, daca nu in noi?
Pavel ne spune ca: toti ne-am imbracat cu Hristos; nu mai traim noi, ci Hristos traieste in noi; taina evlaviei este Hristos in noi; noi suntem Casa lui Dumnezeu, Templul Duhului Sfant; suntem ascunsi cu Hristos in Dumnezeu. Doar ca realitatea practica este alta. Ceva esential ne lipseste. Biserica nu mai seamana cu Hristos.
Biserica din Laodiceea se credea bogata. Era satisfacuta cu propria-i stare spirituala. Doar ca – si aici intervine adevarata problema – isi abordau starea prin prisma succesului omenesc, infectat de mandria diabolica. Cand Dumnezeu abordeaza situatia Bisericii, concluzia este groaznica: ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol. Asa arata o Biserica fara Hristos! Din punct de vedere omenesc e bogata, e multumita de propria-i stare, programele ei religioase sunt satisfacatoare, dar cand Dumnezeu o caracterizeaza e o ticaloasa plina de mandrie, o nenorocita fatarnica, o saraca spiritual de cea mai josnica speta, nu experimenteaza realitatea spirituala pentru ca este oarba si e fara plinatatea Duhului, e goala.
Oamenii lumii il cauta pe Hristos. Vor sa-l vada. Oare il pot vedea in noi? Suntem noi imaginea lui Hristos in secolul 21? Iata provocarea Bisericii. Iata provocarea mea….
Batalia pentru adevar martie 12, 2009
Posted by laurentiu balcan in Meditatii.4 comments
“…veti cunoste adevarul si adevarul va va face slobozi.” (Ioan 8:32)
In fiecare dintre noi se da o batalie pentru adevar. Adevarul, asa cum e vorba romaneasca, doare. Doare tare de tot! Uneori preferam - pentru a ne proteja “ego-ul” - sa traim in minciuna, doar ca sa nu suferim durerea produsa de adevar. Dar nu exista alta cale spre libertate decat prin adevar. Adevarul ne face slobozi.
1. Adevarul despre noi insine.
Cine suntem noi cu adevarat? Nu ma refer la o cunoastere superficiala – la ceea ce vad oamenii in noi, ascunsi dupa masca religioasa – ci ma refer la o cunoastere profunda, in cea mai intima sfera a existentei noastre, acolo unde nu ne vede si nu ne cunoaste nimeni. Cand vom afla “adevarul gol golut!” cu privire la noi insine, abia atunci vom gasi calea libertatii.
Oamenii traiesc in doua dimensiuni: una publica si una intima. Intre cele doua, desi exista legaturi, diferentele sunt colosale. Uneori ai impresia ca stai de vorba cu oameni ce au personalitate multipla. Personajul din sfera publica este complet diferit de cel din sfera intima. Una e in public, si mai ales in biserica si alta e acasa, sau in lumea lui privata. Cine suntem noi cu adevarat? Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi!
2. Adevarul despre lumea inconjuratoare.
Desi negam ca am iubi lumea, aspiratiile noastre dovedesc ca flirtam cu ea. Din pacate, am redus lumea la cateva chestiuni nesemnificative cum ar fi: sprancene pensate (ca sa nu folosesc termenul “tehnic” al predicatorilor: “jumulite”), unghii lacuite, par vopsit, pantaloni, cap descoperit, pantofi cu toculet, costume “Armani”, etc etc. Stapanul lumii rade de noi de se prapadeste in trimp ce ne baga pe gat adevaratele caracteristici ale lumii: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosenia vietii. Lumea graviteaza in jurul a doua axe: pofta pacatoasa si mandria inimii. Iar acestea se gasesc din plin intre pocaiti.
Iubim lumea, ce mai la deal la vale. Iar pana nu vom recunoaste ca lumea si-a pus amprenta pe noi, nu vom fi niciodata liberi. Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi!
3. Adevarul despre Dumnezeu.
In ciuda miilor de carti despre Dumnezeu si despre lucrarea Sa, il cunoastem foarte putin pe El. Stim multe despre Hristos, ca obiect al inchinarii noastre, dar stim atat de putine despre El ca partener al relatiei de iubire care exista intre Biserica si Isus Hristos. Dumnezeu ne iubeste necondionat, cu o dragoste ce nu poate fi patrunsa de mintea omeneasca. Ce doreste in schimb de la noi? Sa il iubim la fel. El tanjeste dupa iubirea noastra asa cum iubitul tanjeste dupa iubirea iubitei lui. Ne cere sa il iubim cu toata inima, sufletul, cugetul si puterea noastra.
Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi!
Locuinta (15) martie 12, 2009
Posted by laurentiu balcan in Filadelfia.5 comments
NOTA: In aceasta “casuta” (?!!) locuiesc doi batrani.
Credinta … cat un CIP! martie 8, 2009
Posted by laurentiu balcan in Sa bata clopotul....Tags: 666, antichrist, apocalipsa 13, cip-uri 666, insemnarea cu 666, scandalul 666, semnele venirii lui Hristis, semnul fiarei, venirea lui Hristos
15 comments
“Chiar daca mi se va implanta acel “CIP”, la mine nu o sa functioneze pentru ca eu am Duhul Domnului.” Aceasta e afirmatia facuta de un predicator “musafir”, la noi in biserica.
Desi ma asteptam ca subiectul sa se epuizeze, din pacate, in multe Biserici ramane subiectul preferat al predicatorilor. Sperietura e buna, spun unii, ii determina pe frati sa se pocaiasca. Ii avertizam, ii bagam in sperieti, strecuram si versete din Biblie, prezentam un scenariu eshatologic horor si poate, poate le va veni mintea la cap si se vor pocai. Desi pocainta e o caracteristica esentiala a unui credincios, motivatia care o determina este esentiala. Nu-ti poti zidi pocainta pe o eroare, pe un neadevar.
Afirmatia predicatorului “musafir” mi se pare o mare dovada de…de credinta. Credinta cat un Cip! Daca veti avea credinta cat un Cip, Cip-ul nu va functiona. Aici e minunea. La pocaiti Cip-ul nu o sa functioneze. Deh, Duhul Sfant cu Cipul nu fac casa buna. Ma intreb daca Duhul Sfant face casa buna cu cip-ul din Mertzan, de la sistemul de alarma ultrasofisticat al vilei personale, de la telefonul mobil, plasma din living si cate si mai cate cipuri implantate in bunurile pe care le avem. Dar, ca sa ramanem la ce e scris, daca nu e pe mana sau pe frunte nu e acel Cip, THE Chip!
Multe limbi antice foloseau uneori literele alfabetului pentru a enunta numere. Romanii obisnuiau sa-si codifice numele in spatele cifrelor. De exemplu, s-a descoperit o bucata de graffiti pe un perete din Pompei care spunea, ” o iubesc pe cea al carui nume este 545.” Fara indoiala ca fata respectiva stia ca numarul e numele ei. In ciuda diferitelor interpretari, 666 e numarul numelui fiarei.
Cu siguranta ca cei credinciosi stiau care e numele fiarei. Numele Nero Caesar, trascris din greaca in ebraica da numarul 666. Daca e transcris din latina in ebraica da numarul 616. Probabil de aici izvoraste teoria care spune ca, de fapt, Apocalipsa nu vorbeste de numarul 666 ci de numarul 616. Pentru mai multe detalii a se vedea “New Bible Comentary”, pagina 1443, care ii are printre editori pe renumitii teologi D.A. Carson si R.T. France.
Dar sa revenim la ale noastre. Va doresc credinta cat un Cip. Daca veti avea o asemenea credinta, chiar daca vi se va implanta Cip-ul, la voi nu o sa functioneze. Cand va veni Cip-ul, va gasi El credinta cat un Cip?
Bascalie, bascalie, dar treaba cu credinta e o treaba serioasa. Serioasa de tot!
Cand vorbim fara acoperire martie 5, 2009
Posted by laurentiu balcan in Penticostalism.11 comments
In mediul virtual iti este permis sa spui orice. Orice idee, buna sau rea; orice parere, argumentata sau mai putin argumentata; orice iti trece prin cap poti posta pe internet. Dar oare tot ce vrei sa spui este bine sa si faci? Poti aduce acuzatii fara acoperire?
Intorcandu-ma din “pelerinajul” meu saptamanal, unde sunt privat de tehnologie, am fost deranjat profund de mesajele nedorite si neprofesioniste pe care”New Links” le propaga in spatiul virtual. Pe langa formule jignitoare de tip “mega escrocul“, sau “mafiotul penticostal” etc., administratorul acestui forum, cu rea intentie si in mod constient vaneaza orice informatie negativa despre penticostali, pentru a o retransmite catre sute de surse, care, de cele mai multe ori, citesc postarile din pura curiozitate.
Nu faptul ca transmite informatii negative despre penticostali ma deranjeaza. Avem lucruri negative care sunt cunoscute si in afara mediului penticostal. Dar respectivul administrator – probabil Ioan S. Pop (care e un fost lider penticostal, dar inca penticostal in conceptii dupa cate mi-am dat seama) – propaga mesaje anti penticostale NEfondate si fara acoperire.
Recent, invazia de mesaje a d-lui Seracin Aurel – fost membru penticostal- starneste controverse. Acesta isi publica nemultumirile fata de conducerea Cultului Penticostal pe unde apuca. Pana si Romania Evanghelica i-a preluat un mesaj, cazand in cursa intinsa de acesta. Comentariul dumnealui pe pagina web a ziarului Gandul, preluat de New Links, aduce prejudicii serioase marturiei penticostale. Conflictul dintre familia Seracin si Conducerea Cultului Penticostal este o problema pe care sper ca cei din Conducerea Cultului Penticostal sa o solutioneze urgent, daca nu cumva deja au solutionat-o. Iata declaaratia d-lui Seracin:Pentru cei care vor sa mai devina membrii ai Cultului Penticostal din Romania vreau sa ii atentionez ca acest cult are un statut propriu, la fel ca si al unui partid politic. In bisericile cultului nu se mai i-au decizii dupa Biblie, ci pastorul ia singur deciziile dupa urechea lui; cel mai mare scop urmarit de pastori in bisericile penticostale sunt veniturile bisericii, care din ce in ce sunt tot mai mici, iar pentru acest lucru au marit de foarte multe ori cotizatia si au impus enoriasilor tot felul de taxe: colecta, zeciuala, donatii, suport pt. misiune, ei cerand toata duminica bani in biserica. Dovada ca veniturile le-au scazut este faptul ca stau mereu cu mina intinsa cersind bani la politicieni si guvernanti in schimbul voturilor din biserica !!
Atentionez si eu pe aceasta cale ca: 1) in multe Biserici Penticostale se iau inca decizii dupa Biblie; 2) in multe Biserici Penticostale pastorul nu ia decizii dupa ureche; 3) in multe Biserici Penticostale scopul urmarit de pastor nu sunt veniturile Bisericii; 4) pastorii nu au impus taxe in Biserica; 5) zeciuiala este o darnicie personala, un dar de buna voie, si nu o obligatie; 6) nu toti pastorii stau cu mana intinsa pentru a cersi bani; 7) nu putem generaliza o situatie particulara si sa o aplicam la toate Bisericile Penticostale.
Sunt probleme in Cultul Penticostal? Cu siguranata ca da. Sunt informatori in Cultul Penticostal? Peste tot sunt informatori. Este nedraptatit Seracin Aurel? Habar nu am. Situatia e mult mai complicata decat o cunoastem noi. Este regretabila situatia pe care o descrie d-lui, cu interventia politiei cu tot. Dar in nici un caz nu putem avertiza oamenii sa nu mai vina in Bisericile Penticostale pentru ca toate sunt asa cum generalizeaza d-l Seracin. Sunt foarte multe Biserici Penticostale unde se predica Adevarul si unde enoriasii traiesc, asa cum pot ei, dupa principii biblice sanatoase.
Nu putem face afirmatii fara acoperire, mai ales cand acestea jignesc sute de mii de credinciosi!
