Apocalipsa 13 si actualul 666 ianuarie 30, 2009
Posted by laurentiu balcan in Sa bata clopotul....Tags: 666, antichrist, apocalipsa 13, cip-uri 666, insemnarea cu 666, scandalul 666, semnele venirii lui Hristis, semnul fiarei, venirea lui Hristos
138 comments
Discutiile despre “semnul fiarei” au incins atmosfera intr-o Romanie ce se pregateste de criza. Ortodocsii, val vartej, au inceput sa dea comunicate, avertismente, explicatii care mai de care mai ciudate, intr-un cuvant ne-au cerut sa nu ne lasam insemnati. S-au facut proteste, se pregatesc mitinguri si, ceea ce mi se pare incredibil, se contureaza o grupare anti-antichristica, al carei scop va fie stoparea evenimentelor ce duc la inscaunarea lui Antichrist.
Evanghelicii, sau cel putin o mare parte dintre ei, au adoptat punctul de vedere actual cu privire la 666 si au inceput sa dezbata situatiunea. Si sa vezi ce trante ideologice si ce scantei teologice sar din discutiile pline de har si drese cu sare a inteleptilor nostri!!!
Apocalipsa 13 descrie evenimente care au loc dupa evenimentele din timpul celor 7 peceti si 7 trambite, dar inainte de cele 7 potire. Daca evenimentele din Apocalipsa sunt prezentate cronologic, asa cum pretind expertii in armaghedologie, inseamna ca pecetluirea demonica cu 666 trebuie sa fie precedata de urmatoarele evenimente: posibila rapire a Bisericii (4:1 sau 10:7); a patra parte a pamantului va fi ucisa de foamete, molima si animale salbatice (6:8); soarele se va innegri, luna se va face ca sangele si stelele vor cadea pe pamant (6:12-13); muntii si insulele se vor muta din locul lor (6:14); presedintii, ministrii, generalii, bogatii si toti oamenii liberi se vor refugia in munti si isi vor dori moartea (6:15-16); 144.000 de israeliti vor primi un semn pe frunte (7:4); a treia parte a pamantului va fi arsa (8:7); a treia parte din mare se va face sange si a treia parte din creaturile marii vor muri (8:8-9); un mare meteorit va lovi pamantul si va distruge a treia parte a apei potabile (8:10 – 11); a treia parte din stelelor cerului se vor intuneca (8:12); oamenii care nu au pe frunte pecetea lui Dumnezeu vor fi chinuiti cinci luni (9:4-5); a treia parte din oamenii ramasi vor fi ucisi de foc, fum si pucioasa (9:18); cei doi martori (Enoh si Ilie?) vor fi omorati, iar dupa trei zile vor invia (11:11)
Apoi urmeaza evenimentele din capitolul 13.
O fiara cu zece coarne si sapte capete se va ridica din mare (13:1) si va primi din partea diavolului stapanirea (13:2); oamenii se vor inchina diavolului (balaurului) si fiarei, care, probabil, reprezinta “guvernul mondial” ce se va forma pe fostul teritoriu al Imperiului Roman (13:4); fiara il va huli pe Dumnezeu, Numele Lui, cortul si pe cei ce locuiesc in cer (13:6); armatele fiarei vor lupta cu sfintii si ii vor birui (13:7); si toti locuitorii pamantului, care nu sunt scrisi in cartea vietii, i se vor inchina (13:8); se va ridica o alta fiara care va savarsi semne mari – va cobori foc din cer – si ii va amagi pe oameni; amagirea aceasta va culmina cu insufletirea icoanei vorbitoare facute fiarei dintai (13:15).
Apoi urmeaza insemnarea cu 666.
Nu vreau sa fiu bascalios sau ironic, mai ales cand suntem pe un teren nesigur si extrem de pretentios cum este Apocalipsa. Dar nu ar trebui sa se intample aceste evenimente premergatoare insemnarii, inainte de a ne scandaliza ca, vezi Doamne, vor sa ne oblige sa ne atasam cate un cip? Noi ne impacientam cand auzim de un cip incorporat intr-un pasaport, sau de nu stiu ce implanturi pe brat, dar nu suntem deloc consecventi in teoria noastra extrem de comerciala si timlahayeiana.
Va sugerez sa urmariti sapte evenimente majore care vor precede insemnarea cu 666 si, cand le veti vedea pe acestea, sa va alertati si sa refuzati semnul, chiar prin martiraj.
1. Cand topografia pamantului se va schimba radical, sa stiti ca 666 e aproape.
2. Cand liderii lumii se vor refugia in munti si isi vor dori moartea, sa stiti ca 666 e aproape.
3. Cand 144.000 de israeliti vor primi un semn pe frunte, sa stiti ca 666 e aproape.
4. Cand un mare meteorit va lovi pamantul, sa stiti ca 666 e aproape.
5. Cand Enoh si Ilie vor fi omorati si vor invia in Ierusalim, sa stiti ca 666 e aproape.
6. Cand fiara si icoana ei vorbitoare isi vor face aparitia, sa stiti ca 666 e aproape.
7. Si, in fine, cand nu esti sigur ca numele ti-e scris in cartea vietii, sa stii ca 666 e aproape.
Daca noi, credinciosii al caror nume e scris in cartea vietii ne agitam atata, ce sa mai zicem de cei ce habar nu au pe ce lume traiesc? Biblia spune clar: vor fi insemnati toti aceia al caror nume n-a fost scris in cartea vietii Mielului (13:10), nu credinciosii al caror nume e scris in cartea vietii. Daca noi suntem indemnati sa ne bucuram ca “numele voastre sunt scrise in ceruri” (Luca 10:20), de ce atata tam-tam pentru lucruri care nu zidesc?
Isus e aproape sa vina! Dar acest eveniment, pentru Biserica, nu e un thriler horror, ci o poveste… love-story. Noi vrem ca El sa vina, noi il asteptam, noi nu mai putem de nerabdare sa-l vedem pe norii cerului! Biserica nu are de ce sa se teama, ea e in mana lui Hristos, e protejata si ocrotita de insusi Mirele ei! MARANATA!
Plictiseala din Biserica (4) ianuarie 29, 2009
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina.4 comments
Lenea este considerata unul dintre cele mai “nevinovate” pacate ale omenirii. Dintre cele sapte pacate capitale – lacomia, desfraul, avaritia, invidia, mania, lenea si trufia – lenea este pacatul cel mai tolerat. De ce? Pentru ca noi, la randul nostru, chiar daca uneori muncim mult, fizic, suntem lenesi pentru Dumnezeu. Prioritatile noastre s-au schimbat radical. Suntem delasatori, nepasatori, somnolenti si ignoranti fata de Dumnezeu si Imparatia Sa. Suntem lenesi!
…..
4. Lipsa interesului pentru adevarata spiritualitate.
Oamenii se plictisesc in Biserica pentru ca sunt deja plictisiti fata de lucrurile spirituale. Sentimentul religios este extrem de scazut, mai ales in mediile evanghelice, unde, cel putin in teorie, omul nu are nevoie de intermediari umani pentru a avea o relatie personala cu Dumnezeu. Este ingrijorator sa observi ca evanghelicii devin extrem de lenesi in ce priveste relatia lor personala cu Dumnezeu.
Disciplinele spirituale sunt considerate grele, inutile, rigide, periculoase chiar. Uneori le privim ca fiind in opozitie cu harul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeste si fara disciplina, spunem uneori; nu avem nevoie de disciplina pentru a-l experimenta pe Dumnezeu; Dumnezeu stie ca nu pot sa ma rog, sa postesc, sa meditez la Cuvantul Lui, sa vin la Biserica, pentru ca – BANG! – nu am timp. El ne iubeste neconditionat, nu-i asa?! Aici nu se pune in discutie dragostea Lui Dumnezeu pentru noi; El ne iubeste indiferent de conditia noastra, pentru ca El este dragoste, dragoste perfecta si inestimabila. Aici se pune in discutie dragostea noastra fata de Dumnezeu. Noi nu-l mai iubim pe Dumnezeu cu tot ceea ce avem. Iata motivul pentru care ne plictism!
Plictiseala aceasta fata de prezenta lui Dumnezeu este un simptom al bolii noastre. Nu mai suntem flamanzi si insetati dupa neprihanire, pentru ca am devenit anorexici spiritual. Iar anorexia ucide, ucide in tacere si fara mila! Nu ne mai este foame de Dumnezeu, pentru ca ne saturam cu “roscovele porcilor”, mancam din gunoaiele lumii, ne delectam cu deserturile ei si bem bauturile ei afrodisiace. Evlavia noastra este lipsita de putere.
Venim la Biserica pentru ca asa ne linistim constiinta. Activismul religios inlocuieste pasiunea! Dar daca eu nu gust din Dumnezeu, din bunatatea Lui si nu doresc sa-L experimentez ca pe comoara inimii mele, nu e de mirare ca ma plictisec in Biserica! Bifez indeplinirea datoriei, ma linistesc, ma simt mantuit si merg mai departe. Iar saptamana viitoare o iau de la capat, chiar daca, in realitate, adevarata spiritualitate mi se pare imposibil de experimentat.
O viata traita cu Dumnezeu 7 din 7, 24 din 24, iata nevoia urgenta a Bisericii lui Hristos! Plictiseala nu poate fi invinsa printr-un activism sec, de Duminca dimineata, ci printr-o pasiune zilnica pentru Dumnezeu!
“Ma iubesti tu mai mult decat acestia?”
“Da, Doamne, stii ca te iubesc!”
Intr-o zi, sentinta noastra va fi: “rob bun si credincios” sau “rob viclean si lenes”. Lipsa interesului fata de adevarata spiritualitate… iata introducerea la grozava sentinta care ii va osandi pe cei vicleni si lenesi!
Plictiseala din Biserica (3) ianuarie 27, 2009
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina.7 comments
Biserica lui Hristos este “Stalpul si Temelia Adevarului“; este locul in care oamenii se aduna pentru a celebra si marturisi Cuvantul datator de viata al lui Dumnezeu. Intreaga slujba se desfasoara – sau cel putin asa ar trebui - in jurul Cuvantului, pentru ca stim ca daca Cuvantul patrunde in vietile oamenilor, vietile lor se vor schimba cu siguranta. Si, din nefericire, tocmai predica este elementul cel mai des invocat de cei ce se plictisesc in Biserica. Se pare ca unii mai rezista cum mai rezista la rugaciune, la cantare, la colecta, dar cand se ajunge la predica ii apuca groaza. In curand multi vor fi diagnosticati cu predicofobie, asta daca nu se va hotari mai intai, de catre forurile superioare, ca predicofobia este, de fapt, o calitate indispensabila crestinilor.
3. Predici seci si fara impact.
Iata cateva raspunsuri pe care mi le-au dat niste tineri atunci cand le-am pus intrebarea: de ce ne plictisim in Biserica?
[...] Nu imi plac predicile; unele predici nu au efect prea mare; unele predici au o tonalitate de somnolenta si involuntar apare plictiseala; predicile nu au efect asupra bisericii; ne plictisim si din cauza fratelui care predica; nu gasesc nici o trezire (spirituala) in predici; cel mai mult ma plictisesc in timpul predicii [...]
Predicile plictisesc! De ce? In primul rand pentru ca am facut din predicarea Cuvantului o meserie ieftina care sa ne propulseze in ierarhie. Predicarea nu mai este mijlocul prin care Dumnezeu vorbeste oamenilor, ci este privita ca pe un mijloc de a spune ceea ce vrem noi, cand vrem noi si cum vrem noi. In al doilea rand, nu suntem interesati de instruirea si echiparea noilor predicatori. Fiecare se considera un predicator innascut, super talentat si ultra iubit care nu mai are nevoie sa se pregateasca. Promovarea se va face cand “ucenicul“ ma va egala, adica niciodata! In al treilea rand, predicarea nu e insotita de rugaciunea si de exemplul celui ce predica. Predicile sunt seci si plictisitoare pentru ca nu au in ele viata, sunt simple discursuri religioase, si pe deasupra sunt si de proasta calitate. Ceea ce nu ne schimba pe noi e putin probabil ca ii va schimba pe altii. Si nu in ultimul rand, predicarea a devenit ingrijorator de comerciala. Le predicam oamenilor ceea ce vor ei sa auda, nu ceea ce vrea Dumnezeu sa le spuna.
S-ar putea sa avem impresia ca situatia este dramatica mai ales la sate si mai putin la orase, unde numarul membrilor este semnificativ, deci ai de unde alege predicatori. Dar, in realitate, lucrurile nu stau de loc asa. Sunt biserici cu sute de membri care nu au predicatori relevanti. Daca pleaca “predicatorul de baza” din biserica, lucrurile se complica rau, nu are cine sa-l inlocuiasca. Atmosfera se schimba radical. Iar cand o biserica depinde de un singur predicator, cred ca problema trebuie rezolvata imediat.
Ar trebui sa ne concentram slujbele in jurul unei singure predici de baza. Ar trebui sa incurajam impartasirea experientelor personale, atat ale fratilor cat si ale surorilor. Slujba e comuna, nu avem voie sa o monopolizam. Ar trebui sa stopam odata carnatul de predicatori care asteapta, e drept, extrem de umili, sa le vina randul la predica. Amvonul nu este ghilotina spirituala a Bisericii! Cand iti predica sase predicatori la o slujba normala, te mai intrebi de ce se plictisesc oamenii? Unii vor spune: “he, he, frate, nu le place Cuvantul, sa se pocaiasca !” Dar eu va intreb: in mod normal, voi mancati sase feluri de mancare, pe langa garnitura? Prea multa invatatura oboseste creierul! Biserica se aduna pentru partasie, pentru celebrare, pentru slava lui Hristos, nu pentru a suporta refularile publice ale diletantilor avizi de slava lumeasca.
Ne trebuie cumpatare, mai ales in predicarea Cuvantului lui Dumnezeu! Mai bine putin si consistent, decat mult si diluat. Predicatori intelepti, plini de Duhul Sfant si de credinta, iata nevoia urgenta a Bisericii – PLICTISITE! – de azi.
Plictiseala din Biserica (2) ianuarie 27, 2009
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina.5 comments
Abordarea mea s-ar putea sa vi se para prea putin duhovniceasca. Este drept ca ma refer mai mult la lucrurile “care izbesc ochii“, la lucrurile tehnice ale Bisericii, dar, sa nu uitam, oamenii nu au nevoie de teorii religioase; ei au nevoie de o manifestare practica a evlaviei crestine. Oamenii s-au saturat de atatea teorii seci si fara putere; vor sa vada manifestarea prezentei lui Dumnezeu intr-un mod real. Oare nu cumva ceea ce facem noi in Biserica il impiedica pe Dumnezeu sa se manifeste?
…..
2. Rigiditatea programelor religioase.
In cele mai multe biserici penticostale, un credincios sta Duminica in Biserica cel putin cinci ore. Nu stiu daca e mult sau daca e putin. Din partea mea poti sta si zece ore in Biserica, daca asta te ajuta sa semeni cu Isus si te face mai pocait. Dar cand programul la care participi este rigid si aproape ca poti intui ce se va intampla, inca de Luni dimineata, e clar ca cele cinci ore vor fi ore de stres si nu de partasie.
Oamenii, de obicei, se plictisesc de rutina. Rutina le mananca sufletul, le macina nervii si le distruge echilibrul emotional. Nu avem voie sa omoram suflete doar de dragul de a mentine traditiile si obiceiurile noastre. Unii se adancesc atat de tare in rutina incat rutina devine insasi motivatia lor de a fi. Ajung sa creada ca rutina le ofera siguranta si spiritualitate. Chiar daca sunt satui pana peste cap de aceleasi interminabile si insuportabile programe de Duminica, ei vor sustine sus si tare ca asta e adevarata evlavie. Flagelarea spirituala e considerata o cale de a atinge desavarsirea.
Ideea de nou este inacceptabila. Orice tendinta de innoire, de imbunatatire a calitatii si structurii slujbelor noastre va fi privita cu scepticism. Nu ne gandim o clipa ca, in timp ce noi ne tinem vartos de structuri religioase de mult depasite, altii, in banca, isi cauta diverse ocupatii, cu ar fi: pictura pe spatarul bancii; Nead for Spead pe mobil; sms-uri la prieteni; desene pe foaia de informare; caricaturi pe servetele; X si O pe patru coloane; analiza hainelor “concurentelor”; sau, in cel mai fericit caz, o lunga si fericita transa in care mintea lor colinda prin locuri mult mai atractive decat Biserica.
Intr-o zi m-am gandit sa modificam putin structura slujbei de Duminica dimineata la noi in Biserica; asa, ca test de maturitatea spirituala. Am inceput cu doua cantari. Apoi am pus reprezentati ai categoriilor de varsta (copii/tineri, adulti si batranti) sa citeasca cate un Psalm, pe care, in prealabil, li-l comunicasem. Dupa aceea, i-am pus pe tineri sa cante doua cantari si unul dintre tinerii bisericii noastre, student, a avut un mesaj relevant pentru Biserica. In jur de 10:10 am inceput timpul de rugaciune (ora de rugaciune, cum ii spunem noi). Mare mirare pe cei care, intentionat, veneau de la 10:00 pentru a evita ora de rugaciune. Faptul ca ora de rugaciune a fost pusa in mijlocul programului a constituit un motiv de agitatie,program care, cel putin mie personal mi-a produs o mare bucurie. Nu am vazut pe nimeni dormind. Toti erau curiosi sa vada ce se va mai intampla, ce voi mai demola din rigiditatea slujbelor cu care erau obisnuiti. Pe la 10:50 s-au mai citit doi psalmi, am laudat pe Domnul prin cantare, am facut colecta, apoi am predicat eu si la ora 11:30 (fix!) am incheiat slujba.
Cei mai multi au fost incantati dar, asa cum ma si asteptam, o parte au privit demersul acesta ca pe introducerea “show-ului” in biserica. Cineva mi-a spus: “noi suntem gata sa introducem elemente noi, dar sa fie dupa randuiala penticostala.” Nu i-am mai spus ca randuiala la care se refera el este arbitrara, irelevanta si exclude insasi ideea de nou, dar, in cadrul Adunarii Generale de la sfarsitul anului trecut, i-am anuntat sa se mai astepte la astfel de “slujbe modificate“… dupa randuiala biblica. Si, cu ajutorul Domnului, ele vor veni.
Cele mai multe biserici nu depun nici un efort de a-si imbunatati slujbele. La noua fara cinci ne orientam si noi ce sa facem, pe cine vom pune la predica, pe cine la ora de rugaciune, cine va canta etc. Iar daca vin musafiri ii punem pe toti la cuvant, ca sa nu se supere servii Domnului. Cand si cum se va termina slujba, asta numai Domnul stie.
Vai, iar v-am plictisit….
Plictiseala din Biserica (1) ianuarie 26, 2009
Posted by laurentiu balcan in Reforma crestina.18 comments
O mare parte din slujirea pastorala inseamna observare. Pastorul observa ceea ce se petrece in jurul lui si mai ales in comunitatea pe care o slujeste. Nu stiu daca sunt pastori - ii excludem pe cei voyajori, bineinteles - care sa nu fi observat ca foarte multi credinciosi se plictisesc in timpul slujbelor religioase. Plictiseala tinde sa devina o constanta.
Din observatiile si investigatiile pe care le-am facut asupra acestui fenomen, am ajuns la anumite concluzii pe care le voi impartasi cu voi.
De ce ne plictisim in Biserica? De aia! Sau mai bine zis, de asta….
1. Inchinare de slaba calitate.
Multi se plictisesc datorita stilului irelevant de muzica din Biserica. Cel putin acesta e unul dintre motivele cel mai frecvent invocate de tineri. Nu sunt multumiti de muzica din Biserica.
Fara a intra in polemici nefolositoare si poate chiar daunatoare, trebuie sa recunoastem ca, cel putin in ceea ce priveste calitatea muzicii noastre, diferenta dintre ceea ce asculta tinerii in timpul saptamanii si ceea ce asculta in Biserica este enorma. Nu vorbesc neaparat de stil, nu cred ca stilul este esential aici; ma refer la calitate. Generatia actuala creste cu castile in urechi. Mare lucru daca pe la 30-40 de ani vor mai auzi bine. Asculta muzica non stop. Si va garantez ca majoritatea muzicii din MP3-ul sau Ipod-ul lor nu e religioasa. E de inteles socul pe care il au cand vin Duminica in Biserica, nu? Toata saptamana asculta muzica de o anumita calitate, iar cand vin in Biserica au senzatia ca au calatorit in timp.
De sarbatori am vizionat un concert al Sarei Brightman, Live in Viena. Calitatea muzicii a fost exceptionala, o adevarata incantare. Este suficient sa vezi calitatea concertelor de muzica laica (nepocaita!) pentru a te convinge ca am ramas in urma. Inevitabil, ne intrebam: daca ei pot face ceea ce fac, pentru motive mai putin glorioase ca ale noastre, noi de ce nu luptam pentru o calitate superioara a inchinarii noastre? Dumnezeul noastru merita o inchinare de calitate. Oamenii care vin la biserica merita o inchinare de calitate.
Avem nevoie de armonie. Nu putem sa ne inchinam mediocru. Unul incepe intr-o gama, altul canta in alta. Orga e in Mi major, chitara e acordata cu un semiton mai sus, iar acordeonul e cireasa de pe tort. Surorile canta in alta octava, iar fratii citesc din Biblie, caci acasa nu au avut timp. Undeva la balcon cativa copii se cred in parc si alearga ca disperatii, in timp ce, lipsiti de orice responsabilitate, parintii lor se amuza de chelia fratelui care, plin de ravna, citeste editorialul din Cuvantul Adevarului.
Lipsa de armonie, lipsa de calitate a muzicii este una dintre cauzele enervantei plictiseli. Si cand noi insine cantam plictisiti, ii mai putem condamna pe ceilalti?
Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (II) ianuarie 24, 2009
Posted by laurentiu balcan in Diverse....add a comment
