Biserica si amantul ei, D-l Placere lumeasca! februarie 9, 2009
Posted by laurentiu balcan in Sa bata clopotul....9 comments
Isi verifica atent haina in timp ce urca cele trei trepte spre amvon. Aseza cu siguranta Biblia pe amvon si privi Biserica in asteptare. Apoi inghiti in sec, pentru a-si drege glasul si, dupa cateva secunde, cu o voce prelucrata, tipica predicatorilor care nu stiu ce vor sa spuna, isi incepu in forta mesajul:
- ” Sa-i multumim Domnului Isus ca inca nu a venit. Noi inca nu putem spune: “Vino, Doamne Isuse!”; nu suntem pregatiti si ar trebui sa ne rugam ca El sa nu vina degraba, caci nu ne-ar lua pe nici unul…”
[.....]
Biserica nu-si asteapta Mirele! Iata paradoxul si nebunia in care ne gasim. Cea care ar trebui sa raspunda permanent cu “Amin”, atunci cand aude cuvantul “Maranata”, urla in disperare un alt cuvant, ce e drept, tot biblic: “Anatema!” Nu cumva sa vina Domnul, am incurcat-o, dam de belea daca vine acum. Iata convingerea tot mai accentuata a multor credinciosi.
De ce se panicheaza pocaitii cand vine vorba de “semnul fiarei” si de antichrist? Pentru ca nu vor sa vina Domnul. Ca altii ies in strada si incearca sa impinga evenimentele apocaliptice pana spre marginea istoriei – sa treaca ei de hopul asta, ca dupa aceea nu mai conteaza – parca e de inteles. Inima oamenilor e legata de lume. Iubesc lumea si viata ei. Placerile lumii sunt singura lor sursa de fericire, nu cunosc alta, chiar daca e asa de scurta si efemera. Nu vor sa vina sfarsitul pentru ca nu s-au bucurat destul de lume, ar vrea sa mai stea putin, sa mai guste putin din ea si sa mai incerce ceva nou. Antichrist, cu semnul lui, le ameninta planurile de fericire! Dar pocaitii de ce se tem?
De ce nu-si asteapta Biserica Mirele?
Pentru ca ii este groaza ca Hristos sa nu o prinda, in pat, cu altul. Biserica iubeste lumea! In timp ce Mirele ei s-a dus sa-i pregateasca locul, ea, prea sfintita,gusta cu nerusinare din fericirea pe care i-o ofera amantul ei, Domnul Placere lumeasca. Acesta e un amant desavarsit. Nici o fecioara nu a rezistat puterii lui de seductie. E din cale afara de frumos si de aratos, chiar daca miroase a mort pe interior. Cuvintele lui ii intra la inima, ii gadila urechile si ii infunda timpanele, i le cimenteaza. Privirile lui o orbesc, vede stele verzi numai cand se uita la bogatiile lui nemasurate. Intr-o situatie de criza e tare bine sa ai un amant bogat, nu? Mangaierile lui mamonice ii produc valuri de placere. Se simte puternica langa el. Ii place noul ei statut. S-a saturat sa fie sluga!
Domnul Placere lumeasca ii face promisiuni irezistibile. E drogata de atata fericire. Cica i-a promis ca ii va da toata bogatia si slava lui daca - doar un mic si neinsemnat DACA – i se va inchina de 6 ori, cate 6 minute pe zi, 6 zile pe saptamana. Nu are pretentie sa i se inchine si in a 7 zi, nu, nu! Duminica i-a promis ca o va lasa sa vorbeasca cu Logodnicul ei, cu Mirele ei. El, amantul irezistibil, nu e gelos, nu e posesiv, ci, dimpotriva, incurajeaza schimbul de parteneri. Biserica poate sa-i spuna lui Hristos ca e moarta dupa El, ca Il iubeste de-i crapa pieptul si ca ii multumeste din strafundul inimii ca e acolo, in cer, pentru a pregati locul in care se vor bucura vesnic unul de celalalt!
Apoi, in prima zi a saptamanii, se reia acel diabolic ritual: de 6 ori/ 6 minute/ 6 zile. Biserica e in bratele Domnului Placere lumeasca. Si ii place la nebunie!
Ceea ce a uitat domnisoara Biserica – Fecioara fara pata! - e ca Mirele ei vede totul si isi pregateste (daca nu cumva l-a si pus in aplicare!) planul de actiune. Mirele ei e gelos. E posesiv. Nu-si imparte Mireasa cu nimeni. Nu e ranchiunos, dar e drept. Judecata va incepe cu Biserica Lui! Va veni vremea in care ea va da socoteala de fiecare gand, de fiecare cuvant si de fiecare fapta pe care a facut-o. Iar cand va veni pe norii cerului, il va prinde pe D-l Placere lumeasca si va da cu el de pamant de o sa sara din el chiar si mirosul Miresei Sale! Nimic din ce-i al Sau nu ii va lasa lui… nici macar mirosul.
Un asemenea Iubit, care sa te doreasca la nebunie numai pe tine si care din dragoste sa moara pentru tine, sa tot ai!
Maranata, Vino Doamne Isuse!
Mi s-a parut mie, sau am auzit un Amin?
( NOTA: in aceasta postare nu ma refer la Biserica ideala ( spirituala!) ci la Biserica institutionalizata – cea pe care o vedem si o cunoastem noi. Sper sa-mi intelegeti si generalizarea. Maranata! )
