Plictiseala din Biserica (4) ianuarie 29, 2009
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina.trackback
Lenea este considerata unul dintre cele mai “nevinovate” pacate ale omenirii. Dintre cele sapte pacate capitale – lacomia, desfraul, avaritia, invidia, mania, lenea si trufia – lenea este pacatul cel mai tolerat. De ce? Pentru ca noi, la randul nostru, chiar daca uneori muncim mult, fizic, suntem lenesi pentru Dumnezeu. Prioritatile noastre s-au schimbat radical. Suntem delasatori, nepasatori, somnolenti si ignoranti fata de Dumnezeu si Imparatia Sa. Suntem lenesi!
…..
4. Lipsa interesului pentru adevarata spiritualitate.
Oamenii se plictisesc in Biserica pentru ca sunt deja plictisiti fata de lucrurile spirituale. Sentimentul religios este extrem de scazut, mai ales in mediile evanghelice, unde, cel putin in teorie, omul nu are nevoie de intermediari umani pentru a avea o relatie personala cu Dumnezeu. Este ingrijorator sa observi ca evanghelicii devin extrem de lenesi in ce priveste relatia lor personala cu Dumnezeu.
Disciplinele spirituale sunt considerate grele, inutile, rigide, periculoase chiar. Uneori le privim ca fiind in opozitie cu harul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeste si fara disciplina, spunem uneori; nu avem nevoie de disciplina pentru a-l experimenta pe Dumnezeu; Dumnezeu stie ca nu pot sa ma rog, sa postesc, sa meditez la Cuvantul Lui, sa vin la Biserica, pentru ca – BANG! – nu am timp. El ne iubeste neconditionat, nu-i asa?! Aici nu se pune in discutie dragostea Lui Dumnezeu pentru noi; El ne iubeste indiferent de conditia noastra, pentru ca El este dragoste, dragoste perfecta si inestimabila. Aici se pune in discutie dragostea noastra fata de Dumnezeu. Noi nu-l mai iubim pe Dumnezeu cu tot ceea ce avem. Iata motivul pentru care ne plictism!
Plictiseala aceasta fata de prezenta lui Dumnezeu este un simptom al bolii noastre. Nu mai suntem flamanzi si insetati dupa neprihanire, pentru ca am devenit anorexici spiritual. Iar anorexia ucide, ucide in tacere si fara mila! Nu ne mai este foame de Dumnezeu, pentru ca ne saturam cu “roscovele porcilor”, mancam din gunoaiele lumii, ne delectam cu deserturile ei si bem bauturile ei afrodisiace. Evlavia noastra este lipsita de putere.
Venim la Biserica pentru ca asa ne linistim constiinta. Activismul religios inlocuieste pasiunea! Dar daca eu nu gust din Dumnezeu, din bunatatea Lui si nu doresc sa-L experimentez ca pe comoara inimii mele, nu e de mirare ca ma plictisec in Biserica! Bifez indeplinirea datoriei, ma linistesc, ma simt mantuit si merg mai departe. Iar saptamana viitoare o iau de la capat, chiar daca, in realitate, adevarata spiritualitate mi se pare imposibil de experimentat.
O viata traita cu Dumnezeu 7 din 7, 24 din 24, iata nevoia urgenta a Bisericii lui Hristos! Plictiseala nu poate fi invinsa printr-un activism sec, de Duminca dimineata, ci printr-o pasiune zilnica pentru Dumnezeu!
“Ma iubesti tu mai mult decat acestia?”
“Da, Doamne, stii ca te iubesc!”
Intr-o zi, sentinta noastra va fi: “rob bun si credincios” sau “rob viclean si lenes”. Lipsa interesului fata de adevarata spiritualitate… iata introducerea la grozava sentinta care ii va osandi pe cei vicleni si lenesi!
Toata seria cu “plictiseala din Biserica” e buna, iar articolul nr. 4 e poate cel mai “muscator”. Din pacate cred ca este si perfect adevarat.
Generatia care vine (adolescentii de acum) va fi probabil si mai plictisita.
Acesta cred ca-i motivul cel mai important, cel postat la nr. 4
“Râvna casei Tale mă mistuie”
Sunt departe de a afirma acelasi lucru.
“Ma simt mantuit” si merg mai departe…bine zis” ma simt”dar asta nu insemna ca si sunt…noi ne jucam cu mantuirea ,Domnul nu!
Amagirea sigurantei mantuirii,prin ridicarea maiinii,mersul la biserica,etc.vine din Apus.
Sa ne intoarcem la Scripturi,sa vedem ,in matei 25 cine va ajunge la Domnul.
sa stii ca asta asa este,,,,uneori te pilcisesti stand in scaun si mai tragi si un pui de somn.