Este posibila “resetarea” Bisericii? februarie 13, 2009
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina.trackback
Poate ca uneori vi s-a intamplat si voua sa stati in fata calculatorului si, la un moment, sa vi se blocheze toate functiile. Dati click stanga, click dreapta, trantiti mouse-ul, izbiti tastatura si nici o reactie. Sistemul rablagit s-a blocat si nu vrea sa mai functioneaze. Atunci, singura optiune pe care o aveti e sa va aplecati si sa apasati butonul “reset”, de langa “turn on”. Daca aveti calculatoare performante, probabil ca nu vi se va intampla asa ceva, dar mie mi s-a intamplat, de cateva ori.
Cand Biserica se blocheaza si cand functiile ei sunt aproape inexistente, este posibila resetarea Bisericii? Si nu ma refer la Biserica, ca la o entitate spirituala care nu are nevoie de resetare, ci ma refer la Biserica, ca la o institutie care aduna oameni de pretutindeni sub aripa ei. Ma refer la acea Biserica pe care o vedem noi saptamana de saptamana, zi de zi; la ceea ce suntem noi, cei care ne pretindem urmasii Domnului Isus Hristos.
Biserica la care ma refer nu mai raspunde la comenzile Capului. A ajuns sa lupte pentru autonomie fata de Cap. De fapt, isi creeaza propriul ei centru de comanda, concediindu-L pe Cel care este adevarata sursa de viata si autoritate a Bisericii.
Barfa si rautatea subjuga sufletele noastre si darama zidurile de dragoste ale Bisericii. Biserica sufera de incapacitatea de a iubi. Ii judeca pe toti, ii condamna pe toti, ii denigreaza pe toti si ii iubeste numai pe prietenii de la care poate obtine ceva. Nu mai suferim cu cei ce sufera si nu ne mai bucuram cu cei ce se bucura.
Biserica cu greu mai poate aduce exemple de schimbare radicala a vietii celor ce intra in ea. Diferentele dintre noi si lume incep sa se estompeze. Nu mai suntem diferiti, iar situatia este extrem de dramatica in unele locuri. Nu de multe ori eforturile noastre de evanghelizare au fost intampinate de celebra replica: “da’, ala, e pocait si el? Ca bea cu noi, vorbeste ca noi, se distreaza ca noi, merge unde mergem si noi.” Iar raspunsul nostru este rusinos, dezonorant: “oameni buni, nu va uitati la noi. Noi suntem oameni ca si voi. Uitati-va la Hristos!” Daca Evanghelia nu ne schimba pe noi, oare cum ii va schimba pe altii?!
Implicarea sociala a Bisericii si impactul ei asupra claselor defavorizate ale societatii este nesemnificativ. Aproape inexistent. Si aici beneficiem de ajutorul misiunilor PARAbisericesti, caci altfel am fi de rasul lumii. In timp ce saracii se inmultesc, Biserica devine tot mai bogata. Confortul nostru e mai important decat supravietuirea amaratilor, iar interesele noastre sunt deasupra intereselor lor. Citim tot mai des articole in publicatiile laice care contin cuvintele: miliardar, mafiot, penticostal etc. Pocaitii sunt dati in judecata si condamnati pentru fraude ca si cum nu ar avea nici un dumnezeu.
Biserica se departeaza de scopul ei; nu mai este pasionata de evanghelizarea si ucenicizarea lumii. In fata fenomenului musulman, care cunoaste cresteri semnificative, Biserica da inapoi, pierde teren. Biserica, din pacate, cultiva formarea si adormirea sfantului din banca. Iar sfantul din banca seamana perfect cu cel de pe perete. Adica e rigid, serios, insensibil. Cand sa mai avem timp sa ducem Evanghelia pana la marginile pamantului? O Biserica super ocupata cu scandaluri in interiorul ei, avida de faima, slava si putere lumeasca, nebuna dupa proopriile ei interese, cand sa-si mai indeplineasca scopul?
Toate acestea ne blocheaza functiile. Biserica are nevoie de resetare! Dar este oare posibila resetarea Bisericii? Aceasta e marea dilema!
nu ma indoisc de o posibila resetare a bisericii, dar cred mai pround in restarea mea, cred in resetarea acestei firi, dar nu o resetare pentru a merge mai bine, ci o zdrobire, o dereglare si astefel o “stricare” a ei. cred ca o resetare zilnica va avea consecinte grave asupra firii, dar cred ca va imbunati “procesorul” care lucreaza dupa voia Divina. Poate e prea mult sa spunem, sau sa credem intr-o resetare a Bisericii ca tot unitar, dar mie imi este mai simplu sa cred intr-o “de-venire” a mea din om cu deficiente adamice, in ceva dupa Chipul Divin.
marea dilema, as spune eu, se gaseste in fiecare. poate e prea deviant dar intrebarea “care e ideea” este inca in picioare si recidiveaza in mintea noastra in fiecare zi.
totusi, sa fie prea departe acel buton mic, rosu … atat de departe incat sa uitam de el si sa ramanem blocati in acelasi sitem iudic blestemat???
vaxaly.
De ce zdrobire? De unde atata neincredere in natura proprie? De ce trebuie sa mai moara cineva dupa ce a murit Cineva?
Da stiu: suntem rai din nastere, mici diavoli chiar.
Nu e si parerea mea.
Laurentiu
Daca supararea ta de aici e una retorica te inteleg. Se rezolva totul Dincolo.
In rest Imitatio Christi ca celelalte vi se vor da pe deasupra.
[...] Este posibila “resetarea” Bisericii? [...]
Teoretic e posibila.
Practic cine va apasa pe buton?
In mod real Bisericile Penticostale si Baptiste locale mari sunt aproape in intregime autonome si au in ele tot staful si aparatul duhovnicesc si administrativ necesar pentru o buna exercitare a FUNCTIILOR Bisericii. Doar serviciile divine din bisericile mici, mai ales din mediul rural, depind (in mare masura) de lucratorii/slujitorii oaspeti.
Practic, orice Biserica locala adormita si intepenita in formalisme, poate fi trezita de Duhul Sfant prin mobilizarea si unirea a 3-12 lucratori (diaconi, prezbiteri si profeti, ca in FAPTE 13:1). DOMNUL ISUS a pregatit TREZIREA si INVIEREA LUMII alegaind 3 (ucenici de Top), sau 12, sau 70 de ucenici ca sa staruiasca in rugaciune, invatatura, evanghelizare si slujire.
Nenorocirile si complicatiile apar atunci cind o Biserica mare locala matura nu tine strins de CAPUL Christos si apeleaza la unii functionari administrativi, cu functie de reprezentare civila, numiti SEFI, care isi dau apoi importanta si profita de nenintelegerile bisericilor locale pentru a-si instala oamenii lor de paie sau YES-menii.
Accesati http://www.glsa.ro/informatii/actualitati/41545-agresiuni_fizice_intre_penticostali.html
si veti vedea ce se intampla in Cultul Penticostal.
Nu pot sa tac!…
Nu pot sa tac … O sfanta para imi arde inima mereu
dac-as tacea as sti ca merit sa ma alunge Dumnezeu.
Nu pot sa tac cand Adevarul sa-l apar si sa-l spun ma vrea
puterea lui nu-i chin nici aur s-o-ntreaca constiinta mea.
Nu pot sa tac cand vad vrajmasul stricand Lucrarea lui Hristos
cand vad pierind nevinovatii si-l vad razand pe mincinos.
Nu pot sa tac vazand dreptatea calcata de-al trufiei plac
cand vad iubirea pangarita nu pot sa tac, nu pot sa tac!
Nu pot sa tac chiar daca inca de multi sunt socotit nebun
stiu bine ca soseste ziua s-adevereasca tot ce spun.
… O, n-am uitat cat pret de sange si chin am dat ca n-am tacut
ca nu-i pe trupul meu vreo parte sa n-aiba-un semn de rani facut.
Si n-am uitat ca poate inca urzi minciuna raul plac
stiu Calea Golgotei … si totusi nu pot sa tac, nu pot sa tac.
Ca de-as tacea, cumplita para a tot ce tac desi-am stiut
mi-ar arde vesnic constiinta, si-as merita, caci am stiut.
Si n-am sa tac, ci pan-la moarte striga-voi graiul cel ceresc
mai greu e chinul constiintei ca orisicare chin lumesc.
T.D.
un sistem care a devenit dependent de centrul de comanda, are si va avea intotdeauna puterea sa se impotriveasca resetarii. Problema este ca nu se vrea resetarea, pentru ca asta inseamna sa nu mai functioneze sistemul dupa cum vrea el ci dupa cum vrea,, Capul” . Posibilitati sunt. Daca niste oase uscate au putut fi reinviate…. Totul e posibil, dar NU SE VREA. Si Dumnezeul nostru nu forteaza. Ni-e ciuda cateodata, nu? Doamne ai mila!!!
Eu consider ca nu-i nevoie de resetare. Daca-l priviti pe Seracin Aurel (doua postari mai sus), el, saracul, ar fi mester in resetari. Dupa ce a murdarit pe toti, peste tot s-ar vrea un lider de opinii, ar vrea sa vorbeasca, avand gura plina de venin. Resetarile trebuie facute la astfel de persoane si nu la biserica pe care a spus Domnul Isus ca nici portile locuintei mortilor nu o pot birui. Cel care intr-adevar are ceva de spus, va prelua din mers lucrarea, nu va darama ca sa puna el fundatia. De aici deriva toate neintelegerile. Chiar de zidesc unii trestie si paie, proba focului va veni pe urma.
Tu, cel care nu poti sa taci
Mai bine ai vorbi putin
Cu propriul nume te complaci
Sarac, saracul Seracin…
Tu esti bogat,dar in cuvinte.
pentru: 8. cornel – martie 22, 2009
va murdariti voi singuri, cei care va pretindeti cu Cristos dar nu sunteti!