Prin ochii ei tristi ma privea Isus februarie 5, 2009
Posted by laurentiu balcan in Meditatii, Sa bata clopotul....4 comments
Ma uit la ochii ei micuti si tristi. E tiganca. Mama ei a fost membra la noi la biserica dar, in urma unor complicatii cu a treia sarcina, care era si gemenara, s-a imbolnavit grav si a decedat. Avea douazeci si ceva de ani. Tatal ei nu e pocait, chiar daca mai vine din cand in cand la biserica. Traieste in concubinaj cu cineva, nu lucreaza decat ocazional si locuiesc intr-un spatiu de maxim opt metri patrati, intr-o cladire cu locuinte sociale care arata deplorabil. Noi am promis ca, din cand in cand, ii vom mai vizita copiii si le vom intinde o mana de ajutor.
Astazi m-am uitat in ochii acestei fetite si parca nu mi-a venit sa cred: prin ochii ei ma privea Isus! Si Isus era trist. Instantaneu, mi-au venit in minte cuvintele din finalul capitolului 25 din Matei. Am inceput sa dialoghez cu El… sau, poate doar mi s-a parut, nu stiu.
- Am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc.
- Cand, Doamne? Ca doar nu vrei sa-i ajutam pe toti puturosii, pe toti lenesii si pe toti profitorii? Ne-am ars de atatea ori. Tiganii sunt dificili, Doamne, nu sunt sinceri. De ce nu se duc la lucru? Stau toata ziulica si nu fac nimic, decat sa manance seminte. Si, ca sa fim realisti, oricum nu putem schimba nimic. Tot saraci vor ramane, chiar daca ii mai ajutam din cand in cand. Cu o picatura de apa nu poti sa umpli un ocean.
- Mi-e foame!
- Vai, Doamne! Dar nu se poate. Daca Tu locuiesti in noi, cu siguranta esti satul. Am mancat astazi mai mult decat trebuia. Meniul nostru a fost diversificat. Am mancat mai multe feluri, chiar daca am exagerat putin cu sarea, zaharul si grasimile. Am avut grija de Templul Duhului Tau. Nu vezi ce bine arata?! Burtile noastre ne arata bunastarea. Noi suntem satui, deci si Tu esti satul, sau nu-i asa?
……
- Mi-a fost sete si nu Mi-ati dat sa beau.
- Doamne, sa fim seriosi! Romania nu are probleme cu apa. Acum oricine poate bea apa la discretie. Te referi la cei paralizati? Da, ce, nu au paie, sau furtunase? Le bagi un furtunas in gura si pot bea apa cata vor. Doar n-om sta acuma sa-i dadacim. Avem si noi programul nostru, activitatile noastre, hobby-urile noastre, nu putem sa mergem chiar la toti. Sa-i ajute neamurile, rudele apropiate, ca doar de ce exista familia?
- Mi-e sete!
- Doamne, Dumnezeule, cine m-a pus sa vad “Beyond borders”? Si acum am in minte imaginea acelui copil pe care vulturul il astepta sa moara pentru a-i manca ochisorii. Apoi, doar nu ma voi duce in Africa sa le duc apa. Daca inalt o rugaciune pentru ei, iti va trece setea? Uite, mi-ai stricat buna dispozitie. Incep sa ma simt vinovat ca eu am si altul nu are. Cum sa-ti fie sete?
……
- Am fost strain si nu M-ati primit.
- Doamne, iata cum sta problema. E riscant acum sa aduci straini in casa. Noi ne invatam copiii sa nu vorbeasca cu strainii. Strainii sunt periculosi. Nu putem aduce oameni de pe strada la noi in casa. Suntem protejati de ceea ce se cheama “dreptul la proprietate”. E casa mea, deci numai eu si ai mei intram in ea. Altcineva nu este binevenit. Daca sare la bataie si ma jefuieste? Atunci ce-am sa fac? Cred ca maine ma duc sa-mi schimb si usa. Imi pun una de metal, semi-blindata, caci la cati nebuni umbla pe strada, numai de primit oaspeti nu-mi mai arde…
- Sunt singur!
- Nu se poate, Doamne! Tu ai atatia adepti de nici nu le stim numarul cu exactitate. Cum sa fii singur? Da, ce, noi nu suntem cu Tine? Noi suntem copiii Tai. Nu cred ca ai vrea sa primesc copii de straini la mine in casa, cine stie ce se poate intampla?! Fiecare cu viata si cu soarta lui, ce mai la deal la vale?!
…….
- Am fost gol, si nu M-ati imbracat.
- Doamne, numai cine nu munceste nu are. Ce sa le fac daca sunt saraci si cu duhul? Se spune ca unde e saracie multa e si prostie multa. E drept ca “cine are doua haine trebuie sa dea una”, dar asta era in lumea antica, in zilele noastre nu se mai aplica. Acum suntem in secolul 21; nimeni nu mai face asa ceva. Exista un concept numit “moda”. Nu putem renunta la hainele noastre, doar de dragul de a implini literal Scriptura. Nu o sa mai fim la moda daca o sa renuntam la hainele noastre. O sa ne priveasca lumea drept ciudati. Si asa imaginea noastra inaintea lumii nu e prea buna. Si cine stie ce o sa faca ei cu hainele noastre? Daca le vor vinde? Tu faci un bine si cand colo ei isi cumpara cine stie ce cu banii de pe camasa ta. Nu se poate!
- Mi-e frig!
- Doamne, dar bisericile noastre au incalzire centrala. Ti-am facut Case cu geamuri termopane si cu izolatie din polistiren de zece. Am cheltuit zeci de mii de Euro pentru a-ti moderniza Casele. Vara facem racoare in sala de intalnire, cu ajutorul aerului conditionat. Ti-am creat conditii ideale, ca sa nu pleci de la noi. Nu cred ca ai vrea sa-i imbracam pe toti prapaditii loviti de soarta. E drept ca cei mici nu ar trebui sa sufere. Dar cine i-a pus pe parinti sa faca copii cu gramada? Dragostea le place, dar sa aiba grija de copiii lor nu le mai place?!
…….
- Am fost bolnav si in temnita, si nu ati venit pe la Mine.
- Asta chiar ca-i prea de tot. Ce sa cauti Tu in temnita, Doamne? Ei isi merita pedeapsa. Sa plateasca pentru ce au facut. Doar n-ai vrea ca Biserica Ta sa fie vazuta in compania detinutilor, nu? Si cine stie cati se vor reabilita cu adevarat? Iar cat priveste bolnavii, cu siguranta e vorba de lipsa lor de credinta. Poate au facut pacate si acum platesc pentru ele. Ii lasam in mana Ta, nu vrem sa-Ti stricam planurile. La fiecare slujba ne rugam pentru bolnavi. Ce sa facem mai mult?
- Sunt bolnav!
- Tu, bolnav, Doamne? Cum asa?! Nu mai inteleg absolut nimic!
- “Adevarat va spun ca, oridecateori n-ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai mei, Mie nu mi le-ati facut.”
……
Ma privea cu ochii ei tristi, iar mie nu-mi venea sa cred ca, de fapt Isus ma privea si imi soptea ca e in fiecare copil de tigan pe care il ocolesc.
Isus sa ma priveasca prin ochii ei? Pana la urma cred ca a fost doar o inchipuire de-a mea, cine stie???
