Privarea de tehnologie februarie 26, 2009
Posted by laurentiu balcan in Diverse....6 comments
Pentru o perioada de timp, din pricina unor circumstante irelevante pentru postarea de fata, vre-o trei nopti mi le petrec la tara, undeva la poalele muntelui Berzunti. Acesta este motivul reducerii activitatii mele pe blog. Sa nu va suparati ca va moderez mai greu comentariile, nu e din rea vointa, ci pur si simplu nu am cum.
La tara nu am internet, nu am TV, nu am semnal la telefon (decat in pod si acolo trebuie sa intind mana ca sa prind doua liniute), nu am acces la tehnologia care, spunem noi, ne face viata mai confortabila. Duc o viata privata de cea mai mare parte a confortului cu care sunt obisnuit dar, incredibil, sunt extrem de multumit. Realizez pe zi ce trece ca simplitatea este extrem de benefica vietii spirituale. Cu cat ne complicam viata, inconjurandu-ne de tehnologii superavansate, care sa ne garanteze confortul, saracim spiritual.
Noi condamnam cultura postmoderna catalogand-o drept afront la adresa lui Dumnezeu, dar ii acceptam ofertele. Pe langa relativismul obsedant, o parte elementara a postmodernismul este tehnologia. Tehnologie care nu are alt scop decat sa “usureze” viata oamenilor si sa le asigure confortul atat de necesar intr-o societate hedonista, ca a noastra. Nu sugerez ca ar trebui sa ne intoarcem cu 100 de ani in urma si sa renuntam la avantajele vietii moderne. Dar cred ca, din cand in cand, o privare totala de “avantajele” tehnologiei ne-ar ajuta sa vedem viata altfel. Am realiza ca pustnicii nu sunt atat de deplasati cum credem noi.
Deci, acolo la tara, am inceput sa “rascumpar vremea”. Am timp! Am timp de citit, am timp pentru alte discipline spirituale si am timp sa ma trezesc dis de dimineata. Am primit raspuns la dilema care ma framnata de o bucata de vreme: cum de se trezeau cu noaptea in cap “reformatorii” Bisericii? Raspunsul: se culcau devreme. Seara nu se uitau la filme, nu vedeau meciurile din UEFA, nu navigau pe internet, nu piedeau vremea pe “mess” si NU petreceau pana tarziu in noapte cu prietenii. La putin timp dupa ce se intuneca afara, ei se bagau in pat si se culcau. Ne spunea noua un profesor la Institut ca “o ora de somn inainte de miezul noptii face cat doua dupa miezul noptii.” Adevar grait-a!
“Orasul” da dependenta. Prin ofertele lui ne aglomereaza atat de mult incat nu mai avem timp pentru “cele spirituale”. Si, bineinteles, de vina e societatea, nu noi. Blestemul secolului 21 e ca devenim dependenti de tehnologia care ne promite confortul. Ca si crestini, ar trebui sa reincepem practicarea disciplinei solitudinii si a simplitatii. Desi pentru unii e greu, stiu, retragerea undeva la tara, pentru o perioada de timp, poate reprezenta un tratament spiritual inimaginabil. Trebuie sa vedem si cealalta parte a vietii care e reala, nu reflectata in diferite tipuri de monitoare si de boxe care mai de care mai pline de Wati.
Am observat ieri, cand m-am intors, ca depasisem 100.000 de vizite. Va multumesc pentru atentia acordata! Desi imi face placere sa fiu vizitat de cat mai multe persoane, sunt convins ca mult mai de folos v-ar fi sa lasati calculatorul vreo trei zile si sa plecati undeva, numai cu Biblia. Incercati si mai stam de vorba.
Pentru cel putin doua luni de acum incolo voi fi nevoit sa-mi reduc activitatea pe blog la cel mult doua postari pe saptamana, asta in cel mai fericit caz.
